...de-aia fac urticarie

Ia uite cum nu poate omu' sa traiasca linistit!
Ne-au invadat cocalarii de nu ne mai putem misca nicaieri fara ei.
Iesi si tu, ca omul, la o "talpa" pe Corso, sa-ti incarci bateriile dupa o saptamana de munca, si, ce sa vezi? Unde te uiti, dai de cocalarul de rigoare.
Nu poti sa-l eviti; se vede de la distanta, mai ceva ca semaforu'
Pai, cum dracu' sa nu-l vezi, ca e invariabil intzolit in trening alb de nylon...cu burta...cat mai prospera. N-ai vazut treningul? Nicio problema! E imposibil sa nu-ti sara in ochi lantul de aur de la gat. E gros cat sa poti priponi cu el doua vaci si un cal naravas.
Sa nu-mi spui ca nu l-ai observat!
OK...dar auzi zgomotul care il inconjoara! Manelele alea urlate din "bemveu" sau din telefon...alea de le rag unii cu nume de etichete de supermarket.
Pai, ce crezi? Ca te lasa cocalarul sa treci pe langa el fara sa-l observi? Nooooo....
Face tot ce-i sta in putinta sa fie vazut, auzit, mirosit. A propos de miros: credeam ca au disparut parfumurile alea infioratoare de se vindeau in sticle mari pe vremea impuscatului...alea de put de la o posta! NU!!! Cocalarul are provizii inepuizabile, ca sa-l simti de la distanta.
Si, stiti care e durerea cea mai mare? Am vazut unul si la teatru. Cred ca pierduse vreun pariu cu "pretenarii" si a trebuit sa-l vada aia intrand. Se invartea bezmetic prin foaier...intr-o mana tinea telefonul in care urla intr-o limba necunoscuta, in alta mana tinea semintele si cauta cu disperare iesirea. Cand, in sfarsit, a reusit s-o gaseasca, a navalit afara, transpirat, cu un licar de spaima in ochii cam tulburi, uitand chiar si de mersul specific. Ala leganat...de-ti da impresia ca are ceva in pantaloni.
Si, cum sa nu faci urticarie cand, indiferent unde te-ai duce, ai senzatia ca esti minoritar, ca vii de pe alta planeta, ca ceva, undeva, pe parcursul existentei tale, s-a fracturat si te-ai trezit intr-o lume in care recunosti decorul, dar nu si personajele.