Examene...examene...

A venit vara si, odata cu ea, au inceput si diferitele examene.
Evaluarea Nationala e gata, incepe acus-acus Bac-ul, urmeaza admiterea la facultati.
Acum, subiectul cel mai discutat este Evaluarea Nationala.
Din pacate, multi dintre cei direct interesati nu au nici cea mai vaga idee cu ce se mananca iar mass-media nu-i ajuta cu nimic, mai mult incurcandu-i.
Probabil, dupa ani de esecuri rasunatoare si promovabilitati cam cat un numar mediu la pantofi, subiectele de anul acesta au fost, in sfarsit, de nivel mediu spre usor.
N-au mai fost formulari abracadabrante care sa bage in ceata elevi si profesori deopotriva, n-au mai fost chichite care sa starneasca mari controverse.
S-au luat note relativ mari, procentul celor cu medii peste 5 fiind zdrobitor.
Emotiile au trecut si acum incepe sarabanda aranjarii optiunilor in ordinea ideala.
Mass-media acorda atentia cuvenita evenimentului, afisand, insa, o lipsa de informare absolut naucitoare.
In primul rand, se avanseaza ideea ca "ia te uita ce generatie responsabila, pusa pe carte, avem"! Ce note mari au luat ei si cat de bine au invatat!
Nu spune nimeni, insa, cati elevi de clasa a VIII-a erau inscrisi in scoli la 15 iunie si cati au sustinut examenul. Sunt scoli care, din doua-trei clase a VIII-a, au trimis la EN 3-4 elevi, restul fiind ori corigenti, ori elevi cu CES, care nu sunt obligati sa sustina examenul.
Alta duda slobozita in mass-media e in legatura cu cei care "nu obtin nota de trecere" la EN. Vezi, doamne, mai au o sansa in toamna. Anunt, pe aceasta cale, pe "jurnalistii" cititori de promptere ca, de vreo doi ani incoace, nu exista nota de trecere la EN. Poti lua si 1,50, si 3...nu conteaza. Se face media, se aduna cu media claselor V-VIII, se imparte la 2 si iaca media de admitere! Deci, nu mai exista nici sesiune de toamna. In toamna sunt repartizati, pe locurile ramase libere, cohortele de corigenti.
Prin natura meseriei, sunt, mai mult sau mai putin, implicata, in fiecare an, in examenele de absolvire a ciclului gimnazial, indiferent ce nume capata ele de la un an la altul.
Dai, ca diriginte, nenumarate explicatii parintilor si copiilor, asa incat sa stie exact ce au de facut fiecare. Iti sfatuiesti elevii cum sa aleaga cele mai potrivite optiuni in functie de medii de admitere, de preferinte, de aptitudini. Te dai de ceasul mortii sa convingi parinti care n-au nici cea mai vaga idee despre posibilitatile intelectuale ale copiilor lor ca optiunile trebuie sa fie REALISTE si nu fantasmagorice.
Constat, insa, ca exista si diriginti care nu se agita absolut deloc: nu explica nici elevilor, nici parintilor ce au de facut, astfel incat, familii intregi sunt complet bulversate si depasite de situatie.
Din pacate, legea care prevede invatamantul obligatoriu pana la varsta de 16 ani poarta principala vina pentru promovabilitatea dezastruoasa la EN. Elevii stiu ca, indiferent ce note obtin, tot vor fi repartizati in vreun liceu de mana a cinspea, asa ca nu se prea omoara cu invatatul. Daca s-ar reveni la sistemul de examene de admitere la licee, cred ca situatia ar fi cu totul alta. Ar exista un scop, ar exista o motivatie.
Bineinteles, pentru asta va mai trece multa vreme si vom mai avea inca multe generatii "de sacrificiu", cobai pentru ideile luminoase ale zecilor de ministri care au tocit scaunul de la Ministerul Educatiei (si cum i-o mai fi zicand azi).