Flower Power...de Dambovita

De vreo zece zile, in fiecare seara, in buricul Bucurestiului se aduna o gasca mai mare sau mai mica, pentru a protesta.
Stau asezati pe asfaltul in care bat cu pet-uri umplute cu pietricele, in tobe mai mult sau mai putin improvizate sau...bat din palme.
Sunt ecologistii de duminica. Cei care au auzit si ei, dupa 14 ani, de proiectul Rosia Montana.
Cei care, asemenea hipiotilor din anii '70, "pledeaza" pentru pastrarea nealterata a naturii.
N-ar fi nimic rau in asta, daca macar ar avea idee cam pe unde e Rosia Montana. Dar multi habar n-au.
Sunt tineri, multi dintre ei, probabil, studenti care se plictisesc in vacanta si li se pare ca e cool sa o arzi ecologist.
Adica sa vii cu o bicicleta de cateva milioane bune (nu de alta, dar nu prea sunt locuri de parcare in centru), sa mai schimbi o vorba cu alti protestatari pe care, pana acum, nu i-ai vazut decat pe Facebook si sa ai impresia ca se poate trai din like-uri.
Cei care nu sunt studenti au, cu siguranta, un loc de munca bine platit, cu masina de seviciu (poluanta) si isi fac vacantele pe plaje mai insorite decat cele de la Saturn sau Jupiter, la all inclusive.
Toti urla din rarunchi sa fie protejata o natura pe care n-o prea cunosc, dar niciunul nu scoate o vorba despre cat e de pagubos contractul care spoliaza tara de niste rezerve pretioase.
Ma intreb unde erau toti "ecologistii" astia cand se taiau sute de hectare de paduri, iar lemnul era vandut pe nimic, prin alte tari.
Ma intreb unde erau "ecologistii" astia cand Romania era transformata, incet dar sigur, in lada de gunoi a Europei "civilizate".
Le-as propune, daca tot au timp, sa-si incalece bicicletele si sa se duca in judetul Alba, la Rosia Montana (na! ca le-am spus si unde este!) si sa le arate locuitorilor de acolo cum se face agricultura ecologica pe pietre. Pentru ca zona respectiva nu degeaba e monoindustriala; acolo nu se poate face altceva decat minerit.
Sau, poate, inteligenti cum sunt, gasesc ei o metoda ieftina si "verde" prin care statul roman sa poata exploata resursele care, in final, sa ramana tot in Romania.
Eu nu sunt nici pro, nici contra proiectului. N-am fost acolo sa vad care e situatia si nu pot sa ma pronunt doar din auzite, stand in fotoliu si dand like-uri. 
As protesta, mai degraba, in favoarea revizuirii contractului care trimite aurul romanesc in banci de unde a-ntarcat dracu' copiii.
Neo-hipiotii de la Universitate mi se par absolut patetici, cu bicicletele, cu tobele, cu pet-urile lor.
Pacat de atata energie irosita aiurea.