Sexy...sexy...

Subiectul cel mai dezbatut dinafara sferei politice este, zilele astea, Eurovision-ul.
Iar personajul cel mai controversat este, in mod evident, Cezar, reprezentantul Romaniei.
E un tip aparut de nicaieri care, pe principiul "veni, vidi, vici", a venit, a cantat si si-a asigurat mai intai un loc in avionul de Malmö iar apoi, un loc in finala concursului.
Ma rog..."aparut de nicaieri" e un eufemism. Cunoscatorii de MUZICA, in special cei de muzica de opera au auzit de el cu mult inainte de Eurovision.
Vocea sa inconfundabila, de contratenor si aspectul deloc de neglijat il pot propulsa usor pe mari scene ale lumii.
Inca de cand a fost lansata melodia It's my life, au aparut si parerile contradictorii. Unii spun ca rage, altii il apreciaza.
Din pacate, incultura si modul bigot de a privi orice iese cat de putin din tipare au facut ca unele voci sa-l catalogheze imediat drept homosexual. E adevarat ca si costumatia cel putin bizara de pe scena de la Malmö a contribuit din plin.
Ideea e ca omul canta minunat. 
A fost deja declarat cel mai sexy participant la Eurovision.
Degaja masculinitate prin toti porii, chiar cu rochia aia ingrozitoare pe el.
Si, pana la urma, admitand ca ar fi homosexual...importanta e orientarea sa sexuala sau modul in care reprezinta Romania?
In 1998, concursul a fost castigat de un transsexual din Israel, Dana International, si nimeni nu a sarit in sus...
Noi, in schimb, ne legam de orice chichita si ma intreb de ce!
Prestatia lui Cezar din semifinala a fost exceptionala. Chiar daca nu va castiga concursul (si, din pacate, sunt sigura ca nu-l va castiga), este unul dintre putinii reprezentanti onorabili pe care Romania a gasit de cuviinta sa-i trimita la Eurovision.
Am vazut, in a doua semifinala, prestatii absolut penibile. Pareau rupte din serbarea de sfarsit de an scolar a unei scoli pentru autisti.
Am vazut, evident, si prestatii foarte bune. In fond, sa nu uitam ca Eurovision-ul a fost rampa de lansare pentru monstri sacri ai muzicii, cum ar fi ABBA, Udo Jurgens, Gigliola Cinquetti.
Mi se pare ca, in ultima vreme, e "cool" sa-ti puta tot ce vine din tara ta, sa strambi din nas la tot ce inseamna sau reprezinta in vreun fel Romania.
De ce nu ne putem si noi entuziasma, ca toata lumea, ca o voce absolut deosebita va fi, de-acum incolo, indiferent de rezultatul concursului, asociata cu Romania?
Sincer, aseara (n.: 16 mai), cu toata imobilitatea lui Cezar, datorata soclului si anteriului, mi s-a parut ca scena a fost plina de viata, de muzica si, mai ales, mi-a parut bine ca Cezar e ROMAN.
Ce-ar fi daca am incerca sa lasam putin fitzele deoparte si sa ne bucuram ca il putem auzi? Si nu ma refer la iubitorii de opera care, oricum l-au auzit si-l vor mai auzi inca, ci la cei care asculta muzica, de orice gen (as baga vreo doua exceptii dar, oricum, alea intra la categoria "zgomot") si care pot deosebi sunetul unei viori de al unei drujbe.