S-a suit scroafa-n copac

Din ce in ce mai des, apare, pe diverse posturi de televiziune, familia regala "a Romaniei". Nu ca Romania ar fi monarhie, dar, se pare ca da bine la poporul flamand si disperat.
N-am nimic cu familia respectiva. Oricum, Mihai n-o mai duce mult, asa ca, incet-incet, se vor pierde toti in negura uitarii.
Ma scoate din minti, insa, "principele" Radu.
Imi amintesc de anii studentiei cand, tarata cu forta de o colega, am fost la Teatrul din Iasi sa-l vad pe Radu Duda intr-un fel de "One man's show". A fost penibil. Eram, inca de pe atunci, o mare consumatoare de teatru si aveam oarecari repere pentru comparatie.
Omul era un actoras de duzina care, in acel spectacol, muscase mai mult decat putea inghiti. 
Cativa ani mai tarziu, s-a "maritat" cu o principesa fara regat si acum a devenit apologet si teoretician al monarhiei.
Nu lipseste de la niciun eveniment, ceea ce e de inteles. 
Ce NU inteleg este de ce trebuie musai sa deschida gura. De ce ii ia nevesti-sii vorba din gura ori de cate ori acesteia i se pune o intrebare. De ce se erijeaza vesnic in purtator de cuvant, debitand povesti invatate pe de rost cu aerul ca s-ar trage cel putin din Wilhelm Cuceritorul.
Nu m-ar mira sa-si fi "fabricat" vreun arbore genealogic ilustru, din care sa reiasa oarece inrudire indepartata si la nivel de bastard cu ceva cruciati.
Mai zilele trecute povestea cui voia sa-l asculte, intamplari petrecute cu vreo 30 de ani inainte de nasterea sa, intamplari pe care i le povestise cineva si pe care, acum, le rezuma pompos ca si cand ar fi luat parte, macar prin intermediar, la evenimentele cu pricina.
Morga pe care o afiseaza Radu Duda nu este decat un rol invatat si jucat ca pe o scena de camin cultural de la Cuca Macaii.
Faptul ca stie sa foloseasca tacamurile si sa poarte un smoching nu-l poate scoate din cabotinism.
Cred ca familia "regala" nu putea face o alegere mai proasta.