Statul

M-am gandit mult pana sa ma decid la titlul in rezumat, pentru ca, daca l-as fi pus pe cel la care ma gandisem initial, ar fi fost lung de vreo 5 randuri.
Traversam o perioada in care cuvantul "stat" se repeta obsesiv, in diverse combinatii, de nenumarate ori pe zi.
Zice-se ca am fi un stat de drept. Mda. Posibil, dar improbabil.
Un stat de drept in care fiecare isi da cu presupusul in baza unor legi care ar trebui sa fie clare si limpezi tocmai pentru a se evita practicarea acestui sport (datul cu presupusul), care nici macar nu e olimpic. Frateeee!!! Cate medalii am lua!
Un stat de drept care, in mod evident, este condus de doi Presedinti. Suntem, cred, unici in lume la faza asta. Si macar daca s-ar pune dracului de acord!
Mai vorbim, tot in aceasta perioada tulbure, despre statul in stat. 
Si aici, avem nenumarate exemple.
Curtea Constitutionala, care este un fel de Oracol din Delphi, ale carei lucrari ar trebui sa fie publice, dar nu sunt, ai carei membri ar trebui sa comunice mesaje clare, dar, ori se manifesta pe Facebook, ori in scurte declaratii sibilinice, ori, pur si simplu, se prajesc linistiti la soare, in timp ce un popor intreg asteapta rezultatul unei simple numaratori. (Va urma)
Si am ajuns la statul in cur. Adica, ce-o fi asa mare filosofie sa te-asezi in cur, in fata unui munte de biletele si sa iei biletel cu biletel sa le asezi in doua gramajoare: DA la stanga si NU, la dreapta. Poate fi si invers, ca, oricum, n-are importanta locul, ci numarul. Apoi, e o chestie de aritmetica simpla, de clasa a patra, sa faci socoteala; 7 400 000 e mai mare, sau mai mic decat 5 200 000?
Aici, in acest moment, reapare statul in stat: DNA-ul. Si Procuratura (V-am zis ca va urma!). Institutii care nu par sa dea socoteala nimanui (nici macar celor din banii carora traiesc) si care se manifesta haotic, bizar si, uneori, de-a dreptul ilar.
Acum vreo doua saptamani, hahaia unu' dintr-un garaj, veselindu-se la gandul ca o sa se duca trimisul Primariei de la Cuca Macaii la nea Vasile sa-l intrebe daca nevasta-sa e moarta sau nu si daca fi-sa e pe centura Madridului sau a Clujului. Acum, o turma de procurori, insotita de o haita de comuni...pardon! politisti, inarmati cu Biblii, se duce la nea Vasile si-l pune sa jure pe Biblie ca el e ala care a votat si, daca tot au batut drumul, sa le spuna si CUM a votat. Si nu dau socoteala nimanui. Nici macar limbii romane pe care o ucid in citatii si in plangeri penale.
Deci eu, cetateanul Gogu, major, vaccinat si cu drept de vot am dosar penal in care sunt citat ca "faptuitor" pentru ca mi-am miscat curu' din casa, la 37 de grade, ca sa pun o stampila conform dreptului meu GARANTAT de Constitutie. Si, presupun ca tot eu, cetateanul Gogu, l-am "instigat" si pe fi-meu (la fel de major, vaccinat si cu drept de vot) sa mearga cu mine sa puna si el o stampila. Cu ocazia asta, recunosc si jur cu mana pe...dracu' stie ce, ca sunt ateu, ca l-am santajat pe fi-meu: "nu votezi, nu-ti dau bani sa te duci la mare". 
Si uite-asa, din stat in stat, am ajuns la ultimul, dar cel mai important: statu quo.
De aproape o luna, o tara intreaga se afla intr-un statu quo care numai bine nu-i face si care pare sa se prelungeasca, in mod artificial, conform sanatosului principiu "mai moare magaru', mai crapa samaru' " si poate se linistesc apele de la sine.
De data asta, mingea cam e in terenul celor care se cred stat in stat.
Numai ca, tare ma tem ca, la sfarsitul meciului, vor navali spectatorii pe stadion si statul in stat va deveni stat in cur umbland cu mana dupa sapunul scapat pe jos.

Reevaluare

Asa cum ne-a obisnuit deja, Presedintele suspendat a reevaluat. 
Ca o paranteza: nu-i asa ca suna bine "suspendat"? Ma duce cu gandul la un alt cuvant, care incepe tot cu s si care incumba suspendare. La propriu.
Sa revin, deci, la reevaluare.
Acum cam o saptamana, marinarul racnea din toti rarunchii pe la mitinguri electorale, indemnand cetatenii cu drept de vot sa-si exercite acest drept. Fundamental, de altfel.
Eh...gata...acum, s-a schimbat modificarea. Nu mai iesiti, frate sa votati! Stati acasa! E dreptul vostru sa votati? Ei, si ce daca? 
Suspendatul, care mananca democratie pe paine, va spune ca tura asta, dreptul vostru e sa stati dracului pe curu' vostru, ca, cine stie ce idei va mai vin si puneti naibii stampila aiurea. Ca doar n-oti fi vrand sa plece chiorul de la Cotroceni! Ganditi-va macar, cu cate sacrificii l-au votat, acum 3 ani, romanii de la Paris! Nu-i pacat de munca lor? Chiar credeti ca-i usor sa voteze fiecare alegator in 7 secunde? Va imaginati ce fugareala dracului!
Imi place grozav de mult modul in care hotul striga "hotul!".
Ascultand zeci de pedelei povestind oricui si oricand cum se va frauda Referendumul, ma gandesc la vasta lor experienta in domeniu. Se pare ca deja cunosc jdemii de metode de fraudare. O fi existand vreun "Dictionar de fraude electorale"? Sau vorbesc din experienta?
Una peste alta, cu cat se apropie data Referendumului, cu atat isi dau mai des cu stangu-n dreptu'.
Boicoteaza Referendumul. Nu le permit membrilor si simpatizantilor sa voteze. Atunci, de ce mama dracului ii mai roade grija la ce ora incepe si la ce ora se termina votarea? Si ii roade destul de rau incat sa se duca la CCR cu jalba-n protap. De ce se omoara atata sa aiba camere de luat vederi in sectii? Oricum ei nu voteaza, nu? De ce se agita atata ca sa-si planteze observatori? 
Ori boicotezi si nu te implici in niciun fel, ori te implici total, dar ala nu mai e boicot. 
Sa fi inventat ei, oare, semi-boicotul? 
Nu m-ar mira. Demult nu ma mai mira nimic izvorat din mintile odihnite ale celor de la PDL.
Ce pacat ca a murit domnul Boc-senior. Era perfect un ou in cap, acum! Un ou de strut! Fiert! Tare!

Watch your language!

Urmarind, in ultimele zile, feluritele emisiuni televizate dedicate evenimentului -major, de altfel- pe numele lui "Referendum", am bagat de seama limbajul.
Ma refer la limbajul folosit de diversi datatori cu parerea, dar, mai ales, la limbajul pe care il utilizeaza cel care se presupune ca vrea sa ne convinga sa nu-l dam jos de pe scaunelul lui confortabil.
Stiu demult ca omul e un mitocan. Stiu ca, pe vapor, nu e pension de domnisoare, deci nu e nevoie sa-ti cenzurezi porumbeii dati pe gura.
Stiu ca omul se bazeaza pe cei aidoma lui ca sa ramana la Cotroceni. Adica pe manelisti, pe cocalari, pe aia carora nu le-a placut scoala.
Dar sa apari la televizor, sau sa vorbesti la radio ca un birjar...deja ma depaseste.
La al doilea mandat fiind, te-ai fi asteptat sa fi invatat cate ceva de pe la vreun consilier de imagine. Sa fi invatat macar sa gandeasca un pic inainte de a-si da drumul la gura.
Toti injuram in anumite momente. Cunoastem cu totii "terminologia" si nemasurata bogatie a limbii romane cand e vorba de invective. Toti stim, insa, sa ne cenzuram iesirile in anumite situatii. Multi dintre noi, cand suntem la volan, fara copii in masina, injuram ca birjarii. Cand avem "public", insa, ne abtinem.
Oare ce-ar fi ca, in timpul unui spectacol, un actor sa injure birjareste pe vreun cocalar din public pentru ca a uitat sa-si inchida telefonul?
Oare ce-ar fi ca un profesor sa injure birjareste, in timpul orei, pe un elev care nu e atent?
Oare ce-ar fi ca un ospatar sa injure birjareste un client care, neindemanatic, a spart un pahar?
Oare cum ar fi ca Presedintele unei tari sa invete sa vorbeasca civilizat in orice situatie? El, mai mult decat oricine altcineva, este mai tot timpul sub lumina reflectoarelor. E o persoana publica ce nu-si permite sa se comporte sub demnitatea functiei pe care o ocupa. E o persoana care ar trebui sa ne reprezinte, PE TOTI, in lume. Si pe manelisti, si pe academicieni. 
Ce face si ce spune intre peretii propriei locuinte, e treaba lui. Cand, insa, iesi in public si ai o padure de microfoane in fata, iti piepteni limbajul. Nu arunci cu rahat, ci cu noroi...daca tot e musai sa arunci cu ceva. Sau, macar tii pe langa tine un sufleur (au mai facut-o si altii), care sa-ti sopteasca termenul corect, care sa te traga de maneca daca o iei pe aratura, care sa-ti spuna ca "fuck" nu inseamna "furculita" si "merde" nu inseamna "mereu".
Si omul asta vrea acum sa mai stea inca 3 ani in fotoliul de la Cotroceni. 
Cu limbajul asta, vrea sa-i convinga pe cei carora le-a ciopartit salariile (majoritatea, intelectuali) sa-l mai tina acolo.
Nu stiu ce sa spun. Nu spun ca altul ar face din Romania un al doilea "Pamant al fagaduintei". Ma gandesc doar ca, poate o fi vreunul care sa nu ma faca sa rosesc ascultandu-i discursul, care sa nu mai fie privit in lume ca un catel de pripas, care sa stie sa foloseasca tacamurile, de la care sa invat altceva decat cum se umple un pahar cu whisky. Unul care sa nu-si faca din manele imn electoral si dupa comportamentul caruia sa nu fim toti, cati om mai fi ramas, etichetati peste tot in lume.

Bacalaureat 2012 fara parti-pris

A mai trecut un Bac. La fel, sau mai rau decat cel de anul trecut.
Normal, primele reactii sunt, fara exceptie, cautari de vinovati pentru procentul modest de promovabilitate.
Voi incerca sa fac aici, o analiza exhaustiva a tuturor vinovatilor, fara, insa, sa arunc pisica in vreo curte.
MINISTER: Cineva, acolo sus, n-are nici cea mai vaga idee de modul in care se formuleaza niste subiecte. Cineva e destul de sadic incat sa formuleze un subiect in asa fel incat bietul elev, macinat de teama si de emotii, sa nu priceapa despre ce-i vorba. Pe principiul "las' ca le-aratam noi lor!"
Tot cineva (la plural), care n-are nicio legatura cu munca la catedra si cu nivelul intelectual al elevilor, a cacat programe care cuprind notiuni complet inutile in contextul CULTURII GENERALE, notiuni pe care, cei care vor sa mearga mai departe pe un anumit domeniu le vor studia in facultate.
Auzeam azi o eleva spunand ca e fericita ca a luat note mari la romana, istorie si logica, in conditiile in care ea voia sa dea admitere la medicina. Ce-are sula cu prefectura???
PROFESORI: In capul lor se sparg, de obicei, toate oalele. Nu se gandeste chiar nimeni ca eu, ca profesor, ii dau elevului toate informatiile de care dispun, ii dau teme, il intreb daca a inteles ce i-am explicat, dar nu am nicio posibilitate sa-i bag toate astea in cap, cu forta. Eu, profesorul, sunt obligat sa fac ore suplimentare de pregatire, NEPLATITE. Culmea e ca tot eu, profesorul, sunt facut de tot rahatul daca elevii nu vor sa participe la aceste ore (obligatorii doar pentru mine, nu si pentru ei).
ELEVI: Considera mersul la scoala ca pe o corvoada sau ca pe o concesie facuta parintilor. Considera ca prezenta la scoala e necesara si SUFICIENTA pentru a trece clasa, a-si lua examenele, pentru a-si putea castiga masina facuta cadou de tati la absolvire.
Aceiasi elevi isi vad parintii chinuindu-se cu cate doua slujbe pentru a se putea descurca, slujbe care n-au nici in clin, nici in maneca cu studiile pe care le-au facut PE BUNE. Aceiasi elevi, cand deschid televizorul, vad analfabeti gen Becali sau Vanghelie "care este" intorcand banii cu lopata, in conditiile in care au cam doua clase mai mult ca trenul. Ca sa nu mai mai discutam de modelele gen "tzatze, buci si silicoane" care trolleaza toate canalele de televiziune si care, datorita susnumitelor dotari (ca altele n-au), au tot ce-si doresc.
Asa incat, generatii intregi de elevi nu au absolut nicio motivatie sa invete, sa studieze mai departe, sa arate ca au mai mult de un neuron si ca sunt capabili sa rastoarne lumea. Ganditi-va numai cat de frustrant poate fi sa fii, in martie, olimpic international, medaliat cu aur pe cine stie ce coclauri si sa ti se spuna ca vei primi o recompensa...in noiembrie.
Acesti elevi, cand aveau 14-15 ani, au ales, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, niste profile la licee. Logic, normal si natural, in patru ani de liceu, au avut tot timpul sa hotarasca ce anume vor sa faca mai departe. De ce sa-i obligi sa sustina un bacalaureat pe un profil care, in mare majoritate, nu-i mai reprezinta? De ce nu incercam sa-i intrebam, cand sunt in ultimul an de liceu: "-mai Gicuta, la ce facultate vrei tu sa mergi?" si sa-l programam sa dea bac-ul la materiile care ii vor fi necesare la facultatea cu pricina, chiar daca Gicuta, cu patru ani in urma, cand tot ce avea pene se si manca, alesese cine stie ce profil fara vreo legatura. De ce cei care "clocesc" programele scolare nu le adapteaza nivelului de intelegere al copiilor?
Eu, ca profesor, daca vreau (si trebuie) sa respect programa, trebuie sa folosesc notiuni absolut absconse pentru elevii carora ma adresez. Deci, vin si zic: cui prodest?
PARINTI: Se impart in doua categorii:
Prima: Parinti cu studii, cu situatie materiala buna si foarte buna, care muncesc zi-lumina si care nu au timp/chef/dispozitie sa discute cu copiii lor. Sunt acei parinti care le ofera copiilor absolut orice acestia isi doresc, invatandu-i astfel, ca nu e nevoie decat sa deschizi gura ca sa obtii ce vrei. Copiii cu astfel de parinti sunt educati pe principiul ca pot avea orice fara sa miste un deget, ca tati poate rezolva orice problema si ca ei nu au absolut nicio indatorire, ci doar drepturi cat cuprinde.
A doua categorie este aceea a parintilor care muncesc din greu prin cele strainatati, care si-au lasat copiii in grija unor rude de a saptea spita si care considera ca, odata iesit copilul pe poarta, nu mai au nicio responsabilitate; scoala este cea care trebuie sa tina loc de mama, de tata, de psiholog, de consilier. Sunt acei parinti care declara cu nonsalanta ca "nu stiu ce sa mai faca cu plodul, ca nu se pot intelege cu el". 
Vina pentru rezultatele dezastruoase se imparte. E drept, in procente diferite. E clar, insa, ca sistemul scartaie din toate incheieturile, ca lucrurile pot si trebuie sa fie analizate si indreptate.
Faptul ca, in 22 de ani, am avut ministri cat sa umplem cu ei o clasa pregatitoare, nu ne ajuta cu nimic. 
Sistemul de educatie nu este un sistem ale carui rezultate se vad de azi pe maine. 
Cineva ar trebui sa-si asume responsabilitatea crearii unui sistem si apoi, noi toti trebuie sa asteptam cel putin 20 de ani pentru a vedea roadele acestui sistem.
Din pacate, fiecare ministru de pana acum a vrut sa intre in istorie cu cate o modificare radicala a sistemului. Din pacate, majoritatea nu a reusit decat sa completeze lista legilor lui Murphy.

"Iarna vrajbei noastre"

Un "clasic" in viata spunea, acum ceva timp, ca "iarna nu-i ca vara". O constatare iesita, evident, din putul unei gandiri cel putin contorsionate.
Vedem acum, pe propria piele, ca o iarna, nici mai grea, nici mai usoara decat altele, a reusit sa paralizeze, literalmente, o jumatate de tara, in secolul XXI.
Ca si cand ar fi nins in iulie, autoritatile, incepand cu Primul Ministru (care-o mai fi el azi) si terminand cu soferul plugului care se plimba prin "nametii" de 60cm, cu lama ridicata, sunt depasite de situatie.
Drumurile...judetene, nationale, europene, autostrazi (sic!) sunt inchise. Normal! E mai simplu sa inchizi toate drumurile si sa lasi zeci de mii de oameni izolati, decat sa bagi cateva utilaje de deszapezire care sa le faca oarecum practicabile.
Mersul pe strada devine un sport extrem demn de a intra in lista Jocurilor Olimpice de iarna.
Trenurile sunt anulate cu zecile, iar cele care nu sunt anulate parcurg distante de 200 km in timpi care ar fi suficienti pentru a face ocolul Pamantului. Asta, daca nu cumva raman intepenite in mijlocul vreunui camp in asteptarea primaverii care, inevitabil, va topi zapada.
Imi amintesc o iarna din copilarie, cand zapada ajungea cam cat un stat de om si cand trenurile, fara locomotive electrice, ca nu existau inca, circulau fiind dotate, TOATE, cu niste pluguri imense care le croiau drum prin nameti.
Ascultam aseara odiseea catorva sute de oameni care erau blocati intr-un tren, de 29 de ore, la 90km de statia de plecare si cam tot la atatia de cea de destinatie. Stateau in camp, intr-un tren care se misca din cand in cand, cand intr-o directie, cand in alta, in timp ce Comandamentul de Iarna din minister "discuta" (probabil, la caldura) ce se poate face pentru ei.
La aceeasi ora, un avion charter pleca de pe un aeroport inchis, sa duca la Bucuresti, vreo 7 parlamentari ai Puterii, ale caror voturi in favoarea unui guvern de fantose erau absolut vitale.
Acum, nu ma pot impiedica (din umanitate si spirit crestinesc, evident) sa le plang de mila celor care au avut ghinionul de a se naste si de a trai in tari precum Finlanda, Canada, Norvegia...
Daca o tara ca a noastra e complet paralizata dupa un viscol de 4 zile, cum naiba s-or descurca aia la care prima zapada cade in octombrie si, pana in mai, nu se mai vede asfaltul? Aia or avea trenuri? Trenurile lor or fi circuland? Drumurile lor arata tot asa, ca la noi, un fel de carari facute cu pasul de curajosii practicanti de sporturi extreme?
Vorbeam de izolarea la care sunt condamnate zeci de mii de persoane. Daca ar fi vorba doar de faptul ca toti acesti oameni nu mai pot merge la serviciu, la scoala, la spital...dar toti acesti oameni izolati sunt condamnati si la moarte prin infometare. Drumurile sunt inchise si pentru masinile care fac aprovizionarea cu produse de baza. Gazul, rusesc sau autohton, are o presiune care te tine 10 minute langa un ibric de apa s-o astepti sa fiarba. Daca mai ai si ghinionul sa traiesti intr-una dintre cele peste 300 de localitati "vadite" de electricitate, poti sa incepi sa-ti iei masurile pentru sicriu. 
Traim (inca) in Romania si se pare ca suntem o natie al dracului de incapatanata!

Dictare si proteste

Dictarea este facuta pentru ca micii analfabeti sa deprinda oarece automatisme de scriere.
Este, insa, mai nou, utilizata de augustul chior pentru a da augustele indicatii cateilor care, altminteri, n-ar sti cand, cum si de ce sa latre. Sau sa se cace.
Imediat ce seful incepe Dictarea, cateii pun fuguta carnetelul pe genunchi si, cu un creion bont si miniaturizat de atata supt...pardon!!! ascutit....scriu repede-repede augustele idei. Idei care, in 99 cazuri din 100 sunt scurt-circuite. Dar, asta e alta poveste.
Ei, si chestia asta cu dictarea merge de ani buni, scurt-circuitele incep sa dea "roade": invatamantul s-a dus in pizda ma-sii; infrastructura arata mai rau ca pe vremea Imperiului Roman, sistemul de pensii s-a transformat intr-un fel de societate de pompe funebre, iar acum au inceput dictarile pentru uciderea rapida a ceea ce mai ramasese din sistemul de sanatate. 
Cand am inceput postarea asta si am lasat-o balta, nu stiam la ce se va ajunge.
Acum, cand o finalizez, strazile marilor orase sunt pline de oameni carora le-a ajuns, in sfarsit, cutitul la os.
Bocancul primit in cap de Raed Arafat a fost picatura care a umplut paharul. Oamenii au iesit in strada, scosi de foame, de necazurile de tot felul pe care "ciuma portocalie" li le-a adus pe cap in ultimii ani.
Sa ne amintim ca. in '89, un popa obscur a fost aceasta picatura; un popa pe care il cunostea o mana de enoriasi. Acum, este vorba de un medic pe care il stie o tara intreaga si pe care il respecta.
Dar, mai ales, este vorba de faptul ca lumea s-a saturat de minciuna, de sacrificii facute doar de unii, de lipsa locurilor de munca si a mijloacelor de trai decent.
Ocroteste-i, Doamne, pe ROMANI!

Abracadabra!

Suntem un popor de tampiti!
Pana aici, nimic nou, nu?
Uneori, insa, stau si ma gandesc daca, totusi, tampenia n-ar trebui sa aiba si niste limite.
Eh, se pare ca n-are!
Incerc din rasputeri sa-mi explic un lucru: cum poate cineva, care are macar doua clase mai mult ca trenul, sa apeleze la "serviciile" unei vrajitoare? Ca sa ce? Ca sa-i aduca iubitul inapoi? Ete, fleosc! A pierit samanta barbatilor? Era ala ultimul macho de pe lume? Da-l dreaq! Altu' la rand!
Ca sa se umple de bani? Pai, decat sa dea milioane baragladinilor care sufla oarece fulgi ciufuliti de gaina zapacita, mai bine muta banii aia dintr-un buzunar in altul si se cheama ca iese in castig, nu?
Chiar nu pot intelege de ce niste oameni, care se presupune ca isi tin viata in propriile maini, au nevoie de asemenea "stimulente" cel putin...bizare.
De ce trebuie musai sa crezi in ceva dincolo de puterea ta de perceptie (acel "ceva" fiind Dumnezeu, drac, vrajitoare sau popi "iluminati"), cand poti foarte bine sa-ti faci viata exact asa cum o vrei, singur, fara ajutor din asta "nedefinit si nedeterminat"?
Iar bomboana pe coliva ar fi faptul ca, dupa ce ai bagat o avere in cutia milei, in buzunarul popii sau al vrajitoarei, iubitul e la Miami Beach cu o pitzipoanca minora, iar tu te apuci sa miorlai pe la usile tribunalelor, cerand sa se faca dreptate!
Care dreptate?
Ti-a bagat cineva mana in buzunar?
Te-a jefuit cineva la drumul mare?
Te-a tarat careva cu forta la popa sau la vrajitoare?
Taticu!!! Impozitul pe prostie se plateste!
Sincer, cred ca undeva, ceva nu e in regula! 
Tu, idioata care crezi ca dand o poala de bani unei analfabete, iti rezolvi toate problemele, ar trebui sa stai in puscarie. Baragladina n-a facut altceva decat sa observe si, mai ales, sa traga oarece folos de pe urma prostiei tale. Prostia se plateste.
Daca toate tampitele ca tine ar sta la puscarie, macar nu s-ar mai inmulti prostii atata. Se stie doar ca mama prostilor e mereu gravida, deci...o bagam la zuhaus, ca acolo, mai greu cu futaiul, asa ca...mai putine mame...mai putini prosti.
Baragladina...chit ca n-are prea multa scoala, sincer, as pune-o ceva ministru. Nu conteaza la ce minister, ca, oricum e mai competenta decat orice ministru in functie.
Cate generatii mai sunt necesare pana ne vom debarasa de toate aceste superstitii cretine? Cine va reusi sa educe urmatoarele generatii astfel incat sa se bazeze NUMAI pe fortele proprii si nu pe ajutoare venite de te miri unde?