Clientii. Daca n-ar exista, n-ar exista nici comerciantii. Cand clientii boicoteaza un produs, producatorul da faliment.
Ce te faci, insa, cu clientii politici?
Astia nu boicoteaza. Dimpotriva, se inmultesc pe zi ce trece.
Ne amintim cu totii anul 2010, in care salariile profesorilor ar fi trebuit sa creasca dar, in loc de asta, au scazut dramatic.
Atunci, cu mare valva si publicitate, o invatatoare din Caracal intra, pentru 70 de zile, in greva foamei.
Nu mi-am imaginat ca va rezolva ceva, evident. Era, insa, un mic semnal de alarma. In fond, toti faceam, mai mult sau mai putin, greva foamei. Si inca o mai facem pentru ca un salariu de profesor nu poate hrani o familie.
Dupa greva foamei, Cristiana Anghel, invatatoarea din Caracal, a inceput sa apara, obsesiv, pe la televiziuni.
Ma si intrebam cand isi mai practica meseria daca, la orice ora si indiferent de subiectul emisiunii, era prezenta si-si dadea, sententios, cu parerea.
Avea opinii despre orice. De la sistemul de educatie, la cel de sanatate, terminand cu utilitatea avioanelor F-16. Se vede ca era croita dupa modelul comunist al "omului nou" care le stia pe toate si se pricepea la toate.
Unul dintre subiectele preferate ale doamnei era politica si cat de "curva este ea". Politica, adica. Si, cu lacrimi in ochi, declara ca n-ar da niciodata catedra si pe "copiii sai" pentru un fotoliu in Parlament.
Dar...Ce sa vezi? Conform binecunoscutului principiu al reevaluarii, in decembrie 2012, grevista foamei din Caracal a devenit senator. Pe listele PC.
Cu doar cateva luni inainte, fiica doamnei a ocupat un post caldut in Ministerul Educatiei (sau cum i-o mai fi zicand azi). Cred ca una dintre cele mai cunoscute legende ale Caracalului a devenit superflua; prea apar multe "genii" din Caracal peste tot.
Ma gandesc acum cat sunt de dezamagiti profesorii si invatatorii care isi fac, cu pasiune, meseria. Care "intocmesc" tone de hartii pe care nu le citeste nimeni dar le cer toti. Care se lupta cu lipsa de interes si cu mitocania tot mai pregnanta a elevilor si a parintilor. Care, din salariul lor de mizerie, sunt obligati sa plateasca o gramada de cursuri de perfectionare. Care nu-si mai pot permite sa-si cumpere carti pentru ca au copii de tinut la facultate. Pe care nu-i intreaba nimeni daca reusesc sa manance in fiecare zi si pe care ii judeca toata lumea dupa hainele ponosite pe care incearca sa le mai poarte inca un an.
Doamna grevista a foamei din Caracal a uitat deja de unde a plecat.
Doamna grevista a foamei din Caracal priveste lumea de la fereastra unui hotel de lux platit din salariile de mizerie ale fostilor sai colegi.
Doamna este clienta noilor veniti la guvernare si inlocuieste un client al celor plecati pe usa din dos.
"Pleaca-ai nostri, vin ai nostri"....Mai departe, stiti voi!
