Spirit cre(s)tin

De trei zile, nimic nu mai misca, nimic nu se mai intampla, doar se intoarce pe toate partile o viata de om si, mai ales, o moarte de om.
Si, din pacate, cel mai mare rau il face fix "institutia" in care se pare ca poporul asta indobitocit are cea mai mare incredere (zic sondajele, nu eu!): biserica.
Pornind de la o dorinta legitima a unui om, aceea de a fi incinerat, BOR, aia platita din banii tai si-ai mei, dar care nu plateste impozit pentru veniturile fabuloase si pentru proprietati, a aruncat anatema asupra unei personalitati. O personalitate controversata, de acord, ca orice personalitate, dar o persoana cunoscuta, apreciata de multi si, probabil, iubita de mai putini.
Anatema a fost atat de virulenta, incat a determinat niste oameni -altminteri cu "frica lui D-zeu"- sa huiduiasca o vaduva care a refuzat sa se incadreze in canoanele lor inguste si cretine si care a incercat sa pastreze pe cat posibil, o intimitate absolut legitima a ultimelor momente pe care le petrecea cu sotul ei.
Toleranta crestina a fost ingropata adanc, undeva, pentru ca "un sobor" de popi nu si-a umplut buzunarele. Si nici n-are sanse sa si le umple, din lipsa de numeroase pomeni si parastase ulterioare.
Toleranta crestina a fost ingropata adanc in lipsa painii si a circului.
A painii nematerializate in bombonele si maruntis azvarlite la rascruci.
A circului nematerializat in capacul deschis al sicriului care ar fi permis clasica de-acum "poza cu mortul".
Si sa nu uitam bulucirea pe marginea gropii in speranta primirii unui pachet consistent sau macar in speranta unei aparitii neasteptate pe la vreo emisiune de stiri.
Si ma intorc la dogmele si canoanele prafuite de 2000 de ani in care BOR se incapataneaza sa se ascunda, refuzand sa accepte progresul si straduindu-se din rasputeri sa li-l interzica si adeptilor.
Inclin sa pun reactia virulenta a BOR la incinerare pe seama fricii de a-si pierde putinii adepti pe care ii mai "pastoreste". Pentru ca nu-i putin lucru sa vezi ca o personalitate de talia lui Sergiu Nicolaescu a ales incinerarea; posibil s-o mai aleaga si altii. Sa considere ca e un mod mai curat si mai bun, pentru toata lumea (vii sau morti), de a incheia socotelile.
Iar daca vor mai urma si altii acest exemplu, scade turma, scad veniturile, in loc de aur, punem bronz, in loc de argint, punem inox si, doamne pazeste, in 3-4 ani, auzim de disponibilizari.
Stau si eu si ma intreb: OK...omul a vrut sa fie incinerat si popii nu fac slujbe pentru "pagani". Dar, nu e cumva rolul bisericii sa aline suferinta celor ramasi in urma? Nu de alta, dar, in cazul sinucigasilor, slujba NU este pentru cel mort, ci pentru cei vii, care sufera.
Altfel spus, biserica a aruncat anatema asupra unor oameni, de-a valma, pentru simplul motiv ca nu a putut mulge nimic de la ei.
Rusine, BOR! Rusine!