Petrica si lupul (sau drobul de sare)

 In lumea în care trăim, par să se amestece două povești.

Cea a băiatului care tot striga că vin lupii care nu vin și cea a drobului de sare care stă să cadă pe copil și nimeni nu prea știe cum să salveze copilul.

In capul sec al lui Putin, NATO e lupul.

Bine, drobul ăla de sare stă bine-mersi la locul lui dar Petrica...euh, pardon! Putin țipă că o să cadă.

Fără niciun pic de simț al ridicolului, toate trompetele rusești urlă din rărunchi că NATO se apropie de Rusia, că o amenință, că se pregătește s-o cotropească și s-o subjuge.

Și asta în condițiile în care Rusia e doritoare de pace si bună înțelegere cu lumea și cu vecinii (mai ales).

Retorica ruso-sovietică actuală e absolut năucitoare în condițiile în care, de peste un an, rușii atacă în draci în Ucraina. Și atacă preponderent ținte civile. În retorica sa, Putin explică, doct, că dacă Ucraina (drobul de sare) va intra in NATO, drobul de sare va fi în coasta lui. Totuși, geografia arată că, dacă Putin ocupă Ucraina, se duce fix în coasta NATO, că, ce să vezi, Polonia E membră NATO. Și, atunci, unde e logica?

În logica rusească, extinderea NATO e o provocare la care bieții ruși se văd siliți să răspundă cu toate mijloacele. 

Astfel, NATO devine drobul de sare care se îndreaptă imuabil spre capetele rusești. Iar rușii nu pot sta cu mâinile în sân așteptându-l să cadă, ci amenință cu apocalipsa.

Și acum, stau și mă gândesc: ce-i mai trebuie? Rusia e și-așa mare de îți trebuie câteva zile să o străbați de la Est la Vest. E o țară cam neguvernabilă fix din cauza dimensiunilor. Bine, și din cauza vodcii.

Acum, drobul de sare e în Est. Geografia arată, însă, că mai e un drob de sare, în Vest. 

Alaska!

Respiratie, conspiratie

Daca tot se stinge încet-încet pandemia, virusologii de serviciu se transforma in seismologi si ufologi.

Abia a început anul si adepții teoriilor conspiraționiste au orgasm. 

 Mai întâi, cutremurele. Cele din Turcia au deschis cutia Pandorei. Asta, pentru ca, la câteva zile după dezastrul turcesc, au început cutremurele într-o zona din România necunoscuta ca zona seismica îngrijorătoare. Dar, bineînțeles, seismologii mai mult sau mai puțin amatori, fac legături, cauta cauze si efecte, își dau cu părerea si enunță cu suficienta analfabetului funcțional teorii cu placi tectonice sau cu răzbunări divine.    

Iar cam in același timp cu seismele, s-a lansat moda baloanelor.      

 Mai întâi, baloane apărute pe cerul american, presupuse de spionaj, meteo sau extraterestre. Forte desfășurate, rachete, adunat cârpe de prin ocean.      

Acum, daca tot vedem un război din primele rânduri, am găsit si noi balonul nostru. Bine, avioanele care au pornit după el nu prea l-au mai găsit. Probabil, bătea prea rău vântul prin zona.      

Dar, nu-i nimic. Se pare ca rusii, care -se știe- sunt mereu in pas cu ultimele strigări din moda, au trimis si ei niște baloane prin Ucraina.  Chestie de arta războiului. Dirijabilul din primul Război Mondial a băgat spaima in oameni pentru ca apărea de nicăieri, nu se prea auzea si bombarda. Asta, in condițiile in care, la vremea respectiva, oricum nu existau radare care sa-l ginească.       

Acum, radarele prind dronele dar baloanele din cârpă nu prea se vad.       

Probabil cineva se va gândi sa înarmeze baloanele astea cu bombe din material plastic așa încât sa doarmă radarul liniștit ca, la plastic, nu piuie.      

Eh, iata cate premise pentru teorii ale conspirației! Încep sa apară conexiunile intre baloane si seisme. Extratereștrii sughiță cronic de câteva zile. Televiziunile se bat pe expertul primordial, Marmureanu. Lasă ca omul e, clar, senil dar, nah...îl știe toată lumea de când bătea câmpii cu gratie după fiecare seism din anii ´90.