Capatul tunelului

Azi, cuvantul "tunel" isi pierde putin din semnificatie.
Dupa un accident ingrozitor, produs la iesirea dintr-un tunel, cuvantul ne duce (si ne va mai duce mult timp de-acum incolo) cu gandul la o tragedie care putea fi evitata.
Cum, insa, nu pot si nu vreau sa-mi dau cu parerea asupra circumstantelor in care s-a produs cumplitul accident din Muntenegru, ma rezum doar la latura umana a acestui accident.
O tara cam cat un judet de-al Romaniei si putin peste 600 000 de locuitori.
Un peisaj care-ti taie rasuflarea.
Un canion cotat ca al doilea ca marime dupa Marele Canion.
Un drum sinuos, cu multe curbe si multe tuneluri, umezit de recenta ploaie.
Un autocar cu turisti.
O clipa de neatentie sau o secunda de orbire la iesirea din tunel, un obstacol pe drum...nu cred ca vom sti precis prea curand.
Din momentul in care autocarul se prabuseste, 40 de metri, in prapastie, incepe o cursa contra cronometru.
Primii sositi, soferii de pe sosea, nu stau sa caste gura ci scot franghiile din masini si coboara aproape in rapel pentru a incerca sa salveze cat mai multi supravietuitori.
O impresionanta desfasurare de forte, o gramada de oameni sar sa salveze alti oameni.
In spitalul nu foarte mare si nici foarte bine dotat din Podgorita se aduna medici si asistente care isi terminasera demult garzile; vin de-acasa fara sa-i fi chemat nimeni.
Tot nechemati de nimeni, vin si cetateni obisnuiti din capitala micului stat si stau la coada sa doneze sange in caz ca e nevoie. Si, sigur e!
Ranitii sunt adusi la spital, operati, stabilizati, identificati (unde se poate).
Dincoace, in Romania, singura rotita bine unsa a unui sistem sanitar pe butuci, SMURD-ul, se pune in miscare asa cum numai Doctorul Arafat a stiut s-o organizeze.
Doua avioane militare de transport, niste adevarate fortarete zburatoare, devin, intr-o noapte, spitale de urgenta zburatoare. Sunt dotate cu absolut tot ce este necesar pentru a transporta si ranitii luati din Terapie Intensiva, pe cei ventilati mecanic.
Pentru aproape fiecare ranit, sunt mobilizati un medic si un asistent SMURD.
In fata spitalului din Podgorita, ambulantele aduse de pe te miri unde se succeda la interval de 5 minute, cat sunt necesare pentru imbarcarea ranitului. Sunt 30 de raniti si e putin probabil ca, in toata tara sa existe 30 de ambulante, asa ca se fac mai multe drumuri spre aeroportul pe care spitalele zburatoare stau cu motoarele pornite.
Foarte multi raniti, foarte mult personal medical, dar nimeni nu se impiedica de nimeni; fiecare stie ce are de facut si locul EXACT in care trebuie sa fie.
Toate autoritatile statului, incepand cu Primul Ministru, se implica si reusesc sa conlucreze, ceea ce pare o adevarata minune.
Evident ca SMURD-ul, "copilul" doctorului Arafat, functioneaza ca un ceas elvetian in mijlocul catastrofei.
SMURD-ul e luminita de la capatul lungului si intunecatului tunel care a inghitit sistemul sanitar romanesc.
Sper din tot sufletul ca drumul pana in tara sa nu fie fatal niciunuia dintre ranitii pentru care s-a pus in miscare atata lume si atata logistica.
Atunci cand ecourile tragediei se vor stinge, sa speram ca medicii si asistentii de la SMURD vor fi macar evidentiati cumva, daca nu rasplatiti pentru modul in care au actionat intr-o situatie cu care nu te prea intalnesti decat, poate, in manualele de medicina de urgenta.
Si mai astept o reactie, de orice fel, a Presedintelui Romaniei care, in ultimele zile, a fost sublim dar a lipsit cu desavarsire.

Obsesii

Din cand in cand, in viata noastra de zi cu zi, apare cate o obsesie. Mai mica sau mai mare.
Cu totii suntem bantuiti de cate un refren, o zi intreaga, fara sa ne putem nici macar aminti de unde a aparut.
Tuturor ni se pune pata pe cate un obiect si, pana nu-l gasim, umblam bezmetici dupa el.
Uneori, obsesia individuala se fixeaza pe un cuvant pe care il folosim tot din trei in trei fraze. Cuvantul "whatever" pare sa fie cea mai noua obsesie lingvistica.
Numai ca vine din urma tare un alt cuvant: referendum.
Deja incep sa cred ca ar trebui construite niste cladiri speciale in care sa nu se desfasoare decat tot soiul de votari; ar fi, cred, mult mai convenabil decat sa tot amenajezi mereu sectii de votare pe te miri unde.
De vreo patru ani incoace, s-au cheltuit miliarde pe organizare de alegeri de tot felul: locale, parlamentare, europarlamentare, prezidentiale si pe vreo cateva referendumuri. Am ajuns sa votam si de cate 2-3 ori pe an.
Ultima obsesie a Presedintelui pare sa fie un nou referendum care sa reia intrebarile unuia desfasurat cu cativa ani in urma. Si asta, in conditiile in care deja ne "paste" un referendum pentru modificarea Constitutiei si, probabil, un altul pentru regionalizare.
Acum cativa ani, am fost intrebati daca vrem 300 de parlamentari si Parlament unicameral. 
Sunt ferm convinsa ca orice om cat de cat in regula cu creierii capului a votat pentru cei 300 de parlamentari. Cu unicameralul nu m-as agita prea mult, ca suntem, totusi, una dintre tarile cele mai mari din Europa.
Acum, Presedintele vrea un replay la respectivul referendum. Si ma intreb de ce nu a fost modificata Legea Electorala DUPA primul referendum pe aceasta tema. Ma mai intreb de ce, dupa atata timp, acel prim referendum nu a avut nicio finalitate. Nici macar nu i-a fost contestat, ca de obicei, rezultatul, la Curtea Constitutionala. Mare scapare! Zic.
Si, daca tot le facem in reluare, nu s-ar putea relua si cel de suspendare a Presedintelui, de anul trecut, cand matematica a fost complet data peste cap? Bietul Pitagora...cred ca se rasuceste in mormant!
In Constitutie cica alesii pentru Parlament trebuie sa fie, ca numar, proportionali cu numarul populatiei. Ce reprezentativitate pot asigura 300 de parlamentari la 19 milioane? Zic.
Obsesia asta cu referendumul incepe sa ma hartuiasca din ce in ce mai mult.
Se va organiza, cu siguranta, un referendum pentru modificarea Constitutiei. Am vazut deja o sumedenie de modificari majore. Cu unele as fi de acord, cu altele, nu. Si atunci, cum facem? Cerem acordul de modificare pe fiecare articol in parte? Ma tem ca va arata buletinul de vot cam cat un roman de Balzac si voi face varice stand in cabina de vot si citindu-l cap-coada. Sau ne dam, sau nu, acordul en-gros...pentru toate modificarile, de-a valma? Nici asa nu-mi convine, ca unele sunt complet inepte. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca anumite prevederi nici macar nu au ce cauta in Constitutie. Nu intru in detalii, ca mai pun de-o postare.
Cu alte cuvinte, anul trecut, am avut alegeri locale, parlamentare, plus un referendum.
Anul asta, vom avea cel putin doua referendumuri.
La anul, prezidentiale si europarlamentare si, daca e loc, poate mai facem un referendum-doua, ca-mi intru in mana. Si, tot asa.
Nu-i asa ca se justifica din plin propunerea mea cu construirea de sectii de votare? Ca nici n-apuca sa se puna praful de la un scrutin la altul.

Becalizarea Romaniei

Cu ceva vreme in urma, oierul analfabet-student-intarziat se hotarase sa nu mai apara "pe sticla", suparat fiind pe oarece reporteri.
Era perfect.
Nu mai trebuia sa ma chinui sa pricep ce vrea sa spuna, nu mai eram nevoita sa-l vad purtandu-si costumele ca de la Taica Lazar si cravatele XXL, nu-l mai urmaream umbland bezmetic prin Parlamentul in care n-avea ce cauta, in mod clar.
Era liniste. Un meltean mai putin in multimea de melteni popularizati de mass-media.
Din pacate (pentru noi, nu pentru el), a primit o condamnare cu executare pentru oarece misculatii neortodoxe (Pfuii!!! Ce facusi, Nea Gigi? Pierdusi directia crucii?).
De cand a inceput executarea binemeritatei (in opinia mea) pedepse, in fiecare zi, ni se mai prezinta un episod din telenovela "Gigi la Rahova".
Cum arata celula lui Gigi?
Ce a mancat Gigi la micul dejun in prima zi de detentie?
Ce a mancat Gigi la pranz, in prima zi de detentie?
Dar la cina?
De care televizor are Gigi in celula?
La care biserica se va duce de opt ori pe saptamana?
Ce popa a oficiat slujba la care a asistat Gigi in prima duminica de detentie?
Cine l-a vizitat pe Gigi?
Cine NU l-a vizitat pe Gigi?
Totul tinde sa devina un fel de "Tanar si nelinistit" mioritic si ciobanesc.
De cand a intrat la bulau, nu trece o zi fara un episod sau chiar doua.
In fond, ce dracu' ma intereseaza pe mine ce face un detinut? Sunt pline puscariile de detinuti pentru care eu, contribuabil roman care se mentine in limitele legii, platesc bani frumosi.
Pentru un detinut se cheltuieste mai mult intr-un an decat pentru educatia unui copil.
Ma gandesc eu ca, daca ar fi invers, poate s-ar mai depopula puscariile. Zic...
Dupa ce ca ne umple ecranele, de ani buni, cu incultura si prostul sau gust, nici macar cand ar trebui sa fie izolat de societatea ale carei reguli le-a calcat, Gigi nu ne lasa in pace.
Cu singura diferenta ca acum, nu mai vorbeste EL, ci se vorbeste DESPRE el. Ceea ce e aproape acelasi lucru.
Pentru ca, cine ar putea vorbi despre un mitocan decat alti mitocani, ca si el? Multi dintre ei, fosti sau viitori "rezidenti la Rahova" sau la Jilava.
Va rog, oameni buni care redactati buletinele de stiri si voi, patroni de televiziuni, dati-mi o pauza de trei ani! 
Lasati-ma sa traiesc fara Gigi, fara costumele lui in dungi (premonitie?), fara jilturile aurite din "palat", fara cantarile bisericesti facute cu glas de tzarcovnic racit si fara vocabularul si intonatia de stana uitata de lume si de civilizatie!

Sexy...sexy...

Subiectul cel mai dezbatut dinafara sferei politice este, zilele astea, Eurovision-ul.
Iar personajul cel mai controversat este, in mod evident, Cezar, reprezentantul Romaniei.
E un tip aparut de nicaieri care, pe principiul "veni, vidi, vici", a venit, a cantat si si-a asigurat mai intai un loc in avionul de Malmö iar apoi, un loc in finala concursului.
Ma rog..."aparut de nicaieri" e un eufemism. Cunoscatorii de MUZICA, in special cei de muzica de opera au auzit de el cu mult inainte de Eurovision.
Vocea sa inconfundabila, de contratenor si aspectul deloc de neglijat il pot propulsa usor pe mari scene ale lumii.
Inca de cand a fost lansata melodia It's my life, au aparut si parerile contradictorii. Unii spun ca rage, altii il apreciaza.
Din pacate, incultura si modul bigot de a privi orice iese cat de putin din tipare au facut ca unele voci sa-l catalogheze imediat drept homosexual. E adevarat ca si costumatia cel putin bizara de pe scena de la Malmö a contribuit din plin.
Ideea e ca omul canta minunat. 
A fost deja declarat cel mai sexy participant la Eurovision.
Degaja masculinitate prin toti porii, chiar cu rochia aia ingrozitoare pe el.
Si, pana la urma, admitand ca ar fi homosexual...importanta e orientarea sa sexuala sau modul in care reprezinta Romania?
In 1998, concursul a fost castigat de un transsexual din Israel, Dana International, si nimeni nu a sarit in sus...
Noi, in schimb, ne legam de orice chichita si ma intreb de ce!
Prestatia lui Cezar din semifinala a fost exceptionala. Chiar daca nu va castiga concursul (si, din pacate, sunt sigura ca nu-l va castiga), este unul dintre putinii reprezentanti onorabili pe care Romania a gasit de cuviinta sa-i trimita la Eurovision.
Am vazut, in a doua semifinala, prestatii absolut penibile. Pareau rupte din serbarea de sfarsit de an scolar a unei scoli pentru autisti.
Am vazut, evident, si prestatii foarte bune. In fond, sa nu uitam ca Eurovision-ul a fost rampa de lansare pentru monstri sacri ai muzicii, cum ar fi ABBA, Udo Jurgens, Gigliola Cinquetti.
Mi se pare ca, in ultima vreme, e "cool" sa-ti puta tot ce vine din tara ta, sa strambi din nas la tot ce inseamna sau reprezinta in vreun fel Romania.
De ce nu ne putem si noi entuziasma, ca toata lumea, ca o voce absolut deosebita va fi, de-acum incolo, indiferent de rezultatul concursului, asociata cu Romania?
Sincer, aseara (n.: 16 mai), cu toata imobilitatea lui Cezar, datorata soclului si anteriului, mi s-a parut ca scena a fost plina de viata, de muzica si, mai ales, mi-a parut bine ca Cezar e ROMAN.
Ce-ar fi daca am incerca sa lasam putin fitzele deoparte si sa ne bucuram ca il putem auzi? Si nu ma refer la iubitorii de opera care, oricum l-au auzit si-l vor mai auzi inca, ci la cei care asculta muzica, de orice gen (as baga vreo doua exceptii dar, oricum, alea intra la categoria "zgomot") si care pot deosebi sunetul unei viori de al unei drujbe.

Schimbarea modificarii

De fapt, cand spun "schimbarea modificarii", ma gandesc, mai degraba, la schimbarea dupa cum bate vantul.
Deunazi, am vazut un sondaj in care, buna mea "prietena", BOR, alunecase pe un umil loc 4 in topul increderii. Si NU ma intreb de ce.
Sunt convinsa ca inca n-a uitat nimeni circul mediatic pe care BOR l-a facut cu prilejul incinerarii unei persoane publice. N-a uitat inca nimeni cu cata intransigenta dogmatica a fost tratata problema; cum se mai intreceau popii in a dezavua si a infiera astfel de practici "necrestinesti", practici adoptate de milioane de CRESTINI din intreaga lume. Bine...e vorba de crestini mai luminati la minte, neloviti de bigotism si iesiti, de cateva sute de ani, din Evul Mediu.
N-a uitat nimeni cat se zbate BOR sa-si pastreze (si sa-si sporeasca) veniturile neimpozitate incercand sa interzica folosirea cimitirelor private, sub amenintarea anatemei, excomunicarii, a iadului si a altor Bau-Bau (nu cred sa aiba plural) mai mult sau mai putin spaimosi.
Numai ca BOR nu este intotdeauna la fel de intransigenta. Atunci cand i se umfla buzunarele, trece usor cu vederea practicile neortodoxe.
Si ma refer la Pastele Blajinilor. Un obicei si nu un rit ortodox, netrecut in calendarele bisericesti, la care popii participa cu entuziasm.
Cum de nu e deranjata BOR si de circul la care se preteaza alergand de la un mormant la altul, de la un cimitir la altul, de la un gratar incins de conlocuitorii brusc deveniti piosi, la altul?
Pastele Blajinilor baga in buzunarele popilor mai mult decat trei nunti si doua inmormantari cu staif, basca umblatul cu Botezul si cu Nasterea. Am vaga senzatie ca, din banii stransi cu acest prilej NECRESTIN, popii mai cotizeaza si pe la mai-marii BOR. De-un plin la Mercedes...de-un "pelerinaj" pe cine stie ce coclauri...
Si atunci, cum sa mai ai incredere intr-o "institutie" care-si da cu stangu-n dreptu', care isi schimba modul de abordare de la o zi la alta, care nu are alta grija decat sa-si umple burtile, buzunarele si rezervoarele, uitand legamantul de pauperitate...uitand de cei in necaz sau in nevoie.
Nu pot decat sa sper ca, atunci cand se va definitiva noua Constitutie, sa nu se gaseasca vreun cretin care sa impuna scoaterea din primul articol a cuvantului LAIC.

Republica Vaslui

In ultima vreme, cam toata lumea isi da cu presupusul cam cum vor arata noile regiuni.
Pana nu e nimic batut in cuie, vin si eu cu o propunere: infiintarea unei noi republici - Vaslui.
Si am zis bine "republica", pentru ca "regiune" ar fi mult prea putin.
Vasluiul asta e un fel de gaura neagra a Romaniei. S-au adunat aici toate ciudateniile imaginabile, plus inca multe inimaginabile.
In orice caz, e o ilustrare perfecta a Codului Penal, a celui civil si care or mai fi.
Auzi de un copil de 5-6 ani dus de urgenta la spital in coma alcoolica? Era din Vaslui.
Auzi de o baba violata si jefuita dar nemultumita de prestatia violatorului? Era tot in Vaslui.
Auzi de unu' care a dat drumul copilului din brate pentru ca-l incurca la bataie, iar copilul a fost calcat in picioare in focul luptei? Evident, se intampla tot la Vaslui.
Auzi de un viol petrecut, ziua-n amiaza mare in cimitir? Ia ghici unde era!
Despre bataile sau omorurile la betie, nici nu mai amintesc; se intampla cam de 4 ori pe saptamana...in Vaslui, normal.
E cel mai sarac judet al Romaniei, dar cu locuitorii cei mai plini de imaginatie cand e vorba de orice poate face o stire.
E adevarat ca saracia se datoreaza in buna parte si oamenilor care nu prea stiu sa se gospodareasca.
Am vazut, in satele vasluiene, curti imense in care nu crestea nici macar un fir de iarba, pentru ca nu-i trecuse nimanui prin cap ca pamantul ala se poate sapa, insamanta, uda si apoi poate asigura macar hrana familiei.
Vasluianul prefera sa stea in carciuma, sa bea vartos, apoi sa vina acasa si sa ia la omor nevasta, copii si ce s-o mai nimeri, decat sa munceasca un petic de pamant.
Nu zic...se mai intampla chestii peste tot in tara, dar, cand e vorba de articole din Codul Penal, Vasluiu-i "fruncea" (sa ma ierte banatenii)!
De-aia zic eu ca n-ar fi rau sa fie scos din schema regionalizarii si sa devina republica. Nu de alta, dar, de multe ori, am senzatia ca in Vaslui s-a adunat toata spuma infractionalitatii si a bizareriei din Romania. Asa ca, de ce sa nu dam cezarului ce-i al cezarului?
(Aceasta postare e un pamflet si nu are nici cea mai mica intentie de a jigni pe vasluienii intregi la creierii capului, care nu au alta vina decat aceea ca s-au nascut sau traiesc intr-un loc in care infractionalitatea tinde spre plus infinit)

Teoria statisticii

De ceva timp incoace, cercetatorii britanici fac furori cu "descoperirile" lor bizare. Au devenit virali. Cam ca bancurile cu Radio Erevan de acum multi ani.
Daca britanicii au cercetatori lipsiti de ocupatie, romanii au statisticieni care, si ei, se cam bat de musca uneori.
Asa ca, pentru a-si justifica lefurile, numara tot felul de bizarerii si ne bombardeaza cu statistici aiuritoare.
Astfel, aflam cati romani prefera marea si cati muntele; cati romani prefera sa mearga in concediu, cu oala de sarmale in portbagaj, la Saturn si cati prefera serviciile all-inclusive de la vecinii de la sud de Dunare; cati romani prefera painea feliata franzelei clasice etc.
Aparitia diverselor statistici tine cont, evident, de momentele din an si/sau de diversele sarbatori ale romanilor.
Cum se apropie Pastele, ultima statistica se strofoaca sa ne convinga de cat sunt romanii de patrunsi de spiritul divin.
Am aflat astfel, ca suntem un popor foarte credincios si foarte interesat de "cele sfinte" pentru ca, se pare, vreun sfert de milion dintre noi merge in pelerinaje.
Ei, da! Asta da popor crestin! un sfert de milion din 19 milioane are program anual, lunar, saptamanal de pupat moaste si de halit pe gratis la hramuri de pe te miri unde. Asta da reprezentativitate!
In fiecare toamna, vedem miile de pierde-vara (e doar o expresie!) care se inghesuie, la Mitropolia din Iasi, sa pupe niste moaste care, oricum, sunt acolo tot timpul anului. O turma de babe care, altminteri, se plang oricui vrea sa le asculte, ca nu le ajunge pensia nici pentru paine, bate juma' de tara numai ca sa manance sarmalele moldovenesti moca. Si pentru asta, isi odihnesc reumatismele cateva nopti in frig, pe pamantul umed, asteptandu-si (sau castigandu-si prin lupta) randul la pupat moaste.
Aceeasi turma merge si la Manastirea Nicula, si la Putna, si la Pestera, si la inca multe alte locuri mai mult sau mai putin "facatoare de minuni".
Pentru ca, daca-i intrebi, toti se duc acolo in speranta unei minuni personale.
Si, normal, BOR nu poate rata asemenea ocazii de a face milioane de pe urma credulilor care inca n-au aflat ca Evul Mediu a apus demult.
Nu pot sa nu ma gandesc la sarbatoarea de vinerea viitoare, Izvorul Tamaduirii, cand intreg centrul Brailei va fi blocat de mii de "pelerini", multi dintre ei, "conlocuitori" colorati, care se vor imbranci crestineste pentru o sticla de apa jegoasa pe care n-as pune-o nici la flori. Si toti sunt convinsi ca apa aia vindeca toate bolile cunoscute, inclusiv cancerul, face sa creasca maini si picioare amputate, face tenul frumos si piciorul mic.
Si statisticienii vor sa ne convinga ca ASTA e poporul roman?
Sau statisticile astea sunt cerute/dictate de mai-marii bisericii care vad cum pierd oile din turma de nu mai reusesc sa stranga de-un plin la amaratele de masini cu care isi deplaseaza burtile supradimensionate?