"Iarna vrajbei noastre"

Un "clasic" in viata spunea, acum ceva timp, ca "iarna nu-i ca vara". O constatare iesita, evident, din putul unei gandiri cel putin contorsionate.
Vedem acum, pe propria piele, ca o iarna, nici mai grea, nici mai usoara decat altele, a reusit sa paralizeze, literalmente, o jumatate de tara, in secolul XXI.
Ca si cand ar fi nins in iulie, autoritatile, incepand cu Primul Ministru (care-o mai fi el azi) si terminand cu soferul plugului care se plimba prin "nametii" de 60cm, cu lama ridicata, sunt depasite de situatie.
Drumurile...judetene, nationale, europene, autostrazi (sic!) sunt inchise. Normal! E mai simplu sa inchizi toate drumurile si sa lasi zeci de mii de oameni izolati, decat sa bagi cateva utilaje de deszapezire care sa le faca oarecum practicabile.
Mersul pe strada devine un sport extrem demn de a intra in lista Jocurilor Olimpice de iarna.
Trenurile sunt anulate cu zecile, iar cele care nu sunt anulate parcurg distante de 200 km in timpi care ar fi suficienti pentru a face ocolul Pamantului. Asta, daca nu cumva raman intepenite in mijlocul vreunui camp in asteptarea primaverii care, inevitabil, va topi zapada.
Imi amintesc o iarna din copilarie, cand zapada ajungea cam cat un stat de om si cand trenurile, fara locomotive electrice, ca nu existau inca, circulau fiind dotate, TOATE, cu niste pluguri imense care le croiau drum prin nameti.
Ascultam aseara odiseea catorva sute de oameni care erau blocati intr-un tren, de 29 de ore, la 90km de statia de plecare si cam tot la atatia de cea de destinatie. Stateau in camp, intr-un tren care se misca din cand in cand, cand intr-o directie, cand in alta, in timp ce Comandamentul de Iarna din minister "discuta" (probabil, la caldura) ce se poate face pentru ei.
La aceeasi ora, un avion charter pleca de pe un aeroport inchis, sa duca la Bucuresti, vreo 7 parlamentari ai Puterii, ale caror voturi in favoarea unui guvern de fantose erau absolut vitale.
Acum, nu ma pot impiedica (din umanitate si spirit crestinesc, evident) sa le plang de mila celor care au avut ghinionul de a se naste si de a trai in tari precum Finlanda, Canada, Norvegia...
Daca o tara ca a noastra e complet paralizata dupa un viscol de 4 zile, cum naiba s-or descurca aia la care prima zapada cade in octombrie si, pana in mai, nu se mai vede asfaltul? Aia or avea trenuri? Trenurile lor or fi circuland? Drumurile lor arata tot asa, ca la noi, un fel de carari facute cu pasul de curajosii practicanti de sporturi extreme?
Vorbeam de izolarea la care sunt condamnate zeci de mii de persoane. Daca ar fi vorba doar de faptul ca toti acesti oameni nu mai pot merge la serviciu, la scoala, la spital...dar toti acesti oameni izolati sunt condamnati si la moarte prin infometare. Drumurile sunt inchise si pentru masinile care fac aprovizionarea cu produse de baza. Gazul, rusesc sau autohton, are o presiune care te tine 10 minute langa un ibric de apa s-o astepti sa fiarba. Daca mai ai si ghinionul sa traiesti intr-una dintre cele peste 300 de localitati "vadite" de electricitate, poti sa incepi sa-ti iei masurile pentru sicriu. 
Traim (inca) in Romania si se pare ca suntem o natie al dracului de incapatanata!