"Pohta ce-am pohtit"

Setea de putere este, poate, una dintre cele mai chinuitoare suferinte omenesti.
Altfel, nu-mi explic graba cu care turma de scroafe cocotate-n copac purcede la o impartire administrativa complet aberanta.
Teama ca, la urmatoarele alegeri, nu vor mai putea ajunge in randul intai, in apropierea ciolanului, ii face sa baseasca (n-am diacritice!) legi din ce in ce mai bizare.
Mai intai, se asigura ca, indiferent de numarul de alegatori prezenti la urne, va castiga cine trebuie. 
Apoi, bomboana pe coliva, impartirea tarii in opt regiuni uriase, legiferata (cum altfel?), prin asumarea raspunderii.
Zi dupa zi, ne transformam, ca popor, intr-un handicapat mintal, care are nevoie de un tutore.
Acest tutore stie cel mai bine ce ne trebuie, ce vrem, ce putem, ce mancam si ce respiram.
Acest tutore nu da socoteala nimanui si ia hotarari importante in numele nostru, asteptand (cu mare nerabdare, as spune) ca acest "idiot al satului" sa dea dracului in primire mai repede si sa nu-l mai incurce.
Si, ca de obicei in cazul deciziilor total nepopulare, guvernul baseste (n-am diacritice!) restrictii impuse de unul si de altul. Daca nu e FMI, e UE, sau CE, sau NATO, sau astrele...Nu conteaza. Important e ca pisica moarta sa fie in alta curte.
Stau si ma intreb cat va mai dura pana cand "idiotul satului" se va infuria si, pana sa ajunga baietii cu camasi cu maneci foarte lungi, sa-si stranga tutorele de gat.
Ma mai intreb si cat va mai dura pana cand Uniunea Europeana, atat de apasat pupata-n cur, va face o modificare de statut care sa permita excluderea unei tari.
Pariu ca modificarea asta va fi valabila pana cand Romaniei i se va da binemeritatul sut in cur?