Statul

M-am gandit mult pana sa ma decid la titlul in rezumat, pentru ca, daca l-as fi pus pe cel la care ma gandisem initial, ar fi fost lung de vreo 5 randuri.
Traversam o perioada in care cuvantul "stat" se repeta obsesiv, in diverse combinatii, de nenumarate ori pe zi.
Zice-se ca am fi un stat de drept. Mda. Posibil, dar improbabil.
Un stat de drept in care fiecare isi da cu presupusul in baza unor legi care ar trebui sa fie clare si limpezi tocmai pentru a se evita practicarea acestui sport (datul cu presupusul), care nici macar nu e olimpic. Frateeee!!! Cate medalii am lua!
Un stat de drept care, in mod evident, este condus de doi Presedinti. Suntem, cred, unici in lume la faza asta. Si macar daca s-ar pune dracului de acord!
Mai vorbim, tot in aceasta perioada tulbure, despre statul in stat. 
Si aici, avem nenumarate exemple.
Curtea Constitutionala, care este un fel de Oracol din Delphi, ale carei lucrari ar trebui sa fie publice, dar nu sunt, ai carei membri ar trebui sa comunice mesaje clare, dar, ori se manifesta pe Facebook, ori in scurte declaratii sibilinice, ori, pur si simplu, se prajesc linistiti la soare, in timp ce un popor intreg asteapta rezultatul unei simple numaratori. (Va urma)
Si am ajuns la statul in cur. Adica, ce-o fi asa mare filosofie sa te-asezi in cur, in fata unui munte de biletele si sa iei biletel cu biletel sa le asezi in doua gramajoare: DA la stanga si NU, la dreapta. Poate fi si invers, ca, oricum, n-are importanta locul, ci numarul. Apoi, e o chestie de aritmetica simpla, de clasa a patra, sa faci socoteala; 7 400 000 e mai mare, sau mai mic decat 5 200 000?
Aici, in acest moment, reapare statul in stat: DNA-ul. Si Procuratura (V-am zis ca va urma!). Institutii care nu par sa dea socoteala nimanui (nici macar celor din banii carora traiesc) si care se manifesta haotic, bizar si, uneori, de-a dreptul ilar.
Acum vreo doua saptamani, hahaia unu' dintr-un garaj, veselindu-se la gandul ca o sa se duca trimisul Primariei de la Cuca Macaii la nea Vasile sa-l intrebe daca nevasta-sa e moarta sau nu si daca fi-sa e pe centura Madridului sau a Clujului. Acum, o turma de procurori, insotita de o haita de comuni...pardon! politisti, inarmati cu Biblii, se duce la nea Vasile si-l pune sa jure pe Biblie ca el e ala care a votat si, daca tot au batut drumul, sa le spuna si CUM a votat. Si nu dau socoteala nimanui. Nici macar limbii romane pe care o ucid in citatii si in plangeri penale.
Deci eu, cetateanul Gogu, major, vaccinat si cu drept de vot am dosar penal in care sunt citat ca "faptuitor" pentru ca mi-am miscat curu' din casa, la 37 de grade, ca sa pun o stampila conform dreptului meu GARANTAT de Constitutie. Si, presupun ca tot eu, cetateanul Gogu, l-am "instigat" si pe fi-meu (la fel de major, vaccinat si cu drept de vot) sa mearga cu mine sa puna si el o stampila. Cu ocazia asta, recunosc si jur cu mana pe...dracu' stie ce, ca sunt ateu, ca l-am santajat pe fi-meu: "nu votezi, nu-ti dau bani sa te duci la mare". 
Si uite-asa, din stat in stat, am ajuns la ultimul, dar cel mai important: statu quo.
De aproape o luna, o tara intreaga se afla intr-un statu quo care numai bine nu-i face si care pare sa se prelungeasca, in mod artificial, conform sanatosului principiu "mai moare magaru', mai crapa samaru' " si poate se linistesc apele de la sine.
De data asta, mingea cam e in terenul celor care se cred stat in stat.
Numai ca, tare ma tem ca, la sfarsitul meciului, vor navali spectatorii pe stadion si statul in stat va deveni stat in cur umbland cu mana dupa sapunul scapat pe jos.