Aruncarea pisicii - sport olimpic!

Propun ca aruncarea pisicii sa devina sport olimpic, mai ales ca ar fi, dupa cate stiu, singurul sport care ar putea figura atat in programul JO de vara cat si in al JO de iarna.
Iata ca au trecut mai bine de doua saptamani de la celebrul accident aviatic si biata pisica tot mai zboara peste garduri.
Si sunt o gramada de curti prin care aterizeaza.
Ar fi cam asa:
-Curtea A: serviciul 112;
-Curtea B: STS;
-Curtea C: ROMATSA;
-Curtea D: ISU Alba;
-Curtea E: ISU Cluj;
-Curtea F: pilotul Iovan;
-Curtea G: supravietuitorii.
De mai bine de doua saptamani, pisica zboara, bezmetica, de la o curte la alta, peste garduri de proceduri, instructiuni si competente, garduri care, dupa fiecare aruncare a pisicii, se mai inalta cate putin. Pana cand cineva nu va mai reusi sa trimita pisica, deja ametita rau, PESTE gard si ea se va lovi DE gard, ajungand, sub forma de cadavru insangerat, inapoi in bratele aruncatorului.
Fiecare aruncator de pisica se spala repede pe maini, dand explicatii care de care mai fanteziste si mai aiuritoare.
Ba ca STS nu poate localiza decat telefoanele fixe. Cred ca le localizeaza dupa stratul de praf depus pe ele, ca cine naiba le mai foloseste? Mai-mai ca-mi vine sa mai adaug si curtea H: Romtelecomul.
Ba ca supravietuitorii nu au trimis coordonatele corecte. De parca erau aia obligati sa aiba smartphone-uri dotate cu toate aplicatiile posibile si, in starea de soc in care erau dupa un astfel de accident, sa mai fie si capabili sa foloseasca, la capacitate maxima, sus-numitele aplicatii.
Ba ca, undeva, o institutie dotata cu aparatura ultimul racnet (vezi curtile A,B,C,D,E), nu stia sa transforme niste coordonate zecimale in grade, minute si secunde. Google stie!!!
Ba ca ariile de competenta erau al dracului de departe unele de altele, de nu stia stanga ce face dreapta.
Si ar mai fi multe de spus.
Singura curte in care  pisica nu a ajuns inca (dar se apropie vertiginos), e curtea G.
Nu de alta, dar, daca nu putem sa dam vina pe mort, macar s-o dam pe supravietuitori.
Pe aia care au indraznit sa se tina in viata unii pe altii (atat cat au putut), sa comunice ore in sir cu tot felul de autoritati, una mai "competenta" decat alta, sa dea coordonate clare, dupa care si un copil ii putea localiza pe Google Maps.
Si toata tevatura asta, in conditiile prabusirii unui avion care are un plan clar de zbor si care este urmarit, mila cu mila, de jdemii de radare si turnuri de control, care mai e si dotat cu un sistem care emite semnale in caz de prabusire, semnale ce pot fi receptionate de mai multe tipuri de receptori.
In cazul asta, nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca Nea Gheorghe si Nea Ilie s-ar rasturna cu caruta intr-o rapa de vreo 15m adancime, noaptea si n-ar avea la ei decat un telefon antic si medieval cu care, poate, daca ar avea oarece semnal, ar suna la 112 (curtea A). Probabil ca le-ar gasi cadavrele la vara, cand s-o topi zapada. Bun si-asa: macar vor avea vaduvele ce sa ingroape crestineste!

Macaroane fierte

Imi amintesc de un banc vechi:
"Bulisor, 5 ani, il intreaba pe tata Bula:
-Tati, ce-i ala un impotent?
La care Bula, incurcat si dupa un timp de gandire:
-E ca si cand ai juca Marocco cu macaroane fierte."
Am senzatia ca exact asta au jucat o gramada de autoritati, ieri, dupa accidentul aviatic de langa Cluj.
E drept, au fost si cateva circumstante nefavorabile: accidentul produs la caderea serii, padurea, altitudinea la care s-a oprit avionul, terenul accidentat, frigul.
Oamenii s-au mobilizat rapid.
In primul rand localnicii, care cunosteau zona.
Apoi un club de off-road, cu masini care pot merge si pe unde vor ele, nu numai pe unde vrea drumul.
Medici, SMURD, politie, jandarmi.
Un singur lucru a lipsit: coordonatele exacte ale avionului aterizat fortat. Sau, macar o raza de cautare restransa.
In conditiile in care un avion nu merge haotic ci dupa un plan de zbor foarte precis, cu o ruta precisa si pe un culoar de zbor bine delimitat.
In conditiile in care e vazut pe radarele controlorilor de zbor de pe parcurs; cand iese din raza de actiune a unui radar, intra in raza altuia.
In conditiile in care, daca un avion dispare de pe radar, se stiu precis coordonatele ultimului loc unde a fost vazut si se declanseaza imediat cautarea.
In conditiile in care, dupa accident, cand TOTI cei 7 ocupanti erau inca in viata, s-a comunicat telefonic pana la epuizarea bateriilor. Adica, fiecare a vorbit la telefon, in draci, cu o gramada de lume.
In conditiile in care, orice avion este dotat cu un sistem care, in caz de accident, intra automat in functiune si semnaleaza pozitia avionului.
Toti cei care au pornit in operatiunea de cautare si salvare au mers la ghici. Au orbecait in nestire, pe coclauri, avand coordonate gresite, schimbate de vreo trei ori, o raza de cautare de vreo 20kmp si harti...turistice (sic!).
Si stau si ma intreb ce naiba au facut SRI si STS cu echipamentele lor sofisticate de ascultare?
Ce naiba au facut companiile de telefonie care ar fi putut usor afla coordonatele apelurilor care se tot desfasurau?
Sapte oameni au stat, in creierul muntilor, mai bine de 8 ore, in frig, in intuneric, raniti, asteptand cu infrigurare salvatorii care nu mai veneau.
Intre timp, doi dintre ei au murit. Probabil din cauza ranilor, a hipotermiei...o sa aflam peste vreo doi ani, cand se va termina ancheta. 
Unul dintre cei care au murit este pilotul avionului care, din cate vad, concureaza cu sanse mari la titlul de "vinovat de serviciu", conform principiului mioritic "mortu-i de vina".
Si uite-asa, vreo 200 de macaroane fierte au umblat bezmetice juma' de zi pana ce un padurar a reusit, fara coordonate, cu mijloace "tehnice" de secol XVIII, sa gaseasca supravietuitorii.
Poate se gandeste Ministerul Sanatatii sa puna Viagra pe lista compensatelor?