127 Hours

Am incercat, pe cat posibil, sa vad cele cateva filme nominalizate la Oscar anul acesta.
Printre ele, si 127 Hours al lui Danny Boyle.
Filmul este bazat pe fapte reale. Un tip se duce sa se plimbe pe coclaurii din Utah, fara sa spuna nimanui unde pleaca, aluneca intr-o crevasa si ramane cu mana dreapta blocata intre peretele crevasei si un bolovan antrenat in cadere. Sta acolo timp de 5 zile, inregistrand mesaje catre cei dragi, convins ca nu va scapa cu viata. Dupa 5 zile decide sa-si amputeze mana captiva, reuseste sa revina la suprafata si este salvat.
Filmul avea toate premisele unei pelicule captivante, un one man-show de exceptie.
Fara sa fiu vreo mironosita, am fost la un pas de a lesina vazand acest film.
Am vazut zeci de filme sangeroase, filme de razboi, filme cu criminali sadici care umpleau ecranul cu sange si niciodata nu mi s-a facut rau.
De data asta, a trebuit sa dau pauza de vreo trei ori, pentru ca, pur si simplu, simteam ca ma prabusesc.
Azi dupa amiaza, intr-o emisiune dedicata nominalizarilor la Oscar, cineva spunea ca acest film a fost proiectat doar o singura data in Romania, pentru ca romanii sunt sensibili si nu ar rezista. Ma intrebam ce poate fi atat de cumplit. Acum am vazut; e, intr-adevar, cumplit. Sper din tot sufletul sa nu am cosmaruri.
Revenind la nominalizari, cred si eu, ca mai toata lumea, ca filmul King's speech merita Oscarul cel mare.
Asta nu inseamna ca nu consider 127 hours un film exceptional. Dar, cred ca ar fi pacat sa ia Oscar un film la care spectatorii lesina.
Il recomand cu caldura, totusi. Dar, va sfatuiesc sa tineti un pahar cu coniac la indemana. Pentru orice eventualitate.

It's a missunderstanding, man!

De catva timp incoace, comunicarea, sau, mai bine zis, lipsa ei, a devenit principala caracteristica a tarii in care (mai) traim.
In asemenea masura, incat, daca mai ai cat de cat un pic de creier in cap, stai si te gandesti ca fiecare vorbeste o limba a lui, proprie si personala, numa' asa, de-al dreaq, ca sa nu-l inteleaga nimeni.
Evident, maestrii artei non-comunicarii sunt membrii guvernului, in frunte cu sefu' al mare.  Lupul flamand, deh!
Am zis "mare"! Nu va ganditi la cutulachi, ca ala e mic. Mic de tot. Si, cand il cheama ala mare sa-i (ne)comunice ceva, se face si mai mic.
Lupul cel mare il cheama pe cutulachi si-i da un ordin. Nu conteaza care.
Cutulachi fuge repejor si-si aduna haita careia ii (ne)comunica ce-a inteles el cu mintea lui slaba.
Haita pricepe ce vrea muschii ei, pune fuguta hartia pe genunchi, inmoaie creionul in gura si da-i si scrie, si scrie si da-i!
Legi, vezi bine. Una mai desteapta decat alta, una mai in contradictie cu altele.
Pe urma, in secret, la ceas de noapte, legile devin active, iar milioanele de "beneficiari" se trezesc in fata faptului implinit.
Deci, pana la urma, tot se comunica ceva: "legea a intrat in vigoare". Daca se poate si retroactiv, e perfect.
Cum? Nu vi s-a comunicat nimic? Pe dracu'!!! Doar s-a publicat in Monitor, analfabetii dracului; puneti mana si cititi!
Ah! Legea a inceput sa se aplice inainte de a intra in vigoare? Fugi cu ursu'! N-ai inteles tu bine! A fost o lipsa de comunicare.
N-ai ce pune maine copiilor pe masa? Pai, nu ti s-a comunicat inca? Trebuie sa-i trimiti sa-si vaneze pranzul, nu s-astepte de-a gata!
Las' ca mai spre sfarsitul anului, facem un Recensamant, sa vedem cati au mai ramas care se incapataneaza sa inteleaga ce (nu) li se comunica. Ai dracului capatanosi! Lasa ca vad ei!
Si, anul viitor, vom creea o gramada de locuri de munca pentru ca, din fonduri europene, vom construi hectare intregi de cimitire, cu mii de cruci pe care va scrie frumos, caligrafic, "he/she died from a missunderstanding". Amin!

Cutu, cutu, na, Grivei...

...mamaliga, daca vrei.
Daca nu, o pun in cos
Si-o dau maine la cocos.
Este o poezioara pe care o invatasem cand aveam vreo 3 ani. De cate ori mi-o aminteam, ma ducea gandul la un catel de pripas caruia ii arunci un bot de mamaliga sa nu crape de foame.
Dar, s-a schimbat treaba. Acum, catelul de pripas imi apare in minte de cate ori il vad pe "Presedintele" Romaniei.
Si anul trecut, la Bruxelles, parca, si anul asta la Lisabona, acelasi scenariu: Basescu plimbandu-se printre invitati, incercand cu disperare sa se alature vreunui grup, dar nefiind bagat in seama de nimeni.
Nici macar regulile de protocol, sau educatia nu au reusit sa determine pe cineva sa-i acorde un pic de atentie.
Umbla, exact ca un caine de pripas, cersind atentia cuiva. Cred ca, daca ar fi luat o tava cu pahare de sampanie, ar fi avut mult mai mult succes.
Singura persoana care si-a pierdut cateva minute, a fost Berlusconi, desi am avut senzatia ca si ala a fost prins la inghesuiala. 
Berlusconi, o persoana cel putin la fel de controversata ca si Basescu, un om care face gafa dupa gafa, fara sa se formalizeze prea mult din cauza statutului sau politic.
Si, ca si cum esecul n-ar fi fost complet, mai da cu bata-n balta si exprimandu-se ca pe vapor.
In mijlocul unei discutii pe probleme serioase, militare (scutul antiracheta), la tribuna Summit-ului, Basescu gaseste de cuviinta sa chicoteasca povestind de "racheta care nu trebuie lasata sa respire". Penibil...grotesc...simptomatic. Asta, in cazul in care translatorii de la Summit n-au facut rapid vreo adaptare, astfel incat sa-l scoata din rahatul in care s-a bagat.
Vazand acele momente absolut penibile, ma gandesc la faptul ca un Presedinte este, in fond, reprezentantul unei tari intregi.
Asa ca, se vede cu ochiul liber de ce apreciere se bucura Romania. Ca si presedintele ei, este catelul de pripas al Europei, caruia, din cand in cand, i se mai arunca un bot de mamaliga, pe care, prostul de el, nu stie de unde sa-l apuce.
Din pacate, botul de mamaliga vine din ce in ce mai rar, iar picioarele in burta, din ce in ce mai des.

Drumurile noastre, toate...

Avem autostrazi intr-o veselie! 

Piticania a mai inaugurat o ciozvarta de autostrada...12 km...nici n-ai timp sa bagi a 5-a, ca se termina.

Cum, puii mei, sa inaugurezi o autostrada pe bucatele? Azi 42 de kilometri, peste un an, inca 12. Si nici macar nu-s cap la cap. O bucata de autostrada ici...alta bucata dincolo... Dar, minune!!! Toate bucatile sunt in zona Clujului. Sa aiba oare vreo legatura cu locul de bastina al aluia cu coasa? Al piticaniei, vezi bine! La cine te gandeai?

Asa...bun...a inaugurat autostrada...plimbandu-se pe ea cu gogeamite Touaregul. (Oare, cum dracu' s-o cocota in el? Ca, la coborare, e simplu:se varsa).

Acuma, gata; s-a inchis taraba! Pardon! Autostrada. E pusa la conservat.

Eteee...Cum, de ce? Ca doar n-oti fi vrand sa mergeti iarna pe autostrada! Se strica, frate! De la cauciucurile alea de iarna, folosite cu spor si cu avant la 24 de grade, raman urme pe asfalt.

Plus ca, aia de Bechtel nu si-au primit malaiu' pe minunata lucrare.Ca, doar au cerut pe aia 12 kilometri bani cat pentru 500. Asa ca, baietii isi strang carpele si papusile si pleaca in cautarea altor fraieri care sa plateasca o avere pe 5 lingurite de asfalt.

Frumoasa tara avem!!!! Pacat ca-i locuita...inca.

Prost sa fii...

Cat sa fii de idiot, incat sa votezi si sa nu stii ce votezi? Sa te faci de tot cacatul pentru ca habar n-ai de ce tocesti scaunul ala pe care stai. Si stai pe bani multi. Si stai, pentru ca s-au gasit destui idioti care sa voteze un cretin si sa-l aseze pe scaunul cu pricina. Si l-au votat in speranta ca ii va reprezenta, ca le va face viata mai usoara. Pe dracu'!!!
Imi place "despre" ei cum se incurca in explicatii si cum se pricep ei la sportul national. Care sport national? Cum care? Aruncatul pisicii. Ca, asa suntem noi, romanii, campioni mondiali la aruncatul pisicii moarte peste gard si la pazit capra vecinului.
Trecand peste ironie, e al dracului de trist sa vezi cat de adanc ne scufundam. 
Suntem condusi de o turma de oi cretine, care are in frunte un magar nebun. Turma asta a apucat pe un drum care nu duce nicaieri dar, ca orice oaie proasta, daca magarul din frunte nu se opreste, turma se tine dupa el. Ce daca drumul se infunda? Ce daca nu mai e loc de intors?
Si, iata cum se aplica iar si iar vechea deviza comunista: din greseala in greseala, spre victoria finala.
Numai ca, din pacate, in cazul turmei noastre, victoria finala va fi un nou Auschwitz. Cand turma se va opri, va constata ca a ajuns intr-un imens cimitir numit Romania.

Numaram, numaram...

Mic, dar plin de idei.
A mai cacat una: strangem cu spor bonuri fiscale, iar la sfarsit de an, primim inapoi un micut procent din valoarea acestor bonuri.
Pana aici, toate bune. Si americanii fac asa. Ca doar noi stam tot timpul cu ochii beliti in curtea lor. Buun...Acum, sa vedem cum or sa puna in aplicare inteligenta idee.
Imi si imaginez o coada enorma de oameni, cu saci plini de bonuri in mana, asteptand zile si nopti ca vreo 2-3 functionari plictisiti de lume si de viata sa ia la mana bonulet cu bonulet pentru a le calcula valoarea.
Si, hai ca, daca ar fi numai bonuri de supermarket, din alea kilometrice pe care le primim cand facem aprovizionarea, tot ar fi ceva. Dar, sa vezi un bon pentru doua lamai, altul pentru un pachet de tigari, inca unul pentru o paine si tot asa.
Piticania se bazeaza pe cinstea nativa a romanului! Sa fim seriosi! Dupa 50 de ani in care romanul "s-a descurcat" ca sa poata supravietui, a disparut gena cinstei.
Deci, numaram, socotim...
Sau, admit ca eu, cetatean cinstit pana-n maduva oaselor, rastorn sacul cu bonuri in mijlocul casei, iau bon cu bon la mana si calculez valoarea totala. Deja, la al 569-lea bon, pierd sirul, sau gresesc o cifra si mi s-a dus dracului toata munca, plus rezultatul.
Si asta, pentru a recupera 168 de lei din cei 4200 cheltuiti intr-un an.
Sa fim seriosi!
Si, bineinteles, mai am o nelamurire.
Presupunem ca am gasit o solutie sa verificam corectitudinea calculelor, sa dam fiecarui aducator de bonuri fabuloasa suma pe care o merita cu prisosinta si, iata-ne la sfarsitul campaniei cu milioane de petice de hartie, puse pe marimi si pe caprarii si pe care trebuie sa le depozitam undeva.
De ce sa le depozitam?
Pai, cum "de ce"?
Pentru ca ele justifica sumele pe care le-am returnat. Pentru ca, in cazul unui control, trebuie sa se vada clar si limpede unde si de ce s-a dus fiecare banut.
Si, uite-asa, ajung sa-mi imaginez niste hangare uriase, pline-ochi cu hartiute care, atunci cand deschizi usa, zboara vesele duse de curentii de aer, dand astfel de lucru la milioane si milioane de agenti de salubrizare.
Doamneee...ce frumos e sa traiesti in Romania!

Mentalitati

Oare de ce trebuie sa ne luptam tot timpul cu mentalitati de Ev Mediu?
Oare vom ajunge vreodata sa gandim cu capetele noastre si nu cu cele ale strabunicilor nostri?
OK. De ce m-a palit acum ideea asta?
Pentru ca, la una dintre postarile mele, un inapoiat a pus un comentariu total misogin, in care considera ca ar trebui ca femeile sa stea la cratita si la matura, nu la politica si la volan. 
Or fi, nu zic, si mototoale din astea care, de dragul unui crac de izmana la usa, nu se misca de langa plita (plita, nu aragaz, ca "domnul si stapanul" apreciaza mancarea gatita traditional, cum o facea bunica-sa acum 40 de ani), merg la doi pasi in spatele "minunatului", ca, deh...asa mergea si mama-mare, suporta injuraturi, batai si betii bisaptamanale "de dragul lu' ala micu' " sau pe motiv ca "ma bate pen'ca ma iubeste".
Ok. Poate n-oi fi eu mare os de politician, dar, traiesc in tara asta, ma uit in stanga si-n dreapta si-mi dau si eu cu parerea, ca e liber la pareri.
Si, bomboana pe coliva, misoginul idiot nici macar n-a avut curajul de a-si asuma parerea; a postat-o anonim.
Sperand ca va citi candva aceasta postare, il provoc la o competitie.
Nu e foarte greu. 
Il provoc sa faca exact ce-am facut si eu.
Adica:
-de 20 de ani, sunt si femeie, si barbat in casa.
-de 20 de ani muncesc pentru a castiga bani, gatesc, spal, calc, repar instalatii cu personalitate, scaune si canapele scalciate.
-de 20 de ani cresc un copil destept, frumos si educat.
-de 20 de ani, sunt cea mai buna mama, prietena si...cel mai bun tata pentru copilul meu (al carui tata nu da doi bani).
-de 30 de ani conduc masina fara sa fi avut nici cel mai mic incident.
-in tinerete am practicat sporturi extreme (parasutism) la care, pun pariu ca el lesina de frica doar gandindu-se.
-ACUM, la o varsta destul de respectabila, inca mai inot vara si patinez iarna.
As vrea sa-l vad si eu pe misogin facand toate astea si apoi...poate sa comenteze cat vrea postarile mele.
M-am saturat de mentalitatile astea.
Din cauza unor inapoiati mintal de genul asta, tara asta se zbate intr-un marasm care nu se mai termina.
Din cauza unor asemenea inapoiati, toti romanii sunt bagati in aceeasi oala, peste tot in lume.
P.S. Bomboana pe coliva: cocalarul asculta manele!