Cutu, cutu, na, Grivei...

...mamaliga, daca vrei.
Daca nu, o pun in cos
Si-o dau maine la cocos.
Este o poezioara pe care o invatasem cand aveam vreo 3 ani. De cate ori mi-o aminteam, ma ducea gandul la un catel de pripas caruia ii arunci un bot de mamaliga sa nu crape de foame.
Dar, s-a schimbat treaba. Acum, catelul de pripas imi apare in minte de cate ori il vad pe "Presedintele" Romaniei.
Si anul trecut, la Bruxelles, parca, si anul asta la Lisabona, acelasi scenariu: Basescu plimbandu-se printre invitati, incercand cu disperare sa se alature vreunui grup, dar nefiind bagat in seama de nimeni.
Nici macar regulile de protocol, sau educatia nu au reusit sa determine pe cineva sa-i acorde un pic de atentie.
Umbla, exact ca un caine de pripas, cersind atentia cuiva. Cred ca, daca ar fi luat o tava cu pahare de sampanie, ar fi avut mult mai mult succes.
Singura persoana care si-a pierdut cateva minute, a fost Berlusconi, desi am avut senzatia ca si ala a fost prins la inghesuiala. 
Berlusconi, o persoana cel putin la fel de controversata ca si Basescu, un om care face gafa dupa gafa, fara sa se formalizeze prea mult din cauza statutului sau politic.
Si, ca si cum esecul n-ar fi fost complet, mai da cu bata-n balta si exprimandu-se ca pe vapor.
In mijlocul unei discutii pe probleme serioase, militare (scutul antiracheta), la tribuna Summit-ului, Basescu gaseste de cuviinta sa chicoteasca povestind de "racheta care nu trebuie lasata sa respire". Penibil...grotesc...simptomatic. Asta, in cazul in care translatorii de la Summit n-au facut rapid vreo adaptare, astfel incat sa-l scoata din rahatul in care s-a bagat.
Vazand acele momente absolut penibile, ma gandesc la faptul ca un Presedinte este, in fond, reprezentantul unei tari intregi.
Asa ca, se vede cu ochiul liber de ce apreciere se bucura Romania. Ca si presedintele ei, este catelul de pripas al Europei, caruia, din cand in cand, i se mai arunca un bot de mamaliga, pe care, prostul de el, nu stie de unde sa-l apuce.
Din pacate, botul de mamaliga vine din ce in ce mai rar, iar picioarele in burta, din ce in ce mai des.

Drumurile noastre, toate...

Avem autostrazi intr-o veselie! 

Piticania a mai inaugurat o ciozvarta de autostrada...12 km...nici n-ai timp sa bagi a 5-a, ca se termina.

Cum, puii mei, sa inaugurezi o autostrada pe bucatele? Azi 42 de kilometri, peste un an, inca 12. Si nici macar nu-s cap la cap. O bucata de autostrada ici...alta bucata dincolo... Dar, minune!!! Toate bucatile sunt in zona Clujului. Sa aiba oare vreo legatura cu locul de bastina al aluia cu coasa? Al piticaniei, vezi bine! La cine te gandeai?

Asa...bun...a inaugurat autostrada...plimbandu-se pe ea cu gogeamite Touaregul. (Oare, cum dracu' s-o cocota in el? Ca, la coborare, e simplu:se varsa).

Acuma, gata; s-a inchis taraba! Pardon! Autostrada. E pusa la conservat.

Eteee...Cum, de ce? Ca doar n-oti fi vrand sa mergeti iarna pe autostrada! Se strica, frate! De la cauciucurile alea de iarna, folosite cu spor si cu avant la 24 de grade, raman urme pe asfalt.

Plus ca, aia de Bechtel nu si-au primit malaiu' pe minunata lucrare.Ca, doar au cerut pe aia 12 kilometri bani cat pentru 500. Asa ca, baietii isi strang carpele si papusile si pleaca in cautarea altor fraieri care sa plateasca o avere pe 5 lingurite de asfalt.

Frumoasa tara avem!!!! Pacat ca-i locuita...inca.