IRS-ul mioritic

Imi place noul Ministru de Finante!
E o fatuca scolita la Harvard, abia coborata din avionul de Washington, care inca mai traieste dupa fusul orar al Licuriciului.
Ca oamenii politici sa dea "dude" prin definitie, ne-am obisnuit deja.
Facand o paranteza: m-a uns la suflet Mircea Badea, deunazi, cand i-a explicat, in direct, lui Tariceanu, cam cum se foloseste pronumele relativ "care" in acuzativ. Am inchis paranteza.
La o saptamana de la avortarea (ca nastere nu pot sa-i spun) ultimului guvern, fatuca de la Finante a dat si duda: "impozite prietenoase".
Mie mi se pare o contradictie in termeni. Mai ales in cazul romanilor care platesc cele mai multe impozite din Uniunea Republicilor Sovietice Europene (URSE).
Fatuca scolita la Harvard si cu practica facuta la IRS nu e deloc preocupata de faptul ca jumatate din venitul REAL al romanului se duce pe impozite si taxe.
Nu e deloc preocupata de drumul pe care il iau aceste impozite si taxe.
O doare fix in pix de povara pe care o cara in spinare orice roman care plateste impozite pe aproape orice, plateste facturi la nivel URSE, dar care castiga un salariu cam cat un ajutor de somaj din aceeasi URSE.
Pe ea o roade grija de cat e de complicata plata online a impozitelor. 
( Ma intreb ce procent de romani plateste online)
Si ii dau lacrimile de mila romanilor care stau la cozi interminabile ca sa plateasca impozite.
Si ii mai dau lacrimile cand isi aminteste de biata batrana care vinde 5 capatani de usturoi, la colt de strada.
Hei!!! Papusica!!! Daca "biata batrana" nu ar avea pensia de mizerie impozitata, poate si-ar plimba nepotii in parc!!!
Poate s-o gasi cineva s-o trezeasca pe fatuca! Sa-i spuna ca aici suntem in Romania, nu in Licuricia.
Poate ii explica cineva ca eu, platitor de jdemii de impozite, vreau sa stiu EXACT unde se duce fiecare leu pe care il dau statului luand de la gura copilului meu, neglijandu-mi sanatatea pentru ca nu-mi permit sa cumpar medicamente, petrecandu-mi vacanta in casa si in parcul de peste drum, pentru ca nu-mi pot permite nici macar un bilet de tren spre o destinatie de vacanta, necum un sejur.
Si as avea o intrebare pentru fatuca.
Cam ce invart parintii domniei sale de si-au permis sa-si tina copilul la studii la Harvard? Ca si eu am un copil inteligent, dar din salariul meu de profesor abia daca reusesc sa-l tin la o facultate din Romania.

Miscarea browniana

De vreo doua saptamani incoace, tribulatiile politicii romanesti au reusit sa-mi dezgroape din memorie lectiile de fizica de acum peste 30 de ani.
Astfel, mi-am amintit de miscarea browniana, o miscare haotica a unor molecule lovite, din toate partile, de alte molecule.
Sa fie, oare, astenia de primavara?
Sa fie, oare, apropierea alegerilor europarlamentare?
Sa fie, oare, ceva mai indepartatele prezidentiale?
Cert e ca, dintr-o data si, mai ales, haotic, partidele se despart si se divid, diverse personaje bantuie bezmetice din dreapta in stanga si inapoi ca un manunchi de bile de biliard dupa prima lovitura de tac.
Si stau si ma intreb, cum de a devenit, dintr-odata, ciolanul asa de tentant incat sar toti pe el, din toate partile.
Toata miscarea asta browniana a reusit numai sa creeze o criza in guvern si confuzie in mintea alegatorilor.
Lupta orgoliilor si a titlurilor a devenit block-buster si, daca din punctul de vedere al alegatorului nu ar fi atat de contrarianta, ar fi de-a dreptul ridicola.
In 2012, trei sferturi din electorat a votat, negativ sau nu, ceva. Acum, acel ceva se divide, se dilueaza, devine nereprezentativ pentru cei care l-au impins acolo, sus, in fruntea mesei.
Iar ca tacamul sa fie complet, din toata harababura creata, castiga fix cine nu trebuie: UDMR.
Taman cand erau si ei, in sfarsit, in opozitie, in ultimii 20 de ani, acum iar ne pricopsim cu ei la guvernare. Cu ei si, mai ales, cu pretentiile lor nemasurate.
Au intrat, ca de obicei, in Parlament, pe usa din dos, la limita pragului de 5%. Am, insa, impresia ca vor mai mult decat 5% din ministere.
Cum naiba, acum doi ani, la Referendumul de demitere au stat in casa cand puteau sa incline balanta, iar acum sunt chemati alaturi de cei pe care i-au fentat atunci?
Stiam eu demult ca politica e o curva.
Dar pana si curvele au onoarea lor; politicienii, nu.