Clientii. Daca n-ar exista, n-ar exista nici comerciantii. Cand clientii boicoteaza un produs, producatorul da faliment.
Ce te faci, insa, cu clientii politici?
Astia nu boicoteaza. Dimpotriva, se inmultesc pe zi ce trece.
Ne amintim cu totii anul 2010, in care salariile profesorilor ar fi trebuit sa creasca dar, in loc de asta, au scazut dramatic.
Atunci, cu mare valva si publicitate, o invatatoare din Caracal intra, pentru 70 de zile, in greva foamei.
Nu mi-am imaginat ca va rezolva ceva, evident. Era, insa, un mic semnal de alarma. In fond, toti faceam, mai mult sau mai putin, greva foamei. Si inca o mai facem pentru ca un salariu de profesor nu poate hrani o familie.
Dupa greva foamei, Cristiana Anghel, invatatoarea din Caracal, a inceput sa apara, obsesiv, pe la televiziuni.
Ma si intrebam cand isi mai practica meseria daca, la orice ora si indiferent de subiectul emisiunii, era prezenta si-si dadea, sententios, cu parerea.
Avea opinii despre orice. De la sistemul de educatie, la cel de sanatate, terminand cu utilitatea avioanelor F-16. Se vede ca era croita dupa modelul comunist al "omului nou" care le stia pe toate si se pricepea la toate.
Unul dintre subiectele preferate ale doamnei era politica si cat de "curva este ea". Politica, adica. Si, cu lacrimi in ochi, declara ca n-ar da niciodata catedra si pe "copiii sai" pentru un fotoliu in Parlament.
Dar...Ce sa vezi? Conform binecunoscutului principiu al reevaluarii, in decembrie 2012, grevista foamei din Caracal a devenit senator. Pe listele PC.
Cu doar cateva luni inainte, fiica doamnei a ocupat un post caldut in Ministerul Educatiei (sau cum i-o mai fi zicand azi). Cred ca una dintre cele mai cunoscute legende ale Caracalului a devenit superflua; prea apar multe "genii" din Caracal peste tot.
Ma gandesc acum cat sunt de dezamagiti profesorii si invatatorii care isi fac, cu pasiune, meseria. Care "intocmesc" tone de hartii pe care nu le citeste nimeni dar le cer toti. Care se lupta cu lipsa de interes si cu mitocania tot mai pregnanta a elevilor si a parintilor. Care, din salariul lor de mizerie, sunt obligati sa plateasca o gramada de cursuri de perfectionare. Care nu-si mai pot permite sa-si cumpere carti pentru ca au copii de tinut la facultate. Pe care nu-i intreaba nimeni daca reusesc sa manance in fiecare zi si pe care ii judeca toata lumea dupa hainele ponosite pe care incearca sa le mai poarte inca un an.
Doamna grevista a foamei din Caracal a uitat deja de unde a plecat.
Doamna grevista a foamei din Caracal priveste lumea de la fereastra unui hotel de lux platit din salariile de mizerie ale fostilor sai colegi.
Doamna este clienta noilor veniti la guvernare si inlocuieste un client al celor plecati pe usa din dos.
"Pleaca-ai nostri, vin ai nostri"....Mai departe, stiti voi!
Un comentariu:
Am vazut-o si eu pe profa facind greva foamei si mi s-a parut la fel de inutil gestul. E drept ca trebuie facut ceva si trebuie cumva luata atitudine, dar greva foamei este un gest exagerat avind in vedere ca daca "tipa" doar unul nu-i pasa nimanui si nu se schimba nimic.
Daca se vrea sa se intimple cu adevara ceva, trebuie sa iasa oamenii in strada si sa protesteze. Nu unul, nu doi, ci zeci de mii. Altfel ii doare pe toti in fund si nu faci decit sa pari un prost care eventual isi da viata de pomana.
In ce o priveste pe profa, evident, n-a reusit sa rezolve nimic. S-a chinuit inutil.
Dar am ramas surprins cind am auzit ca si-a depus candidatura. In Parlament nu esti de capul tau, ori urmezi cursul apei, ori te ineci. Ori faci ce ti se cere, ori esti aruncat la gunoi ca o masea stricata. Cine crede ca poate face ceva SINGUR, se inseala. Ca o mica paranteza, in Parlament intra greii partidului, cei care fac regulile, care iau hotaririle, urmati de prietenii apropiati si de pitzipoancele lor. Pe linga astia, sint adusi soldatii care in numar mare asigura votarea legilor. In numarul lor sta si puterea partidului in Parlament. Astfel sint curtati oameni care au notorietate si care au cele mai mari sanse sa cistige alegerile. De asta e plin de cintareti, actori, sportivi si... pitzipoance/pitziponci. Astia sint cunoscuti si apreciati de prostime, deci vor avea cele mai mari sanse sa fie votati. In acelasi timp insa, ei n-au niciun cuvint de spus, ei sint acolo doar sa voteze ce a hotarit partidul. Numarul lor reprezinta cum spuneam puterea partidului in Parlament. Reversul medaliei este ca daca un "greu" al partidului dezerteaza si intra in gasca altei formatiuni politice impreuna cu gloata de prieteni, artisti si pitziponci din spatele lui, se schimba si raportul de putere din Parlament (exact asa cum s-a intimplat in 2012 cind opozitia a preluat puterea inaintea alegerilor).
Dar sa revin la profa. Poate a fost bine intentionata cind a candidat. S-a gindit ca trece de cealalta parte a baricadei si va putea sa lupte pentru ideile ei.
Uneori insa omul cind ajunge sus uita de ceilalti si nevoile lor. Alteori e doar naiv. Oricum ar fi, e coplesit (oricine ar fi) cind vede ca i se deschid toate usile si ca ce era imposibil pina atunci, acum a devenit o bagatela. Daca-si face firma, are imediat contracte. Poate sa le refuze din moment ce si el trebuie sa manince? Daca vrea o casa se rezolva inainte sa-si dea seama. Poate sa refuze din moment ce si el trebuie sa locuiasca undeva? In fond lucrurile par sa vina de la sine si n-are ce sa-si reproseze, desi uneori i se pare ciudat ca inainte lucrurile astea erau atit de dificil de obtinut incit nici nu putea sa viseze la ele. Alteori pare doar un mic compromis de care oricum nu stie nimeni. Toate sint bune si frumoase pina cind calca strimb, de exemplu cind are opinii separate si nu mai voteaza cum vrea partidul. Daca i se pare ceva in neregula si ideea opozitiei pare mai realista si mai aproape de nevoile norodului, atunci... brusc partidul tace sa nu se creada ca ar fi amestecat, dar intimplator presa afla de norocul soldatelului neascultator si cu constiinta. Afla de prietenii pe car i-a ajutat, de casa pe care si-a luat-o etc. Acum, cine se trezeste la realitate, daca reuseste sa iasa cumva din bucluc si redevine un soldatel ascultator, partidul il primeste inapoi si uita incidentul urmind sa-i revina si norocul. Evident ca si presa uita de el, apar altele mai importante de scos la iveala ;)
Parerea mea este ca profa a fost curtata si adusa in Parlament, pentru ca era un mod bun de a-i inchide gura, sa nu mai faca valuri, fiind si mai usor de controlat. Micile favoruri o fac controlabila si scandalurile de presa o fac sa constientizeze asta (in caz ca nu-si da singura seama). Despre asta, Becali idiotul profund ar spune: "diavolul, diavolul si-a virit coada".
BRO
Trimiteți un comentariu