Asa cum ne-a obisnuit deja, Presedintele suspendat a reevaluat.
Ca o paranteza: nu-i asa ca suna bine "suspendat"? Ma duce cu gandul la un alt cuvant, care incepe tot cu s si care incumba suspendare. La propriu.
Sa revin, deci, la reevaluare.
Acum cam o saptamana, marinarul racnea din toti rarunchii pe la mitinguri electorale, indemnand cetatenii cu drept de vot sa-si exercite acest drept. Fundamental, de altfel.
Eh...gata...acum, s-a schimbat modificarea. Nu mai iesiti, frate sa votati! Stati acasa! E dreptul vostru sa votati? Ei, si ce daca?
Suspendatul, care mananca democratie pe paine, va spune ca tura asta, dreptul vostru e sa stati dracului pe curu' vostru, ca, cine stie ce idei va mai vin si puneti naibii stampila aiurea. Ca doar n-oti fi vrand sa plece chiorul de la Cotroceni! Ganditi-va macar, cu cate sacrificii l-au votat, acum 3 ani, romanii de la Paris! Nu-i pacat de munca lor? Chiar credeti ca-i usor sa voteze fiecare alegator in 7 secunde? Va imaginati ce fugareala dracului!
Imi place grozav de mult modul in care hotul striga "hotul!".
Ascultand zeci de pedelei povestind oricui si oricand cum se va frauda Referendumul, ma gandesc la vasta lor experienta in domeniu. Se pare ca deja cunosc jdemii de metode de fraudare. O fi existand vreun "Dictionar de fraude electorale"? Sau vorbesc din experienta?
Una peste alta, cu cat se apropie data Referendumului, cu atat isi dau mai des cu stangu-n dreptu'.
Boicoteaza Referendumul. Nu le permit membrilor si simpatizantilor sa voteze. Atunci, de ce mama dracului ii mai roade grija la ce ora incepe si la ce ora se termina votarea? Si ii roade destul de rau incat sa se duca la CCR cu jalba-n protap. De ce se omoara atata sa aiba camere de luat vederi in sectii? Oricum ei nu voteaza, nu? De ce se agita atata ca sa-si planteze observatori?
Ori boicotezi si nu te implici in niciun fel, ori te implici total, dar ala nu mai e boicot.
Sa fi inventat ei, oare, semi-boicotul?
Nu m-ar mira. Demult nu ma mai mira nimic izvorat din mintile odihnite ale celor de la PDL.
Ce pacat ca a murit domnul Boc-senior. Era perfect un ou in cap, acum! Un ou de strut! Fiert! Tare!
Incerc sa-mi dau cu parerea despre diverse chestii de care ne lovim cu totii zilnic. Despre chestii care ne macina, ne bucura (ca or mai fi si de-alea). Nu am pretentia sa ating toate subiectele fierbinti. Daca mai aveti si voi altele, nu ezitati sa le postati.
marți, 24 iulie 2012
vineri, 20 iulie 2012
Watch your language!
Urmarind, in ultimele zile, feluritele emisiuni televizate dedicate evenimentului -major, de altfel- pe numele lui "Referendum", am bagat de seama limbajul.
Ma refer la limbajul folosit de diversi datatori cu parerea, dar, mai ales, la limbajul pe care il utilizeaza cel care se presupune ca vrea sa ne convinga sa nu-l dam jos de pe scaunelul lui confortabil.
Stiu demult ca omul e un mitocan. Stiu ca, pe vapor, nu e pension de domnisoare, deci nu e nevoie sa-ti cenzurezi porumbeii dati pe gura.
Stiu ca omul se bazeaza pe cei aidoma lui ca sa ramana la Cotroceni. Adica pe manelisti, pe cocalari, pe aia carora nu le-a placut scoala.
Dar sa apari la televizor, sau sa vorbesti la radio ca un birjar...deja ma depaseste.
La al doilea mandat fiind, te-ai fi asteptat sa fi invatat cate ceva de pe la vreun consilier de imagine. Sa fi invatat macar sa gandeasca un pic inainte de a-si da drumul la gura.
Toti injuram in anumite momente. Cunoastem cu totii "terminologia" si nemasurata bogatie a limbii romane cand e vorba de invective. Toti stim, insa, sa ne cenzuram iesirile in anumite situatii. Multi dintre noi, cand suntem la volan, fara copii in masina, injuram ca birjarii. Cand avem "public", insa, ne abtinem.
Oare ce-ar fi ca, in timpul unui spectacol, un actor sa injure birjareste pe vreun cocalar din public pentru ca a uitat sa-si inchida telefonul?
Oare ce-ar fi ca un profesor sa injure birjareste, in timpul orei, pe un elev care nu e atent?
Oare ce-ar fi ca un ospatar sa injure birjareste un client care, neindemanatic, a spart un pahar?
Oare cum ar fi ca Presedintele unei tari sa invete sa vorbeasca civilizat in orice situatie? El, mai mult decat oricine altcineva, este mai tot timpul sub lumina reflectoarelor. E o persoana publica ce nu-si permite sa se comporte sub demnitatea functiei pe care o ocupa. E o persoana care ar trebui sa ne reprezinte, PE TOTI, in lume. Si pe manelisti, si pe academicieni.
Ce face si ce spune intre peretii propriei locuinte, e treaba lui. Cand, insa, iesi in public si ai o padure de microfoane in fata, iti piepteni limbajul. Nu arunci cu rahat, ci cu noroi...daca tot e musai sa arunci cu ceva. Sau, macar tii pe langa tine un sufleur (au mai facut-o si altii), care sa-ti sopteasca termenul corect, care sa te traga de maneca daca o iei pe aratura, care sa-ti spuna ca "fuck" nu inseamna "furculita" si "merde" nu inseamna "mereu".
Si omul asta vrea acum sa mai stea inca 3 ani in fotoliul de la Cotroceni.
Cu limbajul asta, vrea sa-i convinga pe cei carora le-a ciopartit salariile (majoritatea, intelectuali) sa-l mai tina acolo.
Nu stiu ce sa spun. Nu spun ca altul ar face din Romania un al doilea "Pamant al fagaduintei". Ma gandesc doar ca, poate o fi vreunul care sa nu ma faca sa rosesc ascultandu-i discursul, care sa nu mai fie privit in lume ca un catel de pripas, care sa stie sa foloseasca tacamurile, de la care sa invat altceva decat cum se umple un pahar cu whisky. Unul care sa nu-si faca din manele imn electoral si dupa comportamentul caruia sa nu fim toti, cati om mai fi ramas, etichetati peste tot in lume.
Ma refer la limbajul folosit de diversi datatori cu parerea, dar, mai ales, la limbajul pe care il utilizeaza cel care se presupune ca vrea sa ne convinga sa nu-l dam jos de pe scaunelul lui confortabil.
Stiu demult ca omul e un mitocan. Stiu ca, pe vapor, nu e pension de domnisoare, deci nu e nevoie sa-ti cenzurezi porumbeii dati pe gura.
Stiu ca omul se bazeaza pe cei aidoma lui ca sa ramana la Cotroceni. Adica pe manelisti, pe cocalari, pe aia carora nu le-a placut scoala.
Dar sa apari la televizor, sau sa vorbesti la radio ca un birjar...deja ma depaseste.
La al doilea mandat fiind, te-ai fi asteptat sa fi invatat cate ceva de pe la vreun consilier de imagine. Sa fi invatat macar sa gandeasca un pic inainte de a-si da drumul la gura.
Toti injuram in anumite momente. Cunoastem cu totii "terminologia" si nemasurata bogatie a limbii romane cand e vorba de invective. Toti stim, insa, sa ne cenzuram iesirile in anumite situatii. Multi dintre noi, cand suntem la volan, fara copii in masina, injuram ca birjarii. Cand avem "public", insa, ne abtinem.
Oare ce-ar fi ca, in timpul unui spectacol, un actor sa injure birjareste pe vreun cocalar din public pentru ca a uitat sa-si inchida telefonul?
Oare ce-ar fi ca un profesor sa injure birjareste, in timpul orei, pe un elev care nu e atent?
Oare ce-ar fi ca un ospatar sa injure birjareste un client care, neindemanatic, a spart un pahar?
Oare cum ar fi ca Presedintele unei tari sa invete sa vorbeasca civilizat in orice situatie? El, mai mult decat oricine altcineva, este mai tot timpul sub lumina reflectoarelor. E o persoana publica ce nu-si permite sa se comporte sub demnitatea functiei pe care o ocupa. E o persoana care ar trebui sa ne reprezinte, PE TOTI, in lume. Si pe manelisti, si pe academicieni.
Ce face si ce spune intre peretii propriei locuinte, e treaba lui. Cand, insa, iesi in public si ai o padure de microfoane in fata, iti piepteni limbajul. Nu arunci cu rahat, ci cu noroi...daca tot e musai sa arunci cu ceva. Sau, macar tii pe langa tine un sufleur (au mai facut-o si altii), care sa-ti sopteasca termenul corect, care sa te traga de maneca daca o iei pe aratura, care sa-ti spuna ca "fuck" nu inseamna "furculita" si "merde" nu inseamna "mereu".
Si omul asta vrea acum sa mai stea inca 3 ani in fotoliul de la Cotroceni.
Cu limbajul asta, vrea sa-i convinga pe cei carora le-a ciopartit salariile (majoritatea, intelectuali) sa-l mai tina acolo.
Nu stiu ce sa spun. Nu spun ca altul ar face din Romania un al doilea "Pamant al fagaduintei". Ma gandesc doar ca, poate o fi vreunul care sa nu ma faca sa rosesc ascultandu-i discursul, care sa nu mai fie privit in lume ca un catel de pripas, care sa stie sa foloseasca tacamurile, de la care sa invat altceva decat cum se umple un pahar cu whisky. Unul care sa nu-si faca din manele imn electoral si dupa comportamentul caruia sa nu fim toti, cati om mai fi ramas, etichetati peste tot in lume.
duminică, 8 iulie 2012
Bacalaureat 2012 fara parti-pris
A mai trecut un Bac. La fel, sau mai rau decat cel de anul trecut.
Normal, primele reactii sunt, fara exceptie, cautari de vinovati pentru procentul modest de promovabilitate.
Voi incerca sa fac aici, o analiza exhaustiva a tuturor vinovatilor, fara, insa, sa arunc pisica in vreo curte.
MINISTER: Cineva, acolo sus, n-are nici cea mai vaga idee de modul in care se formuleaza niste subiecte. Cineva e destul de sadic incat sa formuleze un subiect in asa fel incat bietul elev, macinat de teama si de emotii, sa nu priceapa despre ce-i vorba. Pe principiul "las' ca le-aratam noi lor!"
Tot cineva (la plural), care n-are nicio legatura cu munca la catedra si cu nivelul intelectual al elevilor, a cacat programe care cuprind notiuni complet inutile in contextul CULTURII GENERALE, notiuni pe care, cei care vor sa mearga mai departe pe un anumit domeniu le vor studia in facultate.
Auzeam azi o eleva spunand ca e fericita ca a luat note mari la romana, istorie si logica, in conditiile in care ea voia sa dea admitere la medicina. Ce-are sula cu prefectura???
PROFESORI: In capul lor se sparg, de obicei, toate oalele. Nu se gandeste chiar nimeni ca eu, ca profesor, ii dau elevului toate informatiile de care dispun, ii dau teme, il intreb daca a inteles ce i-am explicat, dar nu am nicio posibilitate sa-i bag toate astea in cap, cu forta. Eu, profesorul, sunt obligat sa fac ore suplimentare de pregatire, NEPLATITE. Culmea e ca tot eu, profesorul, sunt facut de tot rahatul daca elevii nu vor sa participe la aceste ore (obligatorii doar pentru mine, nu si pentru ei).
ELEVI: Considera mersul la scoala ca pe o corvoada sau ca pe o concesie facuta parintilor. Considera ca prezenta la scoala e necesara si SUFICIENTA pentru a trece clasa, a-si lua examenele, pentru a-si putea castiga masina facuta cadou de tati la absolvire.
Aceiasi elevi isi vad parintii chinuindu-se cu cate doua slujbe pentru a se putea descurca, slujbe care n-au nici in clin, nici in maneca cu studiile pe care le-au facut PE BUNE. Aceiasi elevi, cand deschid televizorul, vad analfabeti gen Becali sau Vanghelie "care este" intorcand banii cu lopata, in conditiile in care au cam doua clase mai mult ca trenul. Ca sa nu mai mai discutam de modelele gen "tzatze, buci si silicoane" care trolleaza toate canalele de televiziune si care, datorita susnumitelor dotari (ca altele n-au), au tot ce-si doresc.
Asa incat, generatii intregi de elevi nu au absolut nicio motivatie sa invete, sa studieze mai departe, sa arate ca au mai mult de un neuron si ca sunt capabili sa rastoarne lumea. Ganditi-va numai cat de frustrant poate fi sa fii, in martie, olimpic international, medaliat cu aur pe cine stie ce coclauri si sa ti se spuna ca vei primi o recompensa...in noiembrie.
Acesti elevi, cand aveau 14-15 ani, au ales, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, niste profile la licee. Logic, normal si natural, in patru ani de liceu, au avut tot timpul sa hotarasca ce anume vor sa faca mai departe. De ce sa-i obligi sa sustina un bacalaureat pe un profil care, in mare majoritate, nu-i mai reprezinta? De ce nu incercam sa-i intrebam, cand sunt in ultimul an de liceu: "-mai Gicuta, la ce facultate vrei tu sa mergi?" si sa-l programam sa dea bac-ul la materiile care ii vor fi necesare la facultatea cu pricina, chiar daca Gicuta, cu patru ani in urma, cand tot ce avea pene se si manca, alesese cine stie ce profil fara vreo legatura. De ce cei care "clocesc" programele scolare nu le adapteaza nivelului de intelegere al copiilor?
Eu, ca profesor, daca vreau (si trebuie) sa respect programa, trebuie sa folosesc notiuni absolut absconse pentru elevii carora ma adresez. Deci, vin si zic: cui prodest?
PARINTI: Se impart in doua categorii:
Prima: Parinti cu studii, cu situatie materiala buna si foarte buna, care muncesc zi-lumina si care nu au timp/chef/dispozitie sa discute cu copiii lor. Sunt acei parinti care le ofera copiilor absolut orice acestia isi doresc, invatandu-i astfel, ca nu e nevoie decat sa deschizi gura ca sa obtii ce vrei. Copiii cu astfel de parinti sunt educati pe principiul ca pot avea orice fara sa miste un deget, ca tati poate rezolva orice problema si ca ei nu au absolut nicio indatorire, ci doar drepturi cat cuprinde.
A doua categorie este aceea a parintilor care muncesc din greu prin cele strainatati, care si-au lasat copiii in grija unor rude de a saptea spita si care considera ca, odata iesit copilul pe poarta, nu mai au nicio responsabilitate; scoala este cea care trebuie sa tina loc de mama, de tata, de psiholog, de consilier. Sunt acei parinti care declara cu nonsalanta ca "nu stiu ce sa mai faca cu plodul, ca nu se pot intelege cu el".
Vina pentru rezultatele dezastruoase se imparte. E drept, in procente diferite. E clar, insa, ca sistemul scartaie din toate incheieturile, ca lucrurile pot si trebuie sa fie analizate si indreptate.
Faptul ca, in 22 de ani, am avut ministri cat sa umplem cu ei o clasa pregatitoare, nu ne ajuta cu nimic.
Sistemul de educatie nu este un sistem ale carui rezultate se vad de azi pe maine.
Cineva ar trebui sa-si asume responsabilitatea crearii unui sistem si apoi, noi toti trebuie sa asteptam cel putin 20 de ani pentru a vedea roadele acestui sistem.
Din pacate, fiecare ministru de pana acum a vrut sa intre in istorie cu cate o modificare radicala a sistemului. Din pacate, majoritatea nu a reusit decat sa completeze lista legilor lui Murphy.
Normal, primele reactii sunt, fara exceptie, cautari de vinovati pentru procentul modest de promovabilitate.
Voi incerca sa fac aici, o analiza exhaustiva a tuturor vinovatilor, fara, insa, sa arunc pisica in vreo curte.
MINISTER: Cineva, acolo sus, n-are nici cea mai vaga idee de modul in care se formuleaza niste subiecte. Cineva e destul de sadic incat sa formuleze un subiect in asa fel incat bietul elev, macinat de teama si de emotii, sa nu priceapa despre ce-i vorba. Pe principiul "las' ca le-aratam noi lor!"
Tot cineva (la plural), care n-are nicio legatura cu munca la catedra si cu nivelul intelectual al elevilor, a cacat programe care cuprind notiuni complet inutile in contextul CULTURII GENERALE, notiuni pe care, cei care vor sa mearga mai departe pe un anumit domeniu le vor studia in facultate.
Auzeam azi o eleva spunand ca e fericita ca a luat note mari la romana, istorie si logica, in conditiile in care ea voia sa dea admitere la medicina. Ce-are sula cu prefectura???
PROFESORI: In capul lor se sparg, de obicei, toate oalele. Nu se gandeste chiar nimeni ca eu, ca profesor, ii dau elevului toate informatiile de care dispun, ii dau teme, il intreb daca a inteles ce i-am explicat, dar nu am nicio posibilitate sa-i bag toate astea in cap, cu forta. Eu, profesorul, sunt obligat sa fac ore suplimentare de pregatire, NEPLATITE. Culmea e ca tot eu, profesorul, sunt facut de tot rahatul daca elevii nu vor sa participe la aceste ore (obligatorii doar pentru mine, nu si pentru ei).
ELEVI: Considera mersul la scoala ca pe o corvoada sau ca pe o concesie facuta parintilor. Considera ca prezenta la scoala e necesara si SUFICIENTA pentru a trece clasa, a-si lua examenele, pentru a-si putea castiga masina facuta cadou de tati la absolvire.
Aceiasi elevi isi vad parintii chinuindu-se cu cate doua slujbe pentru a se putea descurca, slujbe care n-au nici in clin, nici in maneca cu studiile pe care le-au facut PE BUNE. Aceiasi elevi, cand deschid televizorul, vad analfabeti gen Becali sau Vanghelie "care este" intorcand banii cu lopata, in conditiile in care au cam doua clase mai mult ca trenul. Ca sa nu mai mai discutam de modelele gen "tzatze, buci si silicoane" care trolleaza toate canalele de televiziune si care, datorita susnumitelor dotari (ca altele n-au), au tot ce-si doresc.
Asa incat, generatii intregi de elevi nu au absolut nicio motivatie sa invete, sa studieze mai departe, sa arate ca au mai mult de un neuron si ca sunt capabili sa rastoarne lumea. Ganditi-va numai cat de frustrant poate fi sa fii, in martie, olimpic international, medaliat cu aur pe cine stie ce coclauri si sa ti se spuna ca vei primi o recompensa...in noiembrie.
Acesti elevi, cand aveau 14-15 ani, au ales, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, niste profile la licee. Logic, normal si natural, in patru ani de liceu, au avut tot timpul sa hotarasca ce anume vor sa faca mai departe. De ce sa-i obligi sa sustina un bacalaureat pe un profil care, in mare majoritate, nu-i mai reprezinta? De ce nu incercam sa-i intrebam, cand sunt in ultimul an de liceu: "-mai Gicuta, la ce facultate vrei tu sa mergi?" si sa-l programam sa dea bac-ul la materiile care ii vor fi necesare la facultatea cu pricina, chiar daca Gicuta, cu patru ani in urma, cand tot ce avea pene se si manca, alesese cine stie ce profil fara vreo legatura. De ce cei care "clocesc" programele scolare nu le adapteaza nivelului de intelegere al copiilor?
Eu, ca profesor, daca vreau (si trebuie) sa respect programa, trebuie sa folosesc notiuni absolut absconse pentru elevii carora ma adresez. Deci, vin si zic: cui prodest?
PARINTI: Se impart in doua categorii:
Prima: Parinti cu studii, cu situatie materiala buna si foarte buna, care muncesc zi-lumina si care nu au timp/chef/dispozitie sa discute cu copiii lor. Sunt acei parinti care le ofera copiilor absolut orice acestia isi doresc, invatandu-i astfel, ca nu e nevoie decat sa deschizi gura ca sa obtii ce vrei. Copiii cu astfel de parinti sunt educati pe principiul ca pot avea orice fara sa miste un deget, ca tati poate rezolva orice problema si ca ei nu au absolut nicio indatorire, ci doar drepturi cat cuprinde.
A doua categorie este aceea a parintilor care muncesc din greu prin cele strainatati, care si-au lasat copiii in grija unor rude de a saptea spita si care considera ca, odata iesit copilul pe poarta, nu mai au nicio responsabilitate; scoala este cea care trebuie sa tina loc de mama, de tata, de psiholog, de consilier. Sunt acei parinti care declara cu nonsalanta ca "nu stiu ce sa mai faca cu plodul, ca nu se pot intelege cu el".
Vina pentru rezultatele dezastruoase se imparte. E drept, in procente diferite. E clar, insa, ca sistemul scartaie din toate incheieturile, ca lucrurile pot si trebuie sa fie analizate si indreptate.
Faptul ca, in 22 de ani, am avut ministri cat sa umplem cu ei o clasa pregatitoare, nu ne ajuta cu nimic.
Sistemul de educatie nu este un sistem ale carui rezultate se vad de azi pe maine.
Cineva ar trebui sa-si asume responsabilitatea crearii unui sistem si apoi, noi toti trebuie sa asteptam cel putin 20 de ani pentru a vedea roadele acestui sistem.
Din pacate, fiecare ministru de pana acum a vrut sa intre in istorie cu cate o modificare radicala a sistemului. Din pacate, majoritatea nu a reusit decat sa completeze lista legilor lui Murphy.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Dacii liberi
Dacii liberi nu se dezmint niciodată. Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indifer...
-
Urmarind, in ultimele zile, feluritele emisiuni televizate dedicate evenimentului -major, de altfel- pe numele lui "Referendum", a...
-
Dacii liberi nu se dezmint niciodată. Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indifer...
-
O ucraineancă stabilită în Italia face plângere la Poliție împotriva unei vrăjitoare din România care a ușurat-o de 20 000 de euro și de c...