Avortonul reales de lingaii din Congres!

In sfarsit, mult mediatizatul si comentatul eveniment a avut loc.
"Cei mai buni dintre cei buni" si-au ales carmaciul. Nu conteaza ca n-ajunge la carma; o gasi el vreun scaunel pe care sa se cocoate.
Fiind atat de prezent pe toate posturile de televiziune, mi-a fost imposibil sa nu observ niste mici amanunte car m-au ajutat sa trec mai usor peste discursurile idioate si ditirambice, copiate, parca, din ziarul Scanteia de prin anii '80.
Parcarea arata ca cele din fata cluburilor de fitze de pe Dorobanti: numai masini si modele ultimul strigat. 
Comunicarea, insa, cred ca a avut pe undeva o sincopa, ca altfel nu-mi explic tinutele de pitzipoance perfecte ale unor "exemplare" varsate din masinile cu pricina. Fustite facute din mare saracie, sifonate, de parca bancheta din spate a masinii tocmai fusese folosita in cu totul alte scopuri decat cel pentru care a fost creata.
Tinute dubioase "facute de o buna prietena", din care nu lipsea si eternul "putin mov". Putin mov, de la care nici macar barbatii, in majoritate covarsitoare, nu s-au dat in laturi. In fine; n-or fi stiind bancul. Sirena-amanta oficiala la varf, ca de obicei, inghesuita in haine cu trei numere mai mici.
Candidatii la functia suprema in partid mi-au amintit de candidatii la presedintia tarii de prin '92.
Mai tineti minte turma aceea de vreo 16 indivizi, unul mai ciudat decat celalalt? Cam asa aratau si astia cand se straduiau sa convinga (pe cine?) de cat sunt ei de destepti si, mai ales, de competenti.
Limbajul de lemn a fost, a nu stiu cata oara, scos de la naftalina si adus pe culmi inimaginabile.
Iar domnul Paleologu a fost cireasa de pe tort...bomboana pe coliva...motzul pe rahat! A reusit, cu brio, sa bage in ceatza totala cam jumatate dintre cei prezenti. A fost chiar simpatic amaratul ala care a recunoscut ca n-a priceput nimic din ce s-a povestit acolo. 
Mi se pare logic: majoritatea celor adusi acolo cu japca a fost adusa doar ca sa voteze cu cine trebuie, nu ca sa inteleaga ceva.
Si, peste toate acestea, s-au asternut lacrimile, cu care deja ne-am obisnuit, ale Baselului. Presupun ca se terminase rezerva de cuburi de gheatza si a trebuit sa bea whisky sec, drept pentru care i-a fost foarte usor sa lacrimeze. Ii recomand cu caldura niste zeama de varza, niste cafea tare, cu putina sare si...ar mai fi ceva, dar cred ca e destul de dificil sa gasesti un cal in buricul Bucurestiului. Asta, ca sa se dreaga, evident.
Exista si o parte buna in tot circul asta de week-end: s-a terminat campania electorala, gata cu coloanele formate din zeci de masini, batand drumurile si potecile tarii pentru a convinge alegatorii cat de bine o duc si cat de bine o VOR duce daca nu misca-n front.
Astept cu nerabdare lucrarile de azi ale Conventiei, sa vad ce material de cronica mondena mi se ofera.