Romania zoologica

De ceva vreme, dacă e să te iei după ştirile care inundă ecranele televizoarelor, România a devenit un fel de nouă "fermă a animalelor".
Dacă ar trebui s-o iau de la descălecat, aş începe cu gripa aviară (aviara grippa, în engleza bociană), aş continua cu gripa porcină, cu boala vacii nebune dar mă voi rezuma doar la istoria contemporană, lasând istoria antică în seama specialiştilor.
A-nceput de ieri să cadă câte-un cal în plina stradă. (E parafrază, deci nu pot fi acuzată de plagiat)
Scandalul cărnii de cal a ţinut prima pagină vreo săptămână şi mai bine. Ca de obicei, a fost o furtună într-un pahar cu apă. De fapt, problema era a etichetelor pentru că, după cum se ştie, carnea de cal e perfect comestibilă şi chiar foarte gustoasă. Ca să nu mai vorbim de faptul că e de notorietate curăţenia acestui animal. Să mai amintesc de cât e de curat porcul pe care îl mâncam cu atâta plăcere?
Bun...s-au lămurit treburile cu caii şi cu etichetele, a zburat pisica peste o grămadă de garduri de nici nu se mai ştie în a cui curte s-a oprit şi a explodat un alt "scandal" zoologic, zoofil...că nici nu mai ştiu cum să-i zic.
Mă refer la mica grădină zoologică din curtea unui binecunoscut interlop.
Nu cine ştie ce; patru lei şi doi urşi. Mă rog...ăştia au declanşat scandalul, că, altminteri, ar mai fi şi nişte cai, câini, papagali, dar ăştia nu se pun.
Mai întâi, stau si eu strâmb şi mă gândesc drept: cum mama dracului să ţii nişte fiare în curte? 
Bun. Erau în cuşti. Păreau binişor îngrijite. Dar Ferentari e ÎN Bucureşti. E un cartier locuit, circulat şi, oricât de nonconformist ar fi cineva, nu ştiu dacă ar aprecia la justa ei valoare o plimbare cu leu-n lesă prin ce parc o fi pe-acolo. Sau nişte răgete în crucea nopţii.
Păi, în cazul ăsta, eu, mare iubitoare de crocodili, pot să ţin unul la mine-n baie? Şi să-l scot, din când în când la plimbare, să nu se anchilozeze? Pot? Pot?
Până aici, toate bune şi la vară, cald. Circul maxim a avut loc azi, timp de vreo cinci ceasuri când, în urma unei hotărâri judecătoreşti (o fi apărut şi motivarea?), fiarele au fost luate pentru a fi duse într-un mediu mai potrivit. La o grădină zoologică.
Urşii, probabil, vor ajunge într-o ţară în care vor avea condiţii bune de viaţă în semi-captivitate, iar leii, într-o rezervaţie din Africa de Sud.
Evident, a fost ocazia perfectă pentru ca diverse voci să se facă auzite.
Vocea apărătorilor drepturilor animalelor care urla din răsputeri că de ce sunt tranchilizate şi cărate în cuşti de colo, colo. De parcă ar putea cineva să convingă nişte fiare să ia autobuzul şi să coboare frumos la grădina zoologică la care au fost repartizate.
Vocea celor care, dispunând de toată logistica necesară, au asigurat transportul în condiţii de securitate al fiarelor.
Vocea celor care se întrebau, pe bună dreptate, cum mama dracului a ajuns cineva să deţină astfel de animale în curte, în condiţiile în care nu prea poţi cumpăra lei şi urşi de la orice pet-shop.
Personal, cel mai mult mă deranjeaza acei vajnici apărători ai animalelor din cauza cărora jumătate din populaţia României a făcut măcar o dată un vaccin antirabic. 
Încă n-am văzut manifestări atât de violente în apărarea bolnavilor de cancer care nu-şi pot procura medicamentele, a bătrânilor care, după o viaţă de muncă, sunt siliţi să facă foamea pentru că nu le ajung pensiile de la o lună la alta, a şomerilor peste 45 de ani pe care nimeni nu-i mai angajează, chiar dacă au experienţă si abilităţi deosebite în meseria lor, a tinerilor pe care nimeni nu-i angajează pentru că n-au experienţă.
O fi ultima modă să aperi drepturile animalelor. Dar moda asta e în ţări în care drepturile omului sunt demult statuate şi respectate.
De ce dracu' n-om face şi noi o listă de priorităţi în capu' la care să fie OAMENII?