Datul la gioale

Expresia asta am auzit-o, pentru prima data, atunci cand, impreuna cu tata, urmaream cate un meci de fotbal. Nefiind, nici el, nici eu, foarte pasionati, comentam rar, dar expresia asta mi-a ramas in minte.
De mai bine de 20 de ani, imi revine din ce in ce mai des.
In fotbal, datul la gioale a devenit o regula. Acum, nu se mai pune problema ca un jucator l-a "cosit" pe celalalt, ci cat de tare.
Cel mai acut, insa, se da la gioale in politica. In ceea ce se numeste, la noi, politica.
Avem o "democratie" tanara, abia trecuta de majorat, care are o nebanuita forta de a incuraja datul la gioale.
In primul rand, opozitia simte in permanenta, indiferent din cine e formata, sa dea la gioale puterii.
Ma gandeam ca rolul opozitiei ar trebui sa fie unul constructiv, nu distructiv. Ma gandeam ca opozitia ar trebui sa produca alternative viabile la ideile puterii, ca ar trebui sa traga puterea de maneca daca o ia prea tare pe aratura, dar, in niciun caz, sa-i puna piedica la fiecare pas.
Puterea nu se lasa nici ea mai prejos, dand, cu spor, la gioale, opozitiei. Nu pierde nicio ocazie sa se planga de "greaua mostenire" lasata de cei dinainte -nu conteaza cine-s aia- si de hatisurile "succesiunii".
Dintr-o dorinta perpetua de a da la gioale, orice partid venit la putere in ultimii 23 de ani a tipat sus si tare ca nimic...dar NIMIC din ce-au facut cei dinainte n-a fost bine si intoarce toatul cu susu-n jos.
In numele mult trambitatelor reforme in cam toate domeniile, se schimba totul, din 4 in 4 ani. Uneori, chiar mai des. Nu sta nimeni sa analizeze ce e bine si ce nu, ce merge si ce nu; totul trebuie refacut, cap-coada, din simplul motiv ca a fost implementat de cei dinainte. Si asta, in conditiile in care, in mod absolut extraordinar, toti sunt de acord ca unele masuri nu pot da rezultate de azi pe maine, ci abia in 10-20-30 de ani.
Ma intreb: chiar nu reuseste nimeni sa vada un pic mai incolo de varful propriului nas?
Campion la dat la gioale pare, insa, sa fie insusi Presedintele.
E la capatul a doua mandate, nu mai are nimic de pierdut si da la gioale cu amandoua picioarele.
Uneori, destul de des, isi mai da si cu stangu-n dreptu'. Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, e de o inconsecventa demna de o cauza mai buna.
Cand isi avea alaturi guvernul de catelusi condusi de "marele" Boc, toate mergeau struna; el centra, el dadea cu capul. El era si Presedinte, si Prim Ministru, si Ministru de Externe, orice. 
Acum, Boc s-a intors la Cluj si i l-a lasat pe Ponta pe cap, asa ca astuia ii da la gioale cu orice ocazie.
Brusc, la orice propunere a lui Ponta, Basescu isi aminteste de "respectarea legii". Care lege? Aia pe care o calca in picioare de cate ori putea in timpul guvernarii Boc? Ca atunci, daca era vreo lege care sa-i stea in cale, o modifica repede Boc, prin asumare de raspundere.
Acum, Basescu se duce cu jalba-n protap, la Curtea Constitutionala, de cate ori stranuta Ponta. A ajuns CC sa guverneze tara.
Singura grija a Presedintelui este, acum, sa tina in viata avortonul "condus" de Eugen Tomac. Ufff...era sa spun "Tolomac". Numai ca e foarte greu. Incubatorul nu functioneaza, nu prea are de niciunele, asa ca apeleaza la cele mai bizare forme de sustinere pe care le poate gasi.
Bunaoara, tiganii. S-a dat de ceasul mortii cand umplea Cioaba ecranele televizoarelor; l-a incurajat, l-a plans. 
Probabil ca, din aceasta etnie isi cauta alegatorii, pentru ca celorlalte etnii li s-a cam acrit de el si, in plus, macar mai stiu sa citeasca.
Din pacate, faptul ca Presedintele da la gioale si cu stangul, si cu dreptul duce intreaga tara intr-un con de umbra din care abia incepuse sa scoata capul. Mai ales ca da la gioale rau de tot in politica externa.
Si nu mor eu ca UE ridica din spranceana vazandu-l, pentru ca nu dau doi bani pe parerea UE. Mor vazand cum un om care a JURAT sa reprezinte tara, o baga in mocirla.
La ce clasa politica avem, probabil ca nici in 50 de ani nu vom avea un presedinte care sa puna interesele romanilor inaintea intereselor proprii. Dar, oare cer prea mult daca vreau un presedinte civilizat, educat si care se gandeste INAINTE de a deschide gura?

Jingle bells!...Someone died!

De cativa ani, cam multi, incoace, pe la sfarsitul lunii august, toata lumea incepe sa-si aminteasca de scoala.
Incep sa apara preturile la diverse articole pentru scoala, costurile trimiterii unui copil la scoala, oferte si promotii la care iei teapa, pentru ca obiectele respective sunt mult mai scumpe decat in luna februarie, de pilda.
Incepe toata lumea sa-si aminteasca de scolile care stau sa cada, de cele care au fost desfiintate, de cele care se tot construiesc de peste 20 de ani si inca nu-s gata.
Din pacate, incep si ministrii (aproape cate unul la fiecare inceput de an) sa debiteze idei.
Se vede ca oamenii, dupa vacantele facute pe Coasta de Azur sau in Hawaii, au capetele doldora de idei, una mai luminoasa decat alta.
Nici ministrul de azi nu face exceptie. Dimpotriva.
Din multitudinea de scurt-circuite din ultimele zile, aleg doar doua; am si eu limitele mele!
Primul scurt-circuit se refera la hiper-mega-ultra-super-mediatizatul examen de bacalaureat de anul viitor. S-a gandit domnul ministru ca nu sunt de ajuns camerele de supraveghere si perchezitiile corporale; va instala si microfoane in sali. Trebuie sa se auda fiecare coala data, fiecare creion pe hartie, fiecare stranut sau partz.
Se cheltuiesc o gramada de bani pe camere, microfoane si toata logistica necesara pentru un examen care, de fapt, ar trebui sa fie doar un punct pus la capatul a 12 ani de scoala (in curand, 13, ca vin tare din urma "pregatitorii"). 
Oricum, si cu bac-ul luat, si fara bac luat, tot someri se cheama.
Daca facultatile ar organiza examene de admitere si diploma de la bac nu ar mai avea decat rol de "adeverinta" de studii, n-ar mai fi nevoie de toata tevatura asta care creste si sporeste an de an.
Intrarea asta la facultate pe baza de dosare nu face decat sa demonetizeze invatamantul superior pe de o parte si sa dea acces in facultati unor semi-analfabeti.
Al doilea scurt-circuit de care ma voi ocupa este cel mai proaspat (din pacate nu si fatal).
Incepand de la clasa pregatitoare si pana la sfarsitul ciclului primar, copiii vor studia Filosofie pentru copii, Educatie pentru societate si Educatie financiara.
Te doare mintea! Deja, de generatii intregi, ne confruntam, in fiecare an, cu sute de absolventi de gimnaziu si chiar de liceu, semi-analfabeti. Absolventi incapabili sa inteleaga un text simplu, incapabili sa completeze un formular, uneori, incapabili sa-si scrie corect numele. Absolventi pe care sistemul ii impinge de la spate, cu orice pret, sa termine macar 10 clase, dupa care nu stiu cu nimic mai mult decat stiau in clasa a VI-a.
Am terminat, deci, cu scrierea, citirea si aritmetica si trecem la nivelul urmator: filosofia! 
Cred ca as plati bilet sa-i aud pe aia mici incontrandu-se, in curtea scolii, daca autorul "Criticii ratiunii pure" e Kant, Hegel sau Schopenhauer.
E de ras, daca n-ar fi de plans. 
Stau si ma intreb, unde anume, in programul si-asa foarte incarcat al copiilor, vor intra aceste noi materii.
Stau si ma intreb cum naiba se vor adapta notiunile de filosofie si economie la puterea de intelegere a unor pici de 6-10 ani.
Si mai stau si ma intreb: cui prodest????
Pana cand isi vor mai bate joc zeci de ministri, de generatii intregi de copii? De o gramada de invatatori si profesori nevoiti sa aplice ideile lor cretine, cu matele ghioraind de foame si gandindu-se ce le vor pune maine, pe masa, propriilor lor copii. De o gramada de parinti debusolati complet si depasiti de situatie.
Cand vom avea si noi, la Educatie, un ministru care sa inteleaga ca reforma unui astfel de sistem nu va da roade decat dupa 20 de ani? 
Sa traga clopotele!
A murit invatamantul romanesc!

Tilica sportivu'

Cum e in trend ca toata lumea sa faca sport, incerc sa ma dumiresc si eu cam ce poate sa insemne asta.
Unii fac sport de performanta, aduc si medalii si ne reprezinta tara prin toate colturile lumii.
Unii fac jogging in fiecare dimineata, in fluieraturile si comentariile grobiene ale posesorilor de burti prospere.
Unii mai merg la bazin cand au timp, mai la patinoar, mai la un bowling, macar, cu gasca.
Unii stau in fata televizorului si pedaleaza pe o bicicleta care nu-i duce nicaieri sau, pur si simplu, merg pe un covoras rulant; o fi si asta un sport.
Toti cei despre care am vorbit pana acum sunt oameni obisnuiti, ocupati sau doar preocupati de felul cum arata si nu prea pot fi incadrati in vreun tipar numai dupa sportul pe care il practica.
Am descoperit, insa, nu chiar acum, ci mai demult, un sport caracteristic unei institutii si, implicit, celor care activeaza in cadrul respectivei institutii.
Sportul se numeste "datul cu stangu-n dreptul".
Institutia este BOR.
Institutia cu pricina e, de ceva vreme, intr-un trend descendent continuu, tocmai datorita balbelor pe care le tot da de catva timp incoace.
Seria marilor balbe a inceput odata cu refuzul categoric si foarte vocal al unei slujbe pentru Sergiu Nicolaescu. Acesta sau familia acestuia (acum nu mai are importanta) au ales incinerarea, o practica, de altfel, foarte frecventa in tarile civilizate si acceptata de biserica. Si cand spun "biserica", nu ma refer la cine stie ce cult obscur si obscurantist.
Balbele au continuat, mai mult sau mai putin vizibile, cu postari pe internet ale unor imagini nu tocmai ortodoxe, cu dezvaluirea unor afaceri cel putin dubioase in conditiile in care, amintesc, BOR NU plateste impozite statului roman, dar este finantata din bugetul de stat.
In ultima vreme, prima pagina a cam aratat a necrolog; numai decese, unul dupa altul, unele mediatizate pana la greaţă, altele tinute sub un văl relativ transparent dar, totusi...văl.
Unul dintre cei mai buni fotbalisti pe care i-a avut Romania s-a sinucis (se pare), nemaiputand suporta chinurile unei boli necrutatoare. Probabil nu a fost singurul care a recurs la acest gest, BOR racnind din toti rarunchii impotriva eutanasiei.
Numai ca, in cazul acesta, BOR a reluat campionatul de dat cu stangu-n dreptu'. Pentru ca, tot din racnetele periodice ale institutiei cu pricina, am aflat ca sinucigasii nu au parte de slujba obisnuita si nici de inmormantare in cimitir.
In cazul marelui fotbalist, BOR n-a scos niciun sunet in sensul asta si, in putinele imagini difuzate, nu lipsea preotul care facea toate cele de cuviinta.
"Doctrina" ortodoxa (si, presupun ca si a altor culturi si religii) ne invata ca, in fata lui Dumnezeu, toti suntem egali.
Atunci, cum se face ca unii sunt mai egali decat altii?
Cum se face ca unii pot beneficia de derogari si altii nu?
Sa fie clar: l-am vazut pe Costica Stefanescu jucand, magnific, in echipa nationala. L-am apreciat intotdeauna ca pe un jucator exceptional. Nu ma intereseaza absolut deloc ritualurile religioase cu iz de Ev Mediu, amestecate cu diverse "traditii" pagane.
Incerc doar sa gasesc un motiv pentru care popularitatea bisericii e in continua cadere libera. Si, ceea ce mi se pare ingrijorator este faptul ca motivele sunt asa de multe si de saritoare in ochi.
Iar, in cazul asta, cum naiba se face ca inca se mai chinuie statisticile de tot felul sa ne convinga de faptul ca "poporul roman este, in proportie de 95% credincios"?
In toiul acestei epidemii de decese, astept, cu nerabdare, urmatoarea manşă a campionatului de dat cu stangu-n dreptu'.
Si, poate se organizeaza si ceva meciuri amicale, deoarece constat ca, din punct de vedere al practicarii acestui sport, Guvernul vine tare din urma.

Romania pitoreasca...in pastile

• O tara cam cat o batista are doi regi, un imparat si un presedinte-guvernator.
• Presedintele-guvernator da apa la soareci langa catafalcul unuia dintre regi. Al aluia autointitulat.
• Tot Presedintele-guvernator il balacareste cat poate pe celalalt rege. Cel care, candva, a fost legitim si s-a mai si nimerit omul nepotrivit la momentul nepotrivit.
• Presedintele-guvernator si Primul Ministru sunt exact ca doi copii care se cearta pe-o galetica: "-Mama lu' Victor!!!! Victor nu-mi raspunde la telefon!!!" Si pe Victor il durea mana sa raspunda...Sau n-avea pornita scula de bruiaj?
• De o saptamana si mai bine, ecranele televizoarelor au devenit o satra. Dar, e si o parte interesanta aici: azi traieste si e bine-mersi, maine a dat in primire; azi, serviciile medicale costa 350 000 de dolari, maine costa 22 000 de euro; azi, monumentul funerar e din marmura alba si costa 30 000 de euro, maine e din granit roz (chilotiu) si costa 15 000 de euro.
• La pariu ca maine nu mai vedem nimic altceva decat funeralii penticostalo-tiganesti?
• Imparatul, ala de arata ca un luptator de sumo iesit la pensie de 30 de ani, o cere, in direct, de nevasta, pe Elena Udrea (fosta Cocos). Aia al carei fund, in costumas de baie animal print, ne-a umplut ecranele acum doua saptamani. Si l-am vazut din toate unghiurile posibile!
• Fix in ziua in care nostalgicii vor sta la o tabla si-si vor aminti glorioasele defilari de 23 august, vine primul sfarsit al lumii de anul asta. Ciudat! Anul trecut, pe vremea asta, trecusem deja prin vreo 3-4 sfarsituri ale lumii.
• Presedintele-guvernator cauta bube-n cap oricarei persoane propuse de Primul Ministru la Transporturi. Si le trimite DNA-ul pe cap, ca sa nu-si consume jocker-ul ( O SINGURA respingere). Ca DNA-ul nu se pune.
• In valtoarea evenimentelor care i-au lovit pe conlocuitori, se prezinta o scrisoare, complet agramata, adresata de acestia lui "Dom Presedinte" si lui "Dom Arafat". Numai ca, inainte de a prezenta ravasul, televiziunea da ( a cata oara?) cu bata-n balta: pune un clip in care Tudor Gheorghe ne spune "vorbiti si SCRITI romaneste". Mai bine il lasau numa' p-ala cu "ma-ta are cratima".
• Am inceput sa ma uit cu mare atentie la reclame care, in ultima vreme, au devenit mult mai interesante decat ce se intampla intre calupurile publicitare. Asa am descoperit, la sfarsitul unei reclame la ceva mancare de McDonald, cum vreo 6 pescarusi se volatilizeaza si, in locul lor, apar 6 chestii din alea de le mananca unii, cu mainile, direct din punga de hartie. Mi se pare interesant faptul de a dezvalui astfel, ingredientul principal.
• In rest, toate bune, lumea in campanie electorala peste tot, intepaturi mai mult sau mai putin discrete intre diverse personalitati si personaje.

Aceste "pastile" nu urmeaza nicio ordine cronologica. Le-am scris exact in ordinea in care mi-au venit in minte si sunt ferm convinsa ca lista este absolut exhaustiva, desi cuprinde doar ultimele doua saptamani.
Si, inca o data intreb: nu-i asa ca e absolut mirobolant sa traiesti in Romania?

Cum sa lingi unde-ai scuipat. Ghid practic.

Doamne! Cat e de interesant sa traiesti in Romania! Nu trece zi sa nu te minunezi de cate ceva! Nu trece zi sa nu se intample chestii absolut halucinante!
Deunazi, un personaj foarte colorat (si la propriu, si la figurat) a facut un infarct, in vacanta fiind prin Turcia. 
Pana aici, singura chestie normala ar fi internarea in spital si "montarea" la aparate. Chestia cu "vacanta" mi-e cam neclara. Ca sa ai vacanta, ar trebui sa fi muncit aproape un an ca sa ai dupa ce te odihni. Cum personajul cu pricina nu pare sa aiba vreo carte de munca pe undeva, vacanta e perpetua. Dar, asta e unul dintre paradoxurile care ma fac sa cred ca Orwell a cunoscut bine Romania.
De altfel, nenumarate rubedenii ale bolnavului si-au intrerupt si ele "vacantele" care mai de care mai exotice, pentru a campa la poarta spitalului.
Imediat ce s-a aflat de incident, insusi Presedintele, Carmaciul, Comandantul tarii a pus fuguta mana pe telefon si l-a "rugat" pe cel mai bun cardiolog al momentului sa dea o fuga pana in Antalya, sa vada daca nu cumva il poate salva pe colorat.
Ceea ce e interesant e faptul ca, acelasi Presedinte asmutise Procuratura asupra respectivului cardiolog, acesta din urma fiind cercetat pentru "favorizarea infractorului". Infractor care, in conditii pe care nu le mai discut aici, a ajuns PACIENT al celebrului medic.
Ca orice om cu mai mult de 3 neuroni activi, stiu ca toti medicii depun un juramant, vechi de vreo 2500 de ani, prin care isi pun serviciile la dispozitia oamenilor, indiferent de conditia, de orice fel, a acestora. Asa ca, as zice ca omul a tratat un bolnav si nu un infractor. Asta, daca nu cumva, intre timp, a fi bolnav a devenit o infractiune.
Iar acum, acelasi Presedinte care tuna si fulgera impotriva medicului, il "roaga" sa se ocupe de bunul sau prieten? 
Este vorba despre acelasi Presedinte care, cu o luna si ceva in urma, cand a avut loc groaznicul accident din Muntenegru, n-a scos niciun sunet.
Este vorba despre acelasi Presedinte care, cu vreo 3 ani in urma, era exasperat de faptul ca se afla la conducerea unei tari "de mamicute si de bebelusi". 
Este vorba despre acelasi Presedinte care traieste cu convingerea ca Statul nu are niciun fel de obligatii fata de cetatean. Fata de cetateanul platitor de impozite si taxe cat cuprinde!
Acest Presedinte scuipa peste tot, dar, cand e vorba de castigat cateva voturi, da fuguta limbi pe unde a scuipat.
Si asta, in conditiile in care acele voturi nici macar nu sunt pentru el. Ca, slava cerului, nu mai poate candida.
Numai ca bunul prieten colorat al Presedintelui pastoreste, mai mult sau mai putin oficial, o turma de semianalfabeti (asta, in cazurile fericite), care pun stampila unde li se spune/arata.
Si toata aceasta intamplare vine la o zi dupa ce acelasi Presedinte se manifestase exact invers: adica, a scuipat acolo unde pupase din greu ani in sir. 
Fostul prieten Laszlo Tokes, decorat chiar candva de Presedinte, a cazut acum in augusta dizgratie. Mult prea tarziu, dupa umila mea parere, pentru ca Tokes a fost intotdeauna consecvent. Si cand a fost decorat, si acum, tot autonomie vrea. Ah...ca acum a mai pus autonomiei si un mot de protectorat, face si asta parte din consecventa sa. In fond, e greu sa renunti la obiceiuri vechi de 24 de ani.
Astept cu nemarginit interes ziua in care Presedintele, oricare ar fi el, sa se dea in halul asta de ceasul mortii, pentru un simplu turist roman lovit de vreo boala neasteptata, in cine stie ce capat de lume!

Amintiri...

De ceva vreme incoace, din cand in cand, mai vad cate un interviu cu ultimii monstri sacri ai scenei romanesti. 
Un lucru bun as zice, in conditiile in care teatrul pierde tot mai mult teren in fata filmului, in conditiile in care astfel de interviuri apar ca o picatura limpede de cultura intr-o mare tulbure de subcultura.
Un lucru bun as mai zice, pentru ca ne mai putem aminti de aceste glorii ale teatrului inainte ca ele sa nu mai fie printre noi.
Am savurat interviul cu Draga Olteanu-Matei. I-am savurat spiritul tanar si alert, desi parul e alb demult.
Am "inghitit" interviul cu Sebastian Papaiani care m-a dezamagit ingrozitor cu marlania suprema de a-si lasa telefonul deschis si chiar de a vorbi la el in timpul unei emisiuni in direct.
Ultimul astfel de interviu l-am vazut acum cateva zile.
A fost interviul luat lui Radu Beligan. Pur si simplu, m-a facut sa plang. Si nu din cauza cine stie carei emotii, ci pentru ca mi s-a parut un soi de blasfemie.
Am avut privilegiul de a-l vedea pe Radu Beligan, pe scena, de cateva ori, acum 30-35 de ani. Era deja la o varsta destul de inaintata.
Am apreciat intotdeauna la el faptul ca a evitat pe cat posibil sa se "prostitueze" jucand in filme. A jucat, dar in putine filme. Nu vreau ca ultima fraza sa sune ca un repros pentru actorii care joaca in filme. Sunt, insa, de parere ca un actor de teatru isi face mult mai bine treaba pe scena, in fata publicului, in fiecare seara, decat intr-un film. Cred cu tarie ca trebuie sa existe actori de teatru si actori de film.
Ma intorc la interviul de acum cateva zile.
Am vazut un om de 94 de ani, ale carui amintiri erau deseori incetosate. 
Am vazut un om de 94 de ani ale carui taceri, foarte lungi, se datorau inerentelor pierderi de memorie care apar la asemenea varsta.
Am vazut un om de 94 de ani care suferea vizibil dandu-si seama ca, daca acest interviu i-ar fi fost luat cu 10 sau cu 20 de ani in urma, s-ar fi simtit mult mai bine. E clar ca era constient ca acest interviu va fi vazut de spectatorii sai, de cei ca mine, sau chiar mai batrani decat mine, care si-l amintesc asa cum era, dominand scena, cu 30, 40, 50 de ani in urma.
Am plans pentru ca imi imaginam cat trebuie sa-i fi fost de greu!
Mi-l aminteam pe Rica Venturiano, la 25 de ani, si-mi dadeau lacrimile vazandu-l acum, cat ii era de greu sa rascoleasca atata noian de amintiri.
Cred ca i-a fost cumplit de greu, daca mie, ca simplu spectator de teatru, mi-a fost.
Poate ca interviuri de genul asta ar trebui facute mult inainte ca cel intervievat sa devina atat de legendar incat sa existe cel putin trei generatii care sa nu fi auzit de el. 

Si ei sunt tot ai nostri!

Ne-am pricopsit, asta iarna, cu un numar record de parlamentari. Asta, din cauza unei legi cretine si a unor calcule cel putin cabalistice.
In sfarsit; asta e. Mergem asa pana la alegerile urmatoare.
Ceea ce devine din ce in ce mai vizibil si deranjant e faptul ca, dintre astia multi parlamentari, o gramada n-au nicio treaba cu politica. Sunt complet "nevinovati" de faptul ca s-a gasit cineva care sa-i voteze.
Si, macar daca ar sta in banca lor, incercand sa invete cate ceva uitandu-se si ascultand in stanga si-n dreapta.
Dar nu! Ei dau, gratios, cu bata-n balta!
Fiind vacanta parlamentara, patru dintre inteligentii alesi s-au gandit sa imbine utilul cu placutul, facand o vizita in Taiwan.
Pana aici, nicio problema; oricine isi poate petrece vacanta in Taiwan, daca-si permite.
Problema apare abia cand unul dintre inteligenti povesteste (in foarte multe cuvinte inutile) ca s-au folosit pasapoartele diplomatice. 
Oops! Romania NU are relatii diplomatice cu Taiwanul; de altfel, nici macar nu-l recunoaste oficial, deci...de ce pasapoartele diplomatice?
Mandri nevoie mare de isprava lor, baietii povestesc despre intalniri si prospectari pe care le-au facut acolo, in vederea "agatarii" unor investitori in Romania.
Cand li se explica, limpede, cu subiect si predicat, ca nu poti cauta investitori dintr-o tara cu care nu ai niciun fel de relatii oficiale, se incurca in motivari si spun ca vizita nu a fost una oficiala. Atunci, de ce s-au folosit de pasapoartele diplomatice? Zic!
Atunci cand unul dintre "turisti" este intrebat ce rezultate concrete a obtinut prin vizita facuta, a trantit duda! A inceput sa povesteasca despre firma lui de software din Romania si despre faptul ca Taiwanul e cel mai mare producator de conductori si componente pentru calculatoare. Ce legatura o avea software-ul cu componentele....chiar nu vad.
Evident, cei patru muschetari au fost intrebati pe ce bani s-a facut "excursia". Raspunsul, senin si iresponsabil, a fost: "pe banii Ministerului de Externe din Taiwan".
Si uite-asa, patru neica nimeni au reusit sa faca niste valuri de care nimeni nu are nevoie. 
Si uite-asa, la toamna, cand Parlamentul isi va reincepe activitatea, patru idioti vor contribui la elaborarea de legi pentru un popor intreg.
Si nu sunt singurii idioti de pe acolo! Asta e clar. Astia doar au iesit acum, ca paduchii, in frunte. Nu putem sti cati paduchi din astia vom mai vedea in urmatorii trei ani si jumatate.
Cum ziceam intr-o postare anterioara: traim in plin roman de Orwell.