Datul la gioale

Expresia asta am auzit-o, pentru prima data, atunci cand, impreuna cu tata, urmaream cate un meci de fotbal. Nefiind, nici el, nici eu, foarte pasionati, comentam rar, dar expresia asta mi-a ramas in minte.
De mai bine de 20 de ani, imi revine din ce in ce mai des.
In fotbal, datul la gioale a devenit o regula. Acum, nu se mai pune problema ca un jucator l-a "cosit" pe celalalt, ci cat de tare.
Cel mai acut, insa, se da la gioale in politica. In ceea ce se numeste, la noi, politica.
Avem o "democratie" tanara, abia trecuta de majorat, care are o nebanuita forta de a incuraja datul la gioale.
In primul rand, opozitia simte in permanenta, indiferent din cine e formata, sa dea la gioale puterii.
Ma gandeam ca rolul opozitiei ar trebui sa fie unul constructiv, nu distructiv. Ma gandeam ca opozitia ar trebui sa produca alternative viabile la ideile puterii, ca ar trebui sa traga puterea de maneca daca o ia prea tare pe aratura, dar, in niciun caz, sa-i puna piedica la fiecare pas.
Puterea nu se lasa nici ea mai prejos, dand, cu spor, la gioale, opozitiei. Nu pierde nicio ocazie sa se planga de "greaua mostenire" lasata de cei dinainte -nu conteaza cine-s aia- si de hatisurile "succesiunii".
Dintr-o dorinta perpetua de a da la gioale, orice partid venit la putere in ultimii 23 de ani a tipat sus si tare ca nimic...dar NIMIC din ce-au facut cei dinainte n-a fost bine si intoarce toatul cu susu-n jos.
In numele mult trambitatelor reforme in cam toate domeniile, se schimba totul, din 4 in 4 ani. Uneori, chiar mai des. Nu sta nimeni sa analizeze ce e bine si ce nu, ce merge si ce nu; totul trebuie refacut, cap-coada, din simplul motiv ca a fost implementat de cei dinainte. Si asta, in conditiile in care, in mod absolut extraordinar, toti sunt de acord ca unele masuri nu pot da rezultate de azi pe maine, ci abia in 10-20-30 de ani.
Ma intreb: chiar nu reuseste nimeni sa vada un pic mai incolo de varful propriului nas?
Campion la dat la gioale pare, insa, sa fie insusi Presedintele.
E la capatul a doua mandate, nu mai are nimic de pierdut si da la gioale cu amandoua picioarele.
Uneori, destul de des, isi mai da si cu stangu-n dreptu'. Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, e de o inconsecventa demna de o cauza mai buna.
Cand isi avea alaturi guvernul de catelusi condusi de "marele" Boc, toate mergeau struna; el centra, el dadea cu capul. El era si Presedinte, si Prim Ministru, si Ministru de Externe, orice. 
Acum, Boc s-a intors la Cluj si i l-a lasat pe Ponta pe cap, asa ca astuia ii da la gioale cu orice ocazie.
Brusc, la orice propunere a lui Ponta, Basescu isi aminteste de "respectarea legii". Care lege? Aia pe care o calca in picioare de cate ori putea in timpul guvernarii Boc? Ca atunci, daca era vreo lege care sa-i stea in cale, o modifica repede Boc, prin asumare de raspundere.
Acum, Basescu se duce cu jalba-n protap, la Curtea Constitutionala, de cate ori stranuta Ponta. A ajuns CC sa guverneze tara.
Singura grija a Presedintelui este, acum, sa tina in viata avortonul "condus" de Eugen Tomac. Ufff...era sa spun "Tolomac". Numai ca e foarte greu. Incubatorul nu functioneaza, nu prea are de niciunele, asa ca apeleaza la cele mai bizare forme de sustinere pe care le poate gasi.
Bunaoara, tiganii. S-a dat de ceasul mortii cand umplea Cioaba ecranele televizoarelor; l-a incurajat, l-a plans. 
Probabil ca, din aceasta etnie isi cauta alegatorii, pentru ca celorlalte etnii li s-a cam acrit de el si, in plus, macar mai stiu sa citeasca.
Din pacate, faptul ca Presedintele da la gioale si cu stangul, si cu dreptul duce intreaga tara intr-un con de umbra din care abia incepuse sa scoata capul. Mai ales ca da la gioale rau de tot in politica externa.
Si nu mor eu ca UE ridica din spranceana vazandu-l, pentru ca nu dau doi bani pe parerea UE. Mor vazand cum un om care a JURAT sa reprezinte tara, o baga in mocirla.
La ce clasa politica avem, probabil ca nici in 50 de ani nu vom avea un presedinte care sa puna interesele romanilor inaintea intereselor proprii. Dar, oare cer prea mult daca vreau un presedinte civilizat, educat si care se gandeste INAINTE de a deschide gura?

Paleo-, Proto-, Neo-Comunism

Cu siguranta cei de varsta mea isi vor aminti foarte bine despre ceea ce voi scrie aici.
Cei mai tineri sunt rugati sa se documenteze pe la parinti si bunici daca li se pare incredibil.
Imi amintesc de copilaria mea petrecuta in timpul regimului comunist.
Si-mi amintesc acum, in special cata silinta isi dadeau comunistii sa desfiinteze marile sarbatori ale romanilor, recte: Pastele si Craciunul.
Si nu ma refer la ultimii ani, cand, din cauza cartelelor, era absolut utopic sa te gandesti la o aprovizionare cat de cat decenta.
In conditiile in care carnea, painea, uleiul, zaharul, ouale, laptele, faina si inca nu mai stiu cate altele erau dramuite zilnic/saptamanal/lunar, ca sa faci un amarat de cozonac, trebuia sa aduni "ratia" pe vreo 4 luni. 
Inainte de Craciun, cautarea unui brad semana cu o expeditie cu colacul in jurul lumii. Dupa Craciun, apareau brazii in piata si, evident, nu-i mai cumpara nici dracu'.
Inainte de Paste, dispareau toate ouale de pe piata si apareau, cam prin vinerea mare, numai oua cu coaja atat de inchisa la culoare, incat nici nu mai era nevoie sa le vopsesti.
Daca voiai miel, te suiai frumos in vreun mijloc de transport si te duceai prin satele invecinate sa cauti unul pe care il aduceai, cu mare frica acasa, pentru ca Militia oprea orice avea patru roti si te intreba de fiecare frunza de leustean pe care o aveai in bagaje. Mielul, daca aveai ghinion, se confisca si se transforma in friptura si drob pentru nomenclatura mai mica sau mai mare a Partidului.
Elevii aveau vacanta de Craciun, pentru simplul motiv ca, la o saptamana dupa Craciun, era Anul Nou. De Paste, nu aveau vacanta decat in cazul fericit (si foarte rar) in care perioada de vacanta batuta in cuie de mai-marii invatamantului rosu corespundea cu data la care se serba Pastele.
Si totusi, nu-mi aduc aminte sa fi avut in copilarie vreun Craciun fara brad si vreun Paste fara miel, oua rosii si cozonac.
Oricat se dadeau comunistii de ceasu' mortii sa ne dezvete de obiceiurile astea "burgheze", n-au reusit.
Iata insa ca, la 22 de ani de cand comunistii au intrat in istorie (pe usa din dos, evident), "democratii" portocalii au reusit. In timp-record, as zice.
Au reusit sa ne aduca la asemenea prag al saraciei, incat, desi poti gasi absolut tot ce-ti trebuie pentru a avea o sarbatoare decenta, nu ti-o poti permite.
In haosul absolut pe care au reusit sa-l creeze, economia "de piata" functioneaza exact pe dos decat ar trebui s-o faca prin definitie.
In orice economie, in ajunul sarbatorilor, cand cererea e mai mare, preturile scad. La noi, e invers. 
In conditiile in care toate veniturile au fost taiate fara mila, puterea de cumparare a scazut drastic, preturile au crescut astronomic, avortonul se minuneaza ca a scazut consumul.
Oamenii ajung sa se calce in picioare pentru o sticla de ulei sau pentru un kilogram de zahar, pentru ca, pur si simplu, mor de foame.
Iar nazistii portocalii privesc, din turnul lor de fildes, rezultatele scurt-circuitelor lor intra-craniene si continua sa explice, cui mai sta sa-i asculte, ca au facut "reforma".
Din ce in ce mai putini copii din ziua de azi mai stiu ce-i un brad de Craciun, ce-i aia "drob de miel" sau cozonac.
Peste 30 de ani, de Sarbatori, acesti copii de astazi isi vor aminti doar lacrimile din ochii parintilor lor, dusi prea devreme de pe lume, din cauza grijilor si a neputintei de a le fi putut asigura, nu un lux, ci strictul necesar.
Avortonii portocalii vor avea pe constiinta (sic!) generatii intregi fara nicio amintire frumoasa, generatii intregi care vor creste crezand ca lacrimile de pe obrajii parintilor sunt normale. 
Generatii intregi care vor citi in cartile de istorie cum se petreceau Pastele si Craciunul pe vremea comunistilor.