Film dublat vs. film subtitrat

Se pare ca din capetele parlamentarilor (de la putere sau din opozitie) ies, in ultima vreme, numai scurt-circuite.
Cel mai "cald" e cel emis de Victor Socaciu, care vrea filme dublate in limba romana.
Haideti sa ne intoarcem cu cateva zile in urma si sa ne amintim de o statistica din care reiesea ca in jur de 40% dintre romani ar fi semianalfabeti, acestia nefiind in stare sa citeasca un text la prima vedere in mod cursiv. Aici, am oarecari indoieli. Daca textul continea si ceva greseli "de tastare", cum am intalnit cu zecile pe diverse site-uri de stiri, mi se pare logic sa nu poti citi la prima vedere un neologism ale carui litere au mai fost si amestecate. Dar, asta e alta problema.
Revin la dublarea filmelor, amintindu-mi ca, acum destul de multi ani, un post de televiziune anunta cu surle si trambite prima telenovela dublata in limba romana. La ce public au telenovelele, da! Sunt de acord ca trebuie dublate. 
Am avut curiozitatea morbida de a vedea cateva minute din respectiva telenovela "dublata". Sincer, suna mai rau decat faimoasele filme "dublate" de Irina Margareta Nistor in anii '80. Totul suna ingrozitor de fals, sincronizarea era de tot rahatul, asa incat parea un spectacol de brigada artistica prezentat la Caminul Cultural din Cuca Macaii.
La aproape 50 de ani, am vazut mii de filme. Toate subtitrate. Am invatat aproape toata engleza si toata italiana pe care le stiu, uitandu-ma la filme englezesti/americane si italiene subtitrate. De acord ca unele subtitrari sunt complet pe dinafara dialogurilor si, in plus, doldora de greseli de ortografie.
Refuz, insa, sa cred ca nu se poate gasi in tara asta o mana de traducatori BUNI si alta mana de corectori carora sa nu le scape nicio greseala de ortografie, asa incat traducerea sa fie conforma cu dialogurile SI cu limba romana.
Am ajuns -si cred ca sunt multi ca mine- sa nu mai am nevoie sa citesc subtitrarea decat din cand in cand, pentru ca inteleg ce se spune pe ecran. Pe de alta parte, am vazut filme vorbite in limbi pe care nu le cunosc absolut deloc si la care, desi trebuia sa citesc toata subtitrarea, n-am pierdut nimic din actiunea derulata pe ecran.
Nu pot decat sa presupun ca domnul Socaciu face parte din acel procent de semianalfabeti care nu sunt capabili sa tina ritmul subtitrarii si care, in plus, nu cunosc nici vreo limba straina.
Cu groaza ma gandesc la generatii intregi de copii care, in afara de subtitrarile filmelor, nu citesc absolut nimic. Cand aceste generatii vor ajunge (vazand filme dublate) la varsta de 20-30 de ani, procentul de semianalfabeti (ala de mai sus!) va fi zdrobitor!
Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc la persoanele de varsta a treia (atat de dragi guvernantilor de toate culorile) care, din pacate, nu mai aud atat de bine si al caror unic divertisment a ramas televizorul, cu filmele lui reluate pana la saturatie, dar subtitrate. Ce vor face acesti oameni cand nu vor putea auzi balbaielile penibile ale unor actorasi de 2 bani si nu vor mai putea intelege nimic din clipoceala de pe ecran? Sau persoanele cu deficiente de auz, pentru care subtitrarea este absolut indispensabila? Nu sunt, si-asa, destul de marginalizate?
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt sute de filme la care vocile originale chiar inseamna jumatate din calitatea filmului. Ca, doar nu degeaba se acorda in fiecare an, Oscar pentru COLOANA SONORA. 
Pentru stiinta domnului Socaciu, "coloana sonora" inseamna SI dialogurile, nu numai zgomotul de fond.
In ultima instanta, stau stramb si ma gandesc drept: oare nu e mai ieftin sa platesti niste traducatori buni decat o gramada de actorasi care sa dubleze?
Si, sa nu-mi vina domnul Socaciu cu argumentul "crearii de locuri de munca", pentru ca e absolut ridicol. 
Presupun ca a vazut varianta in limba chineza a unuia dintre succesele (oops! Era sa zic "succesurile") sale! Dupa ce ca era cantata fals, mai suna si complet aiurea.
In concluzie, ii recomand calduros domnului Socaciu sa mai puna mana pe o carte, sau ceva, sa citeasca, nu de alta, dar sa nu-si piarda antrenamentul. Functia creeaza organul!!!!

Paleo-, Proto-, Neo-Comunism

Cu siguranta cei de varsta mea isi vor aminti foarte bine despre ceea ce voi scrie aici.
Cei mai tineri sunt rugati sa se documenteze pe la parinti si bunici daca li se pare incredibil.
Imi amintesc de copilaria mea petrecuta in timpul regimului comunist.
Si-mi amintesc acum, in special cata silinta isi dadeau comunistii sa desfiinteze marile sarbatori ale romanilor, recte: Pastele si Craciunul.
Si nu ma refer la ultimii ani, cand, din cauza cartelelor, era absolut utopic sa te gandesti la o aprovizionare cat de cat decenta.
In conditiile in care carnea, painea, uleiul, zaharul, ouale, laptele, faina si inca nu mai stiu cate altele erau dramuite zilnic/saptamanal/lunar, ca sa faci un amarat de cozonac, trebuia sa aduni "ratia" pe vreo 4 luni. 
Inainte de Craciun, cautarea unui brad semana cu o expeditie cu colacul in jurul lumii. Dupa Craciun, apareau brazii in piata si, evident, nu-i mai cumpara nici dracu'.
Inainte de Paste, dispareau toate ouale de pe piata si apareau, cam prin vinerea mare, numai oua cu coaja atat de inchisa la culoare, incat nici nu mai era nevoie sa le vopsesti.
Daca voiai miel, te suiai frumos in vreun mijloc de transport si te duceai prin satele invecinate sa cauti unul pe care il aduceai, cu mare frica acasa, pentru ca Militia oprea orice avea patru roti si te intreba de fiecare frunza de leustean pe care o aveai in bagaje. Mielul, daca aveai ghinion, se confisca si se transforma in friptura si drob pentru nomenclatura mai mica sau mai mare a Partidului.
Elevii aveau vacanta de Craciun, pentru simplul motiv ca, la o saptamana dupa Craciun, era Anul Nou. De Paste, nu aveau vacanta decat in cazul fericit (si foarte rar) in care perioada de vacanta batuta in cuie de mai-marii invatamantului rosu corespundea cu data la care se serba Pastele.
Si totusi, nu-mi aduc aminte sa fi avut in copilarie vreun Craciun fara brad si vreun Paste fara miel, oua rosii si cozonac.
Oricat se dadeau comunistii de ceasu' mortii sa ne dezvete de obiceiurile astea "burgheze", n-au reusit.
Iata insa ca, la 22 de ani de cand comunistii au intrat in istorie (pe usa din dos, evident), "democratii" portocalii au reusit. In timp-record, as zice.
Au reusit sa ne aduca la asemenea prag al saraciei, incat, desi poti gasi absolut tot ce-ti trebuie pentru a avea o sarbatoare decenta, nu ti-o poti permite.
In haosul absolut pe care au reusit sa-l creeze, economia "de piata" functioneaza exact pe dos decat ar trebui s-o faca prin definitie.
In orice economie, in ajunul sarbatorilor, cand cererea e mai mare, preturile scad. La noi, e invers. 
In conditiile in care toate veniturile au fost taiate fara mila, puterea de cumparare a scazut drastic, preturile au crescut astronomic, avortonul se minuneaza ca a scazut consumul.
Oamenii ajung sa se calce in picioare pentru o sticla de ulei sau pentru un kilogram de zahar, pentru ca, pur si simplu, mor de foame.
Iar nazistii portocalii privesc, din turnul lor de fildes, rezultatele scurt-circuitelor lor intra-craniene si continua sa explice, cui mai sta sa-i asculte, ca au facut "reforma".
Din ce in ce mai putini copii din ziua de azi mai stiu ce-i un brad de Craciun, ce-i aia "drob de miel" sau cozonac.
Peste 30 de ani, de Sarbatori, acesti copii de astazi isi vor aminti doar lacrimile din ochii parintilor lor, dusi prea devreme de pe lume, din cauza grijilor si a neputintei de a le fi putut asigura, nu un lux, ci strictul necesar.
Avortonii portocalii vor avea pe constiinta (sic!) generatii intregi fara nicio amintire frumoasa, generatii intregi care vor creste crezand ca lacrimile de pe obrajii parintilor sunt normale. 
Generatii intregi care vor citi in cartile de istorie cum se petreceau Pastele si Craciunul pe vremea comunistilor.

Ma implic!

Gata! M-am hotarat sa ma implic in politica! 
Acum, ca am iesit din recesiune de o zi jumate, mi se pare normal sa pun umarul la propasirea spatiului carpato-danubiano-pontic.
Stiu ca piticul de la Palatul Victoria e ca un burete cand e vorba de sfaturi; le absoarbe cu sete si le transforma in legi, ordonante si hotarari.
Asa ca vin si eu cu un sfat care, dupa iesirea din recesiune, va scoate spatiul cu pricina si din criza, facandu-l varful de lance pentru toata economia mondiala.
Chestia e simpla! Si, mai ales, foarte la indemana piticaniei.
Nu trebuie decat sa dea o hotarare cu doua alineate:
#1: Se vor desfiinta, incepand de maine, toate structurile juridice ale tarii. Incepand cu Curtea Constitutionala si terminand cu Judecatoria de la Cuca Macaii.
#2: Se vor desfiinta, incepand de maine, Senatul si Camera Deputatilor.
Gata! Asta-i toata filosofia.
Hai sa explic si de ce, sa nu muriti prosti!
Desfiintand toate structurile juridice, in primul rand se vor disponibiliza cateva zeci de mii de bugetari mancatori de bani din PIB-ul ala slabanog si anemic. In plus, nu va mai avea cine sa-i puna bete-n roate ori de cate ori da cate o ordonanta/hotarare/lege scrisa pe genunchi asteptand sa-si faca efectul minunatul Tranz-activ.
Plus ca, nemai existand hotarari definitive si irevocabile, nu va mai fi nevoie sa basheasca legi contra acestora.
Desfiintand Parlamentul, alta economie substantiala! Ia ganditi-va cati bani se vor economisi la buget daca vom scapa de toate capusele alea care, ori tocesc aiurea fotoliile pe care stau, ori o ard periodic prin cele strainataturi in asa-zise delegatii oficiale, ori bantuie de nauci prin tara cu masini de ultima generatie. 
Si, oricum nu fac nimic util societatii, atata vreme cat toate legile devin operationale prin asumarea raspunderii.
Iar o parte din banii astfel economisiti poate fi folosita la dotarea cu gratii de 2 tzoli si cu garduri electrice triple la cele 67 de noi camine de batrani. Sa nu cumva sa le treaca babalacilor prin cap ca de-acolo poti sa te cari asa, cand vrea muschii tai si sa iei locul tinerilor la coada la prezervative la promotie.
Ah! Si inca ceva! Daca tot trimiteti corabia aia in Mediterana, vindeti dreaq si niste bilete de croaziera, numai dus, ca sa nu bata drumul in gol.

Fregata Trasnitilor

Razboiul din Libia incepuse de vreo trei zile, cand CSAT-ul a reusit sa se adune de prin santuri si sa-si umezeasca buzele reci spre incantarea curului NATO.
Dupa dezbateri aprinse si discutii sterile, s-a hotarat: trimitem fregata!
Cum "care fregata"? Aia de o cumpararam la mana a cinspea de la englezi ca sa mai ia ochii alora de urla ca nu stiu cine a vandut flota. Na-va flota, deh!
Ei...acuma, de la hotarare la fapte e cale lunga. Cam de vreo 30 de zile. Daca nu s-o termina pana atunci razboiul. Da, Doamne!
Ai crede ca o nava de razboi ar trebui sa fie operationala la orice ora din zi si din noapte. Probabil, intr-o tara normala, asa ar fi.
Numai ca fregata noastra, saraca, are nevoie de vreo doua luni ca sa devina operationala, iar acum, bietii marinari, trebuie s-o pregateasca in doar o luna.
Va dati seama ce munca titanica sa razui in doar o luna toata rugina de pe fierotanie! Dar, atentie! DOAR rugina, nu si gainatul de pescarusi care o tine laolalta! Si mai trebuie si inarmata, ca sa-i poata speria pe aia de-ar vrea sa faca trafic de arme spre Libia, desi...daca doteaza toti marinarii cu pistoale Carpati...iesim si mai ieftin.
Astept cu nerabdare iesirea triumfala din port a galerei...oops! Pardon!...Fregatei din port. Poate ma anunta si pe mine cineva cand ajunge in Mediterana?

Paine si circ

De fapt, numai circ. Pentru ca painea, nu ne-o mai permitem demult.
Circ: "Familia" Columbeanu divorteaza! De parca s-ar fi asteptat cineva, vreodata, sa sarbatoreasca nunta de aur.
Circ: Bercea Mondial, universal, planetar, sau ce-o mai fi, sufera de claustrofobie! Drept pentru care, nu suporta detentia. Ooofff...imi dau multe lacrimi!
Circ: Ministrul muncii face declaratii de cocalar: cica sistemul de pensii ar fi un fel de sistem piramidal. Un soi de Caritas, adica. In traducere libera: voi, prostii, cotizati o viata, iar eu iau pensie.
Circ: Piticul idiot declara, cu lacrimi in ochi, ca el a fost romanul cel mai afectat de recesiune. Mi se rupe inima! In paispe!
Circ: Puterea se aliaza la urgenta cu minoritatile (ghici care!), conform principiului: -Sa ne pupati in cur! -Si noi pe voi!
Am zis ceva de paine pe undeva? Care paine? Aia pe care o platim la greutatea ei in aur? Aia pentru care, in curand, vom face credit la banca pentru a o pune pe masa de Paste si de Craciun? Si pe care o vom pastra, in congelator, pana la Pastele, respectiv Craciunul viitor? Aia pe care o vom lasa prin testament copiilor si nepotilor? 
Nu de alta, dar sa aiba si ei idee ce-i aia paine!
Addenda: CIRC: se pregatesc deja alegerile urmatoare. adica, apar, timid inca, promisiunile de cresteri de pensii si salarii in 2012. Intamplator, an electoral. Si, cum memoria fosilelor care se duc sa voteze e foarte scurta, spre zero, cand, pe cuponul de pensie vor mai aparea 5,9 lei in plus, stampilele vor zburda vesele pe casuta cu partidul care ne-a adus la sapa de lemn, care ne-a indatorat pe 4 generatii de-acum inainte si care, mai devreme, sau mai tarziu, va face din Romania o tara guvernata din umbra de unguri, de kazahi, de curve si de FMI. Nu neaparat in ordinea asta!
Traim in Romania...de prosti ce suntem!

127 Hours

Am incercat, pe cat posibil, sa vad cele cateva filme nominalizate la Oscar anul acesta.
Printre ele, si 127 Hours al lui Danny Boyle.
Filmul este bazat pe fapte reale. Un tip se duce sa se plimbe pe coclaurii din Utah, fara sa spuna nimanui unde pleaca, aluneca intr-o crevasa si ramane cu mana dreapta blocata intre peretele crevasei si un bolovan antrenat in cadere. Sta acolo timp de 5 zile, inregistrand mesaje catre cei dragi, convins ca nu va scapa cu viata. Dupa 5 zile decide sa-si amputeze mana captiva, reuseste sa revina la suprafata si este salvat.
Filmul avea toate premisele unei pelicule captivante, un one man-show de exceptie.
Fara sa fiu vreo mironosita, am fost la un pas de a lesina vazand acest film.
Am vazut zeci de filme sangeroase, filme de razboi, filme cu criminali sadici care umpleau ecranul cu sange si niciodata nu mi s-a facut rau.
De data asta, a trebuit sa dau pauza de vreo trei ori, pentru ca, pur si simplu, simteam ca ma prabusesc.
Azi dupa amiaza, intr-o emisiune dedicata nominalizarilor la Oscar, cineva spunea ca acest film a fost proiectat doar o singura data in Romania, pentru ca romanii sunt sensibili si nu ar rezista. Ma intrebam ce poate fi atat de cumplit. Acum am vazut; e, intr-adevar, cumplit. Sper din tot sufletul sa nu am cosmaruri.
Revenind la nominalizari, cred si eu, ca mai toata lumea, ca filmul King's speech merita Oscarul cel mare.
Asta nu inseamna ca nu consider 127 hours un film exceptional. Dar, cred ca ar fi pacat sa ia Oscar un film la care spectatorii lesina.
Il recomand cu caldura, totusi. Dar, va sfatuiesc sa tineti un pahar cu coniac la indemana. Pentru orice eventualitate.

It's a missunderstanding, man!

De catva timp incoace, comunicarea, sau, mai bine zis, lipsa ei, a devenit principala caracteristica a tarii in care (mai) traim.
In asemenea masura, incat, daca mai ai cat de cat un pic de creier in cap, stai si te gandesti ca fiecare vorbeste o limba a lui, proprie si personala, numa' asa, de-al dreaq, ca sa nu-l inteleaga nimeni.
Evident, maestrii artei non-comunicarii sunt membrii guvernului, in frunte cu sefu' al mare.  Lupul flamand, deh!
Am zis "mare"! Nu va ganditi la cutulachi, ca ala e mic. Mic de tot. Si, cand il cheama ala mare sa-i (ne)comunice ceva, se face si mai mic.
Lupul cel mare il cheama pe cutulachi si-i da un ordin. Nu conteaza care.
Cutulachi fuge repejor si-si aduna haita careia ii (ne)comunica ce-a inteles el cu mintea lui slaba.
Haita pricepe ce vrea muschii ei, pune fuguta hartia pe genunchi, inmoaie creionul in gura si da-i si scrie, si scrie si da-i!
Legi, vezi bine. Una mai desteapta decat alta, una mai in contradictie cu altele.
Pe urma, in secret, la ceas de noapte, legile devin active, iar milioanele de "beneficiari" se trezesc in fata faptului implinit.
Deci, pana la urma, tot se comunica ceva: "legea a intrat in vigoare". Daca se poate si retroactiv, e perfect.
Cum? Nu vi s-a comunicat nimic? Pe dracu'!!! Doar s-a publicat in Monitor, analfabetii dracului; puneti mana si cititi!
Ah! Legea a inceput sa se aplice inainte de a intra in vigoare? Fugi cu ursu'! N-ai inteles tu bine! A fost o lipsa de comunicare.
N-ai ce pune maine copiilor pe masa? Pai, nu ti s-a comunicat inca? Trebuie sa-i trimiti sa-si vaneze pranzul, nu s-astepte de-a gata!
Las' ca mai spre sfarsitul anului, facem un Recensamant, sa vedem cati au mai ramas care se incapataneaza sa inteleaga ce (nu) li se comunica. Ai dracului capatanosi! Lasa ca vad ei!
Si, anul viitor, vom creea o gramada de locuri de munca pentru ca, din fonduri europene, vom construi hectare intregi de cimitire, cu mii de cruci pe care va scrie frumos, caligrafic, "he/she died from a missunderstanding". Amin!