Petrica si lupul (sau drobul de sare)

 In lumea în care trăim, par să se amestece două povești.

Cea a băiatului care tot striga că vin lupii care nu vin și cea a drobului de sare care stă să cadă pe copil și nimeni nu prea știe cum să salveze copilul.

In capul sec al lui Putin, NATO e lupul.

Bine, drobul ăla de sare stă bine-mersi la locul lui dar Petrica...euh, pardon! Putin țipă că o să cadă.

Fără niciun pic de simț al ridicolului, toate trompetele rusești urlă din rărunchi că NATO se apropie de Rusia, că o amenință, că se pregătește s-o cotropească și s-o subjuge.

Și asta în condițiile în care Rusia e doritoare de pace si bună înțelegere cu lumea și cu vecinii (mai ales).

Retorica ruso-sovietică actuală e absolut năucitoare în condițiile în care, de peste un an, rușii atacă în draci în Ucraina. Și atacă preponderent ținte civile. În retorica sa, Putin explică, doct, că dacă Ucraina (drobul de sare) va intra in NATO, drobul de sare va fi în coasta lui. Totuși, geografia arată că, dacă Putin ocupă Ucraina, se duce fix în coasta NATO, că, ce să vezi, Polonia E membră NATO. Și, atunci, unde e logica?

În logica rusească, extinderea NATO e o provocare la care bieții ruși se văd siliți să răspundă cu toate mijloacele. 

Astfel, NATO devine drobul de sare care se îndreaptă imuabil spre capetele rusești. Iar rușii nu pot sta cu mâinile în sân așteptându-l să cadă, ci amenință cu apocalipsa.

Și acum, stau și mă gândesc: ce-i mai trebuie? Rusia e și-așa mare de îți trebuie câteva zile să o străbați de la Est la Vest. E o țară cam neguvernabilă fix din cauza dimensiunilor. Bine, și din cauza vodcii.

Acum, drobul de sare e în Est. Geografia arată, însă, că mai e un drob de sare, în Vest. 

Alaska!

Jalba-n protap

Iar!
Din nou!
A nu stiu cata oara, jalba romanilor este purtata spre curtea americanilor.
Lasa ca si "licuriciul" pune botul la orice!
Acum doi ani, a fost suficient ca un europarlamentar sa fluture cuvintele "lovitura de stat", ca Licuriciul a si trimis fuguta un trepadus sa vada tancurile, luptele de gherila, sa auda impuscaturi si sa citeasca la lumina trasoarelor.
Cam din trei in trei zile, la Ambasada SUA, cate o "autoritate" din Romania face antecamera. Mai ales, reprezentanti ai Justitiei "independente".
( Independenta de ce? De vointa romanilor? De legi? Inca nu m-am prins)
Ieri, alt catelus al Licuriciului a debarcat, cu surle si trambite, in Romania.
O doamna scundaca, putin cam grasuta (o iertam, ca vine de la "tata lu' hamburger"), cu mari probleme de exprimare. In trei minute de discurs, am reusit sa numar vreo cinspe de "ăăhh...". Asta, pana am pierdut sirul si am renuntat.
Mult mai coerent a fost Ministrul de Externe care, desi cu accent specific Europei de Est, a avut un discurs legat si fara poticneli de elev scos la tabla a doua zi dupa o betie crancena.
Doamna scundaca a ascultat, cu blandete, jelania Presedintelui care nu mai poate cu subordonarea Justitiei de catre politic. Mai-mai ca plangea bietul om de mila judecatorilor si procurorilor hartuiti pana si in vis, de oricine are o parere si si-o exprima, mai mult sau mai putin oficial.
Evident, in discursul incoerent al doamnei, tema principala a fost "urecherea" politicienilor care baga bete in rotile asa bine "unse" ale tipei legate la ochi (si cu dopuri in urechi, as zice...dar nu se vad).
Colac peste pupaza, a mai aparut si o petitie online, in care niste "lideri de opinie" isi dau cu presupusul despre subordonarea aceleiasi Justitii si cer Licuriciului sa intervina...sa faca dracului ceva, deh!
Din 20 in 20 de minute, suntem tinuti la curent cu numarul de semnaturi de pe acea petitie, de parca ar avea vreo importanta ca sunt doua sau doua sute de mii.
De parca Licuriciul n-are altceva mai bun de facut decat sa citeasca povesti nemuritoare dintr-o tarisoara despre care nu e prea sigur daca e in Africa sau in Europa, daca are capitala la Bucuresti sau la Budapesta, daca locuitorii nu sunt cumva canibali sau...ceva.
Personal, am intrat o singura data pe site-ul cu petitii si mi s-a parut de un ridicol monumental. A doua oara nu mai fac prostia!
Ma deranjeaza, insa, faptul ca noi, romanii, suntem tot timpul, cu jalba-n protap.
Mai intai am pupat toate cururile posibile ca sa intram in NATO.
Apoi, am pupat iar, la greu, ca sa intram in UE.
Acum, continuam sa pupam pentru spatiul Schengen.
Intre timp, ne plangem ca UE ne impune tot felul de restrictii, care de care mai bizare si mai absurde.
De ce dracu' nu putem sa stam noi potoliti pe curu' nostru?
De ce dracu' nu ridicam odata ochii din pamant si nu ne impunem SI punctul nostru de vedere?
De ce dracu' stam tot timpul cu ochii in curtea vecinului, parandu-ni-se ca vaca lui da mai mult lapte, ca florile lui sunt mai cu mot, ca iarba lui e mai verde?
Acum, astept, fara nerabdare, sa vad cam cat timp va trece pana cand jalba la Licurici va fi definitiv si irevocabil ingropata pe o pagina de internet pe care n-o citeste nimeni.