sâmbătă, 23 iulie 2011

Traiasca legiunea si capitanul!

Nu va speriati, voi, cei care ma cititi de obicei. N-am devenit brusc vreo extremista.
Titlul asta mi-a venit in minte citind un articol despre (mult prea) celebrul extremist ungur care a spanzurat o papusa intr-o piata din "secuime".
Am vazut mai multe stiri care il aveau drept cap de afis, ceea ce ma face sa ma gandesc, cu groaza, ca nu urmareste doar cele "15 minute de celebritate" la care avem toti dreptul.
Omul incalca legile tarii in care traieste, cu fiecare pas, cu fiecare respiratie si, probabil, cu fiecare cuvant pe care il scoate (aici nu sunt foarte sigura, pentru ca vorbeste ungureste si nu pricep o iota!).
Ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca, dupa atatea incalcari flagrante ale legilor, omul inca se mai plimba liber printre noi.
Stim cu totii ca noi, romanii, suntem discriminati in propria tara. Discriminati in fata moldovenilor de peste Prut, in fata rromilor si, mai ales, in fata ungurilor.
De ce "mai ales" in fata ungurilor? Pentru ca ungurii sunt la putere de 22 de ani. Pentru ca, fara ei, guvernantii, indiferent de culoarea politica, nu au niciun cuvant de spus, neavand vreo majoritate confortabila in simulacrul acela de Parlament. Pentru ca sunt pupati in cur de oricine vrea puterea in amarata asta de tara.
Asta le da curajul sa ceara si posibilitatea sa obtina absolut toate avantajele pe care le vor. 
De-asta, ori de cate ori ii vad pe liderii UDMR, nu ma pot impiedica sa ma gandesc la perioada neagra in care Romania a fost "guvernata" de Legionari.
Acesti legionari n-au disparut inca. Dimpotriva. Prolifereaza sub blanda obladuire a capitanului lor. A acelui capitan de vas, turnator cu norma intreaga, fara prea multa scoala, ales de o mana de cretini care nici nu (mai) stiu romaneste.
Ceea ce nu inteleg este de ce, in conditiile in care romanii (inca) mai sunt majoritari in tara lor, accepta cu atata umilinta sa fie calcati in picioare de o mana de tradatori si apatrizi.
Oare am uitat asa de curand cat de greu ne-a fost pe vremea impuscatului?
Doamne! Fa mamaliga aia sa explodeze odata!

luni, 11 iulie 2011

Dom' doctor Fune(b)riu

Il mai tineti minte pe ala de calcula acum vreo doi ani viteza labei lui Basescu?
Ala de reusea, inainte de '89 sa dea (zice el) bac-ul in Franta.
Ala dupa al carui DEX, substantivul "coleg" e de genul neutru.
Ala care nu era in stare sa scoata trei vorbe la nuj ce conferinta de presa, daca nu statea una sa-i sufle cuvant cu cuvant.
Ala care, in declaratia de avere ACTUALIZATA cica are venituri ca profesor la nu stiu ce facultate din Franta. Cand dracu-o avea timp sa mai predea si acolo cand el e ocupat pana peste cap sa reformeze, te trei ori pe zi, invatamantul romanesc?
Ala cu fata de criminal in serie proaspat scapat de la mititica, deh!
Acum plange si se plange cui vrea sa-l asculte ca jurnalistii au scornit minciuna cum ca el, elev super-ultra-extra eminent n-ar fi luat bac-ul din prima.
Dar, in acelasi timp, nu produce nicio dovada ca ar fi facut-o. Lasa ca bac-ul francez nu-i totuna cu cel romanesc si trebuie echivalat. Dar astea sunt detalii nesemnificative.
Sincer, nu-l inteleg pe tip. Ok...un jurnalist carcotas a gasit un document fals (zice Funeriu) care poate fi combatut imediat prin documentul original care, dupa toate regulile, ar trebui sa fie in posesia titularului. De ce nu-l prezinta, ca sa inlature orice speculatie rauvoitoare?
Sa inteleg cumva ca titularul NU detine respectivul document si asteapta sa fie "fabricat" la iuteala?
Sau ilustrele studii ale ipochimenului sunt ultra-secrete?
Cei mai de varsta mea, asa, isi amintesc de serialul Colombo cu detectivul ala spanchi care tot povestea de nevasta-sa, dar nimeni n-a vazut-o vreodata. Probabil ca la fel de misterioase sunt si multele diplome ale analfabetului care conduce Ministerul EDUCATIEI si care isi permite sa comenteze rezultatele la Bac ale elevilor romani prin prisma parintelui de plod care studiaza in strainatate.
Doamne...cat imi e de greatza!

vineri, 8 iulie 2011

Elementary, dear Watson!

Desi e vara, cald si vremea concediilor, evenimentele se succed intr-un ritm absolut naucitor.
De departe, cel mai mediatizat, examenul de Bacalaureat a starnit spiritele in toate directiile. 
Nefiind direct interesata si, oricum, neavand posibilitatea de a analiza dificultatea TUTUROR subiectelor, prefer sa nu ma pronunt.
Chestia care ma loveste fix in moalele capului e alta: valul de sinucideri.
Valul asta a inceput demult, odata cu taierile de pensii, salarii, alocatii si ce s-o mai fi taiat.
In mod constant, de un an de zile, aproape ca nu trece o zi fara sa auzi de inca o sinucidere sau o tentativa de sinucidere. Si sunt convinsa ca sunt inca multe altele de care nu auzim.
Odata cu afisarea rezultatelor la Bac, valul tinde sa se transforme in tzunami. Copii labili psihic si intelectual isi iau viata pentru ca au picat examenul, pentru ca parinti cu tarate in loc de creier le-au spus, la furie, ca n-au ce cauta acasa daca nu iau Bac-ul.
Si iata cum, guvernul nostru cel sclipitor a gasit solutia salvatoare, ca de obicei. 
Suntem noi carcotasi degeaba, ca baietii (si fetele) stiu ei mai bine ce ne trebuie.
Capele mortuare!
Dupa nenumaratele sali de sport, bazine de inot si parcuri la Cuca Macaii, valul asta de sinucideri a ridicat o noua problema: unde depunem mortii?
Cum Biserica are reguli clare in privinta sinucigasilor iar vara e in toi si nu poti, totusi, sa stai cu mortu-n casa pe caldurile astea, guvernantii, in nemarginita lor intelepciune, au hotarat sa aloce gramezi de bani pentru amintitele case mortuare.
Oricum, in asemenea vremuri de restriste, afacerile cu pompe funebre au devenit cele mai profitabile. Casele mortuare sunt cireasa de pe tort...bomboana pe coliva...tichia de margaritar.
Cu alte cuvinte, daca cineva mai avea vreo retinere de-a se sinucide gandindu-se la deranjul provocat rudelor ramase, acum a scapat si de aceasta problema, datorita inteligentei nemasurate a celor care, vrem-nu vrem, ne conduc.

Dacii liberi

  Dacii liberi nu se dezmint niciodată. Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indifer...