Cealalta Romanie

De mai mult de douazeci de ani, incet-incet, s-a nascut o alta Romanie. 
O Romanie formata din romani care, cu traista-n bat, au plecat unde-au vazut cu ochii, in cautarea unui loc mai bun, mai cald, mai banos.
O Romanie in continua miscare intre spatiul carpato-danubiano-pontic si diversele coclauri pe care a esuat sau s-a stabilit.
O Romanie care, in cele mai multe cazuri, si-a lasat aici, in tara de bastina, radacini adanci: parinti, copii, frati...pe care ii viziteaza din cand in cand, din Paste in Craciun.
Este, in majoritatea cazurilor, o Romanie care munceste din greu sa tina pe linia de plutire si radacinile ramase "acasa".
Din pacate, in aceasta "a doua Romanie" traiesc multi romani care ne fac pe toti, de-a valma, de rusine, creand o impresie generala execrabila despre romani. Indiferent unde ar fi acestia stabiliti.
Despre acestia s-a scris si s-a vorbit atat de mult, incat chiar ca nu mai merita osteneala.
Altii sunt cei la care ma duce (din pacate, din ce in ce mai des) gandul.
Ma gandesc la acei romani plecati de mai mult sau de mai putin timp si care, datorita retelelor de socializare, mai tin legatura si cu alti romani, in afara de propriile familii.
Vad deseori, pe Facebook, postari ale unor romani stabiliti pe diverse coclauri, in care, cei ramasi acasa din motive pentru care nu au de dat nimanui socoteala, sunt denigrati, in bloc, jigniti in toate limbile posibile.
Deunazi, citeam o postare in care TOTI cei de "acasa" care privesc un anumit post de televiziune sunt oligofreni.
De asemenea, citesc zeci de postari defaimatoare si jignitoare la adresa unui guvern care, in fond, pe cei plecati pe coclauri, chiar nu-i (mai) intereseaza.
Nu ca as fi cine stie ce admiratoare a acestui guvern, nu ca as avea vreo pasiune arzatoare pentru un Presedinte care nu ma reprezinta si nu m-a reprezentat niciodata, dar, ma deranjeaza enorm rapiditatea cu care au uitat de unde si, mai ales, de ce au plecat.
Ii intalnesc, pe strada, in scurtele lor vacante petrecute in Romania, stramband din nas din 5 in 5 minute, la orice si declarand sententios: "vaaaii...asa e la voi? La noi nu e asa!".
Dar, acest "la voi" era, pentru ei, "la noi" acum un an, doi, cinci...
Faptul ca multi dintre noi am ALES sa nu plecam din tara noastra nu da nimanui dreptul de a ne numi oligofreni, iresponsabili, cretini. Nu da nimanui acest drept nici macar faptul ca, poate, nu am ales ci doar n-am putut sa ne parasim tara, din motive care ne privesc personal.
Genul asta de atitudine te face sa devii nationalist impotriva propriilor conationali care, de pe coclauri, se erijeaza in judecatori, in lideri de opinie, in denigratori "oficiali" a tot ce i-a inconjurat  timp de cateva zeci de ani.
Ma intreb daca toti acesti apatrizi (pentru ca se comporta ca atare) isi amintesc, atunci cand ne fac oligofreni in bloc, ca au, undeva, prin vreun sat uitat de lume sau prin vreun oras, o mama, un tata, bunici, frati...
Cred ca nu!