Dacii liberi

 Dacii liberi nu se dezmint niciodată.

Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indiferent de orice.

Dacii liberi își fac vacanțele în Grecia. Grecia nu numai că se topește la 45 de grade, dar arde. Adică...arde la propriu în incendii imense, extinse și incontrolabile.

Numai că dacii liberi nu se încurcă în amănunte nesemnificative.

Dacii liberi sunt persoane informate. Își iau toate informațiile de pe forumurile dedicate, forumuri pe care singurele cuvinte scrise corect sunt "varză", "brânză", "viezure", "mânz".

Dacii liberi știu exact să discearnă fake news de la televiziunile aservite, fie ele România TV, BBC, CNN sau Al Jazeera. Bine, nu că ar înțelege ceva de la cele din urmă, dar se uită la poze.

Dacii liberi știu că televiziunile nu fac decât să încurajeze turismul la Sovata și de-aia sunt așa vocale când vine vorba de incendiile din Grecia, Spania, Portugalia și Italia. Iar dacă Ministerul de Externe se încăpățânează să nu-și posteze avertizările pe forumurile dacilor liberi, e doar vina lui. Că doar nu s-or înjosi dacii liberi în asemenea hal încât să acceseze vreun site oficial.

Și uite-așa se umplu aeroporturile de daci liberi indignați până la cer că zborurile care ar trebui să aterizeze în paradisurile grecești sunt anulate pe motivul absolut pueril și nefondat că aeroporturile din paradis sunt în flăcări.

Bine că măcar mai sunt și daci liberi care se duc în Grecia cu mașinile, ca să nu dea faliment turismul grecesc.

Impozit pe prostie

 O ucraineancă stabilită în Italia face plângere la Poliție împotriva unei vrăjitoare din România care a ușurat-o de 20 000 de euro și de ceva bijuterii.

Poate că, dacă am fi trăit in Evul Mediu, aș fi înțeles demersul. Atâta doar că, în Evul Mediu, vrăjitoarea cu pricina ar fi sfârșit arsă pe rug.

Întorcându-mă în secolul XXI, mă întreb de ce s-ar amesteca Poliția in ghiveciul ăsta. Femeii nu i-a băgat nimeni mâna în buzunar. De bunăvoie și nesilită de nimeni, a cumpărat un serviciu care, prin definiție, nu oferă garanție. Ca și când ai cumpăra, pe OLX, un telefon "ca nou" și constați că, de fapt e un gunoi nefuncțional care, da, arată bine, dar nu funcționează.

În secolul XXI, mai există oameni care dau bani așa ziselor "vrăjitoare" pentru a le rezolva problemele!

Banii ăștia sunt doar impozit pe prostie.

Așa cum au fost și banii investiți în celebrul Caritas. Cât să fii de idiot încât să-ți imaginezi că banii ăia se vor multiplica de nu știu câte ori în câteva zile?

Deci dai bani și bijuterii de valoarea unei mașini noi, fără să te oblige nimeni și, apoi, strigi: "hoțul!". Și te duci cu jalba-n proțap la Poliție.

Când cumperi din piață, de pe tarabă, un trening pe care scrie "adidas", dai pe el 15 euro și, la prima spălare se destramă, ce faci? Dai China în judecată? Că, de banii ăștia, primești o zdreanță chinezească fabricată pe un vapor înregistrat in Singapore pe care muncesc niște copii pakistanezi.

Toți escrocii trăiesc (bine) de pe urma proștilor, să fie clar. Că, dacă n-ar exista proști care sa pună botul, escrocii ar dispărea ca dinozaurii. 

Când ai mai mult de doi neuroni, îți cam dai seama când o oferta "de nerefuzat" e, de fapt, o escrocherie. 

Când ai doar un neuron și ăla mort de plictiseală, te duci să te plângi pe la autorități. Adică, nu numai că ești prost, dar mai și semnalizezi.

Incurca-i, drace!

 

Acum nouă ani, am părăsit -nu fără oarecare regret- sistemul românesc de învățământ. Îmi plăcea meseria de profesor, îmi plăcea să lucrez și să interacționez zilnic cu copiii. Sistemul în sine m-a determinat să-l părăsesc. 

De atunci, am urmărit evoluția involuția respectivului sistem și regretele au dispărut încet-încet. 

Acum am ajuns să mă felicit că am lăsat totul în urmă pentru că, dacă aș fi rămas, aș fi, acum, într-o depresie profundă.

De ceva timp, aud mereu despre minunatul proiect, pe numele lui "România educată"  și chiar încerc să pricep cum se va ajunge la niște rezultate vizibile și încurajatoare cu acest proiect.

Legile Educației, emanate din proiectul cu pricina, par să fi trecut pe repede înainte prin forurile legislative.

Ligia Deca, actualul Ministru al Educației, pare la fel de depășită de situație ca și nenumărații ei predecesori.

Paranteză: americanii își numără președinții; ar trebui să numărăm și noi miniștrii care au tot distrus învățământul românesc in ultimii 34 de ani. Am încheiat paranteza.

Doamna Ministru se joaca, zilnic, cu prevederile Legii Educației.

Mai bagă câteva zile de vacanță.

Mai inventează câte o săptămâna tematică (altfel, verde...).

Mai interzice utilizarea unor termeni din motive de pudibonderie, de imbecilitate, mă rog.

Mai pupă poala popii lăsând Religia să devină materie de Bacalaureat. Chiar așa! Limba Româna si Religia sunt SINGURELE materii care se studiază de la clasa pregătitoare până la Bacalaureat. Ambele materii fiind obligatorii. Limba româna, fiind limba oficială a țării, e logic să fie obligatorie. In privința Religiei, obligativitatea se cam bate cap în cap cu Constituția (aici).

Scoate Psihologia și Logica din programa pentru liceu, dar introduce, în schimb, Matematica la profilele umaniste.

Am făcut o grămadă de matematică în liceu, am urmat apoi Facultatea de Litere și, în cei 35 de ani de la absolvire, nu am folosit niciodată integrale, matrice, trigonometrie și alte asemenea. Numai aritmetica din școala primară, la încheierea mediilor. Iar pentru asta, să-i dea Dumnezeu sănătate ăluia care a inventat calculatorul.

Aseară, invitată fiind la un post național de televiziune, doamna Ministru a explicat necesitatea matematicii la profil uman. „Să știe să calculeze o rată la un credit, o dobândă etc.” Asta e educație financiară, nu matematică.

Și, cireașa de pe tort, discutând despre anunțata grevă generală a profesorilor, a mai dat o dată cu bâta-n baltă, declarând că știe că salariile sunt mici în educație dar nu intră nimeni în sistem pentru salariu ci pentru multiplele satisfacții pe care le oferă sistemul cel șchiop, mut, orb și surd. 

Cu asemenea idei ministeriale, aștept cu nerăbdare ca, pentru fiecare profesor/ învățător/ educator care intră în sistem, să se înalțe câte o statuie, in mărime naturală. Asta da, satisfacție!

DOI SI CU DOI FAC CINCI

Guvernul României își dă (a câta oara?) cu stângu-n dreptul.

Adică, stă rău de tot cu aritmetica.

Prin toamna anului trecut, aritmetica șchioapă a fătat un preț plafonat la lemnul de foc. Preț scos din burtă, de altfel, pentru că nu acoperea nici măcar prețul de producție dinainte de războiul din Ucraina.

Astfel, a reușit cu brio să lase românii fără lemn de foc pentru că nimeni nu a mai avut ce cumpăra și de unde. Că nu-i niciun producător atât de idiot încât să vândă sub prețul de producție. 

Când li s-a atras atenția asupra minunăției, mai întâi au aruncat pisica in alte brațe, ca pe ștafetă, după care a rămas cum am stabilit. Adică, nu s-a întâmplat nimic.

Cu chiu, cu vai, a trecut iarna și nu mai e, deocamdată, nevoie de lemne de foc.

A venit primăvara, se pregătește celebra rocadă amânată de vreo trei ori că ba e Paștele, ba Înălțarea, ba dezlegare la brânză.

In focul rocadei, un matematician inteligent de pe la Guvern a descoperit o gaură de 20 de miliarde în buget.

Tot Guvernul se dă de ceasul morții să astupe cumva gaura cu pricina. Numai că e greu. Al dracului de greu când mai ai un an până la alegeri.

Au apărut o grămadă de propuneri care să pună dop găurii. Mai întâi, înghețăm angajările în sectorul bugetar. Bine, mai tăiem și din salariile din același sector. Eh, dar, parcă nu e prea bine. Nu tăiem salariile dar le înghețăm la nivelul din 2022. Nu! Nici așa nu-i bine că ar însemna sa le tăiem. Le lăsăm, deci, la nivelul din 2023. Nu ne legăm de pensiile speciale că alea sunt, oricum, o picătură într-un ocean. Se anunță greve generale, bugetarii sar în sus, așa că ne mai gândim.

Și, dacă ne gândim bine, de fapt, matematicienii s-au încurcat în zerouri și zecimale. De fapt, gaura nu ar fi decât de vreo 4 miliarde.

Mai refacem calculele, mai tăiem așa, pe la cheltuielile cu baza materială, le mai aranjam din pix și, la anul, mergem toți, voioși, la vot.

Petrica si lupul (sau drobul de sare)

 In lumea în care trăim, par să se amestece două povești.

Cea a băiatului care tot striga că vin lupii care nu vin și cea a drobului de sare care stă să cadă pe copil și nimeni nu prea știe cum să salveze copilul.

In capul sec al lui Putin, NATO e lupul.

Bine, drobul ăla de sare stă bine-mersi la locul lui dar Petrica...euh, pardon! Putin țipă că o să cadă.

Fără niciun pic de simț al ridicolului, toate trompetele rusești urlă din rărunchi că NATO se apropie de Rusia, că o amenință, că se pregătește s-o cotropească și s-o subjuge.

Și asta în condițiile în care Rusia e doritoare de pace si bună înțelegere cu lumea și cu vecinii (mai ales).

Retorica ruso-sovietică actuală e absolut năucitoare în condițiile în care, de peste un an, rușii atacă în draci în Ucraina. Și atacă preponderent ținte civile. În retorica sa, Putin explică, doct, că dacă Ucraina (drobul de sare) va intra in NATO, drobul de sare va fi în coasta lui. Totuși, geografia arată că, dacă Putin ocupă Ucraina, se duce fix în coasta NATO, că, ce să vezi, Polonia E membră NATO. Și, atunci, unde e logica?

În logica rusească, extinderea NATO e o provocare la care bieții ruși se văd siliți să răspundă cu toate mijloacele. 

Astfel, NATO devine drobul de sare care se îndreaptă imuabil spre capetele rusești. Iar rușii nu pot sta cu mâinile în sân așteptându-l să cadă, ci amenință cu apocalipsa.

Și acum, stau și mă gândesc: ce-i mai trebuie? Rusia e și-așa mare de îți trebuie câteva zile să o străbați de la Est la Vest. E o țară cam neguvernabilă fix din cauza dimensiunilor. Bine, și din cauza vodcii.

Acum, drobul de sare e în Est. Geografia arată, însă, că mai e un drob de sare, în Vest. 

Alaska!

Eu sunt mic si beau laptic.

                                                         

 „Dragul prieten" chinez a fost să-și încordeze mușchii la Moscova.

Lăsăm deoparte că, probabil, lui Putin i-a fost cam târșă să iasă din bârlog să-l întâmpine la aeroport. Și-a trimis Vice-Prim Ministrul.

Întâlnirea se comentează, de trei zile. 

Se iau la puricat cele mai mici gesturi, se încearcă cititul pe buzele chinezului, expresiile faciale. Nu că ar avea Xi vreo expresie; arată ca o păpușă de ceară.

S-a discutat pe larg și documentat despre meniul de la dineul oficial.

Au fost numărați pașii pe care i-au făcut unul spre altul pentru a se întâlni fix la mijlocul sălii. Și au făcut vreo câțiva. Sala aia era destul de mare încât să poată servi, la nevoie, drept pistă de aterizare.

Oricum, din cât s-a văzut, Xi a obținut cam tot ce a vrut. Rușii păreau tare cătrăniți și gânditori în timpul întâlnirii oficiale.

Dar, în toată harababura de comentarii si analize, m-a lovit o chestie.

Au comentat unii diferența de înălțime dintre Xi și Putin. Asta chiar că a fost "pălitura crânșină".

Uite o chestie pe care niciunul dintre ei nu ar fi putut s-o controleze. Aș zice că era fix o loterie. Cât de înalte să fi fost niște tocuri pentru Putin? Și ce-ar fi fost dacă se întâlnea cu Charles De Gaulle?

SCOALA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE

 România educata. 

Asta ar fi denumirea generica a unui mare pachet de legi care, teoretic, ar trebui sa scoată învățământul romanesc din amorțirea in care se zbate de peste 30 de ani.

De câteva săptămâni, se tot discuta despre legile educației si apar, in spațiul public, tot felul de păreri mai mult sau mai puțin pertinente.

Uneori, am senzația ca cei care au scris legile alea sunt mana-n mana cu grupurile de mamiki de pe WhatsApp. Expertele alea in tot ce tine de copii.

Examene.

Evaluare nationala la romana si matematica, PLUS examen de admitere la liceu. Amândouă, la sfârșitul clasei a VIII-a, adică la 14-15 ani. Bine, poate n-ar fi rău ca examenul asta sa mai cuprindă si putina istorie, geografie, chimie, fizica, informatica.

Încep sa cred ca Bacalaureatul poate fi si desființat iar elevii binecuvântați, la sfârșit de clasa a VIII-a, cu asemenea examene sa fie admiși direct la facultate.

Programa școlară.

Pentru ca tot plecam de la zero cu legile astea, de ce sa nu mai adaugăm si niște materii noi?

Câteva ore de informatica. Sa mai spun ce baza materiala necesita orele astea?

Putina educație financiara (foarte utila, dar cine o preda?).

Putina educație rutiera, foarte utila si asta, de acord.

Poate si o ora de șah pe săptămâna, deși, sincer, as zice ca mai utile ar fi niște ore de înot (dar unde sa înoate bieții copii când si lotul național se antrenează prin cele străinătăți?).

Niște educație sexuala. Dar numai după ce mamikile (care au devenit mamiki prin concepție imaculata) își dau acceptul. Si numai după ce Biserica Ortodoxa Romana piaptănă bine de tot termenii folosiți.

In momentul de fata, elevii din gimnaziu petrec, in fiecare zi, 5-6 ore la școală si, daca sunt conștiincioși, încă 3-4 ore acasă, învățând si făcând teme. Despre elevii de liceu, ce sa mai spun? Bat lejer programul de lucru de pe șantiere.

Nec plus ultra.

Toate cultele din România (TOATE, da?) au făcut o lista de termeni interziși in scoli. Orientarea sexuala e tabu. Referirile la genuri, la fel.

 Paranteza! Ei, acum sa-i vad pe profesorii de romana predând genul substantivelor fără sa facă referire la masculin, feminin si neutru! Am închis paranteza.

Oare cultul catolic banează cuvântul "pedofil"?

Martorii lui Iehova banează termenul "transfuzie"?

Pentru ca, in ritmul asta, DEX-ul se va subția semnificativ iar la următorul referendum ne vom trezi ca se schimba numele tarii in Republica Ortodoxa Romana.

Respiratie, conspiratie

Daca tot se stinge încet-încet pandemia, virusologii de serviciu se transforma in seismologi si ufologi.

Abia a început anul si adepții teoriilor conspiraționiste au orgasm. 

 Mai întâi, cutremurele. Cele din Turcia au deschis cutia Pandorei. Asta, pentru ca, la câteva zile după dezastrul turcesc, au început cutremurele într-o zona din România necunoscuta ca zona seismica îngrijorătoare. Dar, bineînțeles, seismologii mai mult sau mai puțin amatori, fac legături, cauta cauze si efecte, își dau cu părerea si enunță cu suficienta analfabetului funcțional teorii cu placi tectonice sau cu răzbunări divine.    

Iar cam in același timp cu seismele, s-a lansat moda baloanelor.      

 Mai întâi, baloane apărute pe cerul american, presupuse de spionaj, meteo sau extraterestre. Forte desfășurate, rachete, adunat cârpe de prin ocean.      

Acum, daca tot vedem un război din primele rânduri, am găsit si noi balonul nostru. Bine, avioanele care au pornit după el nu prea l-au mai găsit. Probabil, bătea prea rău vântul prin zona.      

Dar, nu-i nimic. Se pare ca rusii, care -se știe- sunt mereu in pas cu ultimele strigări din moda, au trimis si ei niște baloane prin Ucraina.  Chestie de arta războiului. Dirijabilul din primul Război Mondial a băgat spaima in oameni pentru ca apărea de nicăieri, nu se prea auzea si bombarda. Asta, in condițiile in care, la vremea respectiva, oricum nu existau radare care sa-l ginească.       

Acum, radarele prind dronele dar baloanele din cârpă nu prea se vad.       

Probabil cineva se va gândi sa înarmeze baloanele astea cu bombe din material plastic așa încât sa doarmă radarul liniștit ca, la plastic, nu piuie.      

Eh, iata cate premise pentru teorii ale conspirației! Încep sa apară conexiunile intre baloane si seisme. Extratereștrii sughiță cronic de câteva zile. Televiziunile se bat pe expertul primordial, Marmureanu. Lasă ca omul e, clar, senil dar, nah...îl știe toată lumea de când bătea câmpii cu gratie după fiecare seism din anii ´90.

 

Reclame, reclame!

 In anii ´90, au inceput sa apara reclamele la televiziune.

Reclame facute prin alte tari la produse pe care nu prea le mai vazusem pana atunci.

Ai zice ca industria reclamelor ar fi trebuit sa prospere si pe plaiurile dacilor liberi in cei peste 30 de ani trecuti. N-ai sa vezi!

Subiectul este exhaustiv. Sunt atat de multe reclame, incat e greu sa faci un top.

De departe, cele mai multe sunt reclamele la medicamente si la suplimente alimentare. Ai zice ca suntem un popor bolnav cronic. Un calup de publicitate, indiferent pe ce canal, contine cam de doua ori mai multe reclame la medicamente/suplimente alimentare decat la orice altceva.

Pe langa faptul ca suplimentele alea alimentare sunt un fel de frectie la picior de lemn, si reclamele sunt complet tampite.

Hai sa ne gandim la acel Linex, care se ia impreuna cu antibioticul.

Se ia, timp de doua saptamani, la 3 ore dupa antibiotic, da? Cine ia antibiotice timp de doua saptamani? In general, tratamentul cu antibiotic nu dureaza mai mult de 3-4 zile. Bun. Admitem ca bagi antibiotic in nestire. Majoritatea se iau o data la 6 ore. Conform minunatei reclame, din 3 in 3 ore, iei ceva: antibiotic sau supliment. Punem pariu ca, cel tarziu in ziua a treia, nu mai stii ce anume trebuie sa iei si la ce ora? Ca sa nu mai vorbim ca-ti faci ferfenita somnul de noapte.

La fel de tampita (drept dovada, nici nu mai stiu la ce supliment e) e aia in care vine o tipa, o gaseste pe ma-sa pe scara mesterind nuj ce dracu´si ii trebuie douazeci de secunde ca sa-i spuna ma-sii sase cuvinte. Care cuvinte, in loc sa fie "da-te jos ca fac eu ce e de facut" sunt un soi de intrebare retorica fara niciun rost.

Si, ca sa nu ma leg numai de suplimentele alimentare, imi vine in minte ceva gen bomboana pe coliva: reclama Glovo.

N-am vazut ceva mai cretin. Niste marionete dezarticulate care par manuite de un papusar beat si un text dadaist. Cuvinte insirate fix ca sa dea din coada si care n-au absolut nicio legatura cu firma de livrari la domiciliu. Bine, n-au legatura nici intre ele.

Si cand ma gandesc la cati bani plateste o firma pentru crearea unei reclame si pentru difuzarea ei. Chiar arunci banii asa, pe fereastra, fara sa te gandesti ca te faci naibii de ras cu asa reclame?

Banca de rezerve

 S-a vorbit si scris o grămadă despre cartea lansata cu surle si trâmbițe, "Spare".

Era sa spun "scrisa de Printul Harry", dar cred ca as fi greșit. 

N-am reușit sa găsesc ediția in limba engleza. Exista numai in format e-Book, ceea ce, pentru mine, e un no go. Am citit ediția in limba franceza cu speranța ca e o traducere onesta.

Cartea se citeste usor. Motiv pentru care inclin sa cred ca se datoreaza unui ghost-writer. Capitole care dezvolta si continua lin si logic subiectul, ordine cronologica.

Ceea ce povesteste "autorul" e alta treaba.

Ok. Inteleg. Sunt amintirile lui, este modul lui de a intelege si interpreta faptele.

Ceea ce sare in ochi de la inceput e trauma profunda resimtita de la moartea mamei sale. Si e de inteles. Un copil de 12 ani care nu pricepe unde a disparut mama sa si de ce toti ii spun ca ea nu se mai intoarce. Si pe care el continua, inca mult timp, s-o astepte.

Aceasta trauma pare sa nu fi disparut complet si asta da cititorului senzatia de un pic de paranoia.

La aparitia cartii, foarte multe voci l-au acuzat ca prea mult "da din casa". Da. O face.

Monarhia britanica e una dintre cele mai vechi din Europa si inca mai functioneaza dupa legi si cutume anacronice, vechi de cateva sute de ani.

Nu e nevoie sa citesti "Spare" ca sa-ti dai seama ca familia regala britanica e o familie disfunctionala. Si nici nu afli asta din tabloide ci din media "serioasa" si impartiala. (Bine, "media impartiala" suna putin ca o contradictie in termeni). Iar disfunctionalitatea asta e scoasa in evidenta, ca un neg pe varful nasului, de presa aia care e a patra putere in stat si care, pentru un cititor sau un click, calca pe cadavre.

Citind cartea, constati ca presa si, in special, acea fauna numita paparazzi sunt personaje principale.

Aceasta fauna sta cu ochii pe orice persoana publica iar britanicii se trezesc in fiecare dimineata cu gandul sa vada ce a mai facut vreun membru mai mult sau mai putin proeminent al familiei regale. Am constatat asta, cu ochii mei, vazand cat de rapid dispar tabloidele de la chioscurile de ziare.

Harry e demonizat pentru ceea ce a dezvaluit in carte.

Petreceri stropite cu alcool, cate un joint fumat. Adica, lucruri pe care le face majoritatea tinerilor la un moment dat. Atata doar ca majoritatea aia nu are zeci de camere foto indreptate spre ea.

Harry e demonizat pentru ca a recunoscut uciderea unor talibani. In RAZBOI, da? Intr-o situatie in care, daca nu ucizi, esti ucis.

E demonizat pentru faptul ca si-a luat familia si a cautat un loc mai linistit unde sa traiasca exact ca orice familie normala. Si a facut asta intr-un moment in care nu mai era demult "rezerva"; era deja al saselea in ordinea succesiunii, deci cu 1% sanse sa ajunga pe tron.

Foarte multe dintre faptele expuse in carte pot fi verificate cu un simplu click pe "The Sun". Un exemplu de "asa nu" in jurnalism.

Ceea ce nu poate fi verificat sunt relatarile conversatiilor private din familie. Iar aici, avem doar varianta lui Harry. Varianta care e, clar, subiectiva. Ceea ce ma duce cu gandul la o incercare de a scoate ceva profit in baza unor dezvaluiri care nu pot decat sa dauneze.

O abordare infantila -as zice- pe principiul "i-am dat un pumn, dar el a inceput".

Concluzia mea, PERSONALA, dupa citirea cartii, este ca am citit 500 de pagini de frustrari adunate in peste 20 de ani. Unele justificate, altele care mai bine ar fi ramas in notitele unui psiholog.

Nu pot sa spun ca e o carte care trebuie citita, dar nici ca e un no go.

Daca, insa, cineva e dispus sa citeasca si altceva decat eternele fituici de "dezvoltare personala", e o carte a carei lectura nu pune mari probleme. 

Problemele apar numai daca te apuci de comentat fara s-o fi citit.