Încurcă-i, drace!

După alegerile din decembrie, unii îşi umflă muşchii, alţii îşi ling rănile.
Eh...dar mai sunt şi unii care se muşcă unii pe alţii. Ăştia-mi plac mie mult de tot.
Imi amintesc de cartea lui Orwell, "Ferma animalelor". 
Când mă uit la ştiri, parcă aş vedea ecranizarea.
Vulpea vrea să conducă treburile pădurii. Se strecoară, zâmbeşte, linguşeşte în stânga şi-n dreapta ca să atragă adepţi. Adică, face ce ştie ea mai bine. Şi are şi sprijinul necondiţionat al babuinului.
Nu ştiţi cine e babuinul? E maimuţa aia şpanchie, cu curu' gol, care, deşi nu are drept de vot, îşi bagă nasul cam peste tot. El şi vulpea sunt prieteni vechi şi foarte...FOARTE...apropiaţi şi se susţin întotdeauna unul pe celălalt.
În timpul ăsta, buldogul lasă dâre de bale peste tot, latră şi muşcă tot ce prinde.
El este şeful en-titre al pădurii şi ar cam vrea să mai stea o tură. Numai că e cam grea lupta cu vulpea şi, mai ales, cea cu babuinul.
În focul luptei, s-au creat bisericuţe care îşi îndreaptă armele unele spre altele. Deocamdată, fiecare bisericuţă aruncă maldăre de noroi în cealaltă bisericuţă. De fapt, nu e noroi, ci rahat. Concurs: care se umple mai repede!
Animalele, mai mici sau mai mari, care, până nu demult erau unite strâns în jurul babuinului, aleargă acum, bezmetice, de la o bisericuţă la alta, neştiind unde să se aşeze, neştiind unde e slujba mai frumoasă si popa mai bun cântăreţ.
Într-unul dintre discursurile sale la colţ de pădure, vulpea a scăpat un porumbel care mi-a atras atenţia. Nu de alta, dar era gogeamite struţul.
A spus că lista de electori invitaţi să-şi spună părerea şi să-şi aleagă conducătoarea...pardon! conducătorul...trebuie foarte bine pieptănată, ca să nu se strecoare rude de prin alte păduri care să voteze fără să aibă dreptul. Oare de unde i-o fi venit ideea asta? Să se mai fi folosit cândva sistemul? Că sistemul alunelor şi morcovilor daţi cadou în campanie e vechi şi arhicunoscut.
Va fi, deci, un weekend plin de evenimente. 
Alegeri în pădurea care se vrea verde-crud, dar e cam uscată şi şifonată, decernarea premiilor Oscar...
La Los Angeles e linişte, se vizionează, se discută...
La pădure se latră, se urlă, se fac şi se desfac alianţe de o săptămână.
Încurcă-i, drace, că eu mă amuz privindu-i! 

Avortonul reales de lingaii din Congres!

In sfarsit, mult mediatizatul si comentatul eveniment a avut loc.
"Cei mai buni dintre cei buni" si-au ales carmaciul. Nu conteaza ca n-ajunge la carma; o gasi el vreun scaunel pe care sa se cocoate.
Fiind atat de prezent pe toate posturile de televiziune, mi-a fost imposibil sa nu observ niste mici amanunte car m-au ajutat sa trec mai usor peste discursurile idioate si ditirambice, copiate, parca, din ziarul Scanteia de prin anii '80.
Parcarea arata ca cele din fata cluburilor de fitze de pe Dorobanti: numai masini si modele ultimul strigat. 
Comunicarea, insa, cred ca a avut pe undeva o sincopa, ca altfel nu-mi explic tinutele de pitzipoance perfecte ale unor "exemplare" varsate din masinile cu pricina. Fustite facute din mare saracie, sifonate, de parca bancheta din spate a masinii tocmai fusese folosita in cu totul alte scopuri decat cel pentru care a fost creata.
Tinute dubioase "facute de o buna prietena", din care nu lipsea si eternul "putin mov". Putin mov, de la care nici macar barbatii, in majoritate covarsitoare, nu s-au dat in laturi. In fine; n-or fi stiind bancul. Sirena-amanta oficiala la varf, ca de obicei, inghesuita in haine cu trei numere mai mici.
Candidatii la functia suprema in partid mi-au amintit de candidatii la presedintia tarii de prin '92.
Mai tineti minte turma aceea de vreo 16 indivizi, unul mai ciudat decat celalalt? Cam asa aratau si astia cand se straduiau sa convinga (pe cine?) de cat sunt ei de destepti si, mai ales, de competenti.
Limbajul de lemn a fost, a nu stiu cata oara, scos de la naftalina si adus pe culmi inimaginabile.
Iar domnul Paleologu a fost cireasa de pe tort...bomboana pe coliva...motzul pe rahat! A reusit, cu brio, sa bage in ceatza totala cam jumatate dintre cei prezenti. A fost chiar simpatic amaratul ala care a recunoscut ca n-a priceput nimic din ce s-a povestit acolo. 
Mi se pare logic: majoritatea celor adusi acolo cu japca a fost adusa doar ca sa voteze cu cine trebuie, nu ca sa inteleaga ceva.
Si, peste toate acestea, s-au asternut lacrimile, cu care deja ne-am obisnuit, ale Baselului. Presupun ca se terminase rezerva de cuburi de gheatza si a trebuit sa bea whisky sec, drept pentru care i-a fost foarte usor sa lacrimeze. Ii recomand cu caldura niste zeama de varza, niste cafea tare, cu putina sare si...ar mai fi ceva, dar cred ca e destul de dificil sa gasesti un cal in buricul Bucurestiului. Asta, ca sa se dreaga, evident.
Exista si o parte buna in tot circul asta de week-end: s-a terminat campania electorala, gata cu coloanele formate din zeci de masini, batand drumurile si potecile tarii pentru a convinge alegatorii cat de bine o duc si cat de bine o VOR duce daca nu misca-n front.
Astept cu nerabdare lucrarile de azi ale Conventiei, sa vad ce material de cronica mondena mi se ofera.