Teoria statisticii

De ceva timp incoace, cercetatorii britanici fac furori cu "descoperirile" lor bizare. Au devenit virali. Cam ca bancurile cu Radio Erevan de acum multi ani.
Daca britanicii au cercetatori lipsiti de ocupatie, romanii au statisticieni care, si ei, se cam bat de musca uneori.
Asa ca, pentru a-si justifica lefurile, numara tot felul de bizarerii si ne bombardeaza cu statistici aiuritoare.
Astfel, aflam cati romani prefera marea si cati muntele; cati romani prefera sa mearga in concediu, cu oala de sarmale in portbagaj, la Saturn si cati prefera serviciile all-inclusive de la vecinii de la sud de Dunare; cati romani prefera painea feliata franzelei clasice etc.
Aparitia diverselor statistici tine cont, evident, de momentele din an si/sau de diversele sarbatori ale romanilor.
Cum se apropie Pastele, ultima statistica se strofoaca sa ne convinga de cat sunt romanii de patrunsi de spiritul divin.
Am aflat astfel, ca suntem un popor foarte credincios si foarte interesat de "cele sfinte" pentru ca, se pare, vreun sfert de milion dintre noi merge in pelerinaje.
Ei, da! Asta da popor crestin! un sfert de milion din 19 milioane are program anual, lunar, saptamanal de pupat moaste si de halit pe gratis la hramuri de pe te miri unde. Asta da reprezentativitate!
In fiecare toamna, vedem miile de pierde-vara (e doar o expresie!) care se inghesuie, la Mitropolia din Iasi, sa pupe niste moaste care, oricum, sunt acolo tot timpul anului. O turma de babe care, altminteri, se plang oricui vrea sa le asculte, ca nu le ajunge pensia nici pentru paine, bate juma' de tara numai ca sa manance sarmalele moldovenesti moca. Si pentru asta, isi odihnesc reumatismele cateva nopti in frig, pe pamantul umed, asteptandu-si (sau castigandu-si prin lupta) randul la pupat moaste.
Aceeasi turma merge si la Manastirea Nicula, si la Putna, si la Pestera, si la inca multe alte locuri mai mult sau mai putin "facatoare de minuni".
Pentru ca, daca-i intrebi, toti se duc acolo in speranta unei minuni personale.
Si, normal, BOR nu poate rata asemenea ocazii de a face milioane de pe urma credulilor care inca n-au aflat ca Evul Mediu a apus demult.
Nu pot sa nu ma gandesc la sarbatoarea de vinerea viitoare, Izvorul Tamaduirii, cand intreg centrul Brailei va fi blocat de mii de "pelerini", multi dintre ei, "conlocuitori" colorati, care se vor imbranci crestineste pentru o sticla de apa jegoasa pe care n-as pune-o nici la flori. Si toti sunt convinsi ca apa aia vindeca toate bolile cunoscute, inclusiv cancerul, face sa creasca maini si picioare amputate, face tenul frumos si piciorul mic.
Si statisticienii vor sa ne convinga ca ASTA e poporul roman?
Sau statisticile astea sunt cerute/dictate de mai-marii bisericii care vad cum pierd oile din turma de nu mai reusesc sa stranga de-un plin la amaratele de masini cu care isi deplaseaza burtile supradimensionate?

Noul sport national

De ceva vreme incoace, constat ca pupatul moastelor a devenit un fel de sport national.
Cam de 3 ori pe luna, in diverse locuri, se insira cozi kilometrice de "credinciosi" care se inghesuie la pupat ciolane.
Si cand spun ca se inghesuie, I mean it! Se imping, se trag de haine, isi infig coate-n ficati, ca sa nu mai vorbim de cat se suduie pentru ca nu stiu cine a facut un pas inainte si deja a inceput sa vada capatul celui de-al treilea kilometru al cozii.
Si acum, stau si eu si cuget ca prostu'! Oamenii aia sunt dispusi sa stea la susnumitele cozi, zile intregi, plus noptile aferente, indiferent in ce zi a saptamanii pica data de pupat ciolane. Oare ce fel de servicii or avea astia de pot pleca oricand vrea muschiu' lor? Ca n-or fi chiar toti someri.
Te uiti la cozile alea si vezi mii de mosi si babe, veniti de pe unde a-ntarcat dracu' copiii si stand ceasuri intregi in picioare, in frig, in ploaie sau pe arsita. Mi se pare mie, sau sunt tot aia care se tanguie cui vrea sa-i asculte ca nu le ajunge pensia de medicamente, ca sunt cu inima-n pioneze si cu artrita la vedere? Cand stau la coada la pupat ciolane n-au nici pe dracu'. Dimpotriva; sunt fasneti, vocali, cu coate ascutite si-si fac cruci dupa fiecare injuratura scuipata printre dinti.
De unde mama naibii scot banii de tren/autobuz ca sa bata sute de kilometri de la un pupat de moaste la altul?
Pentru ca sunt multi care par sa aiba abonament! Adica, povestesc, cu lux de amanunte, cum au pupat ei moaste in mai, in iunie, in august, culminand cu octombrie care pare sa bata de departe la numar de sfinti cu moaste de lins.
Cel putin isteria anuala de la Iasi a devenit o adevarata industrie. Deja BOR a comunicat si cat a castigat de pe urma lingatorilor de ciolane: cateva zeci de mii de euro. Asta...oficial, ca neoficial, sigur e de vreo trei ori mai mult.
Cateodata stau si ma gandesc: unii oameni nu sunt someri din cauza crizei, ci din cauza calendarului de lins ciolane. Cine mama dracului te angajeaza daca tu, de 2-3 ori pe luna, iti iei traista-n bat si pleci de nauc, pe coclauri, la sedinte de pupat moaste?
I-o plati cineva pentru asta, de-si pot permite? 
Intreb si eu. Pentru ca eu muncesc, nu-mi permit nici macar un concediu medical, iar in vacanta n-am mai fost de vreo 15 ani...ca nu-mi permit.
Si ne mai minunam ca nu merg treburile in Romania! 
Pai, cum dracu' sa mearga daca romanul, in loc sa munceasca, sa produca si el altceva in afara de vanturi, pierde timpul lingand ciolane goale?
Bine-a zis cineva: "Prosti, dar multi!"