In calendar, cica e primavara! Ma rog...fie la ea, acolo, ca afara e frig, bate vantul, ploua sau ninge.
Am coborat storurile ca sa nu mai vad cum e afara; imi ajunge ce e inauntru: nimic...nimeni...pustiu.
Plec in fiecare zi dintr-o casa pustie. Ma intorc in fiecare seara intr-o casa pustie. E liniste. Multa liniste. Cred ca asa trebuie ca e si in mormant. Deci, voi avea un antrenament bun.
Cel mai greu e in weekend. Sunt doua zile intregi in care nu aud o voce de om, in care nu vad pe nimeni, in care linistea imi suna in cap ca un clopot spart.
Imi e din ce in ce mai greu sa indur singuratatea asta. Numar lunile pana cand voi putea scapa de ea. Mai sunt multe, e adevarat, dar, macar stiu ca, la capatul lor, voi putea, in sfarsit, sa fiu in locul pentru care ma antrenez de ani si ani de zile. In locul in care singuratatea nu ma va mai putea apasa vreodata.
Stiu ca, in afara de una, poate doua persoane, nimeni nu va observa ca nu mai sunt. Sau, daca va observa, va gandi "Ia te uita! mi se parea mie ca lipseste ceva, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce anume. Eh...asta e; mergem mai departe."
Au trecut 23 de ani de pustiu, mai sunt doar vreo 3.
Abia astept sa treaca si astia!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dacii liberi
Dacii liberi nu se dezmint niciodată. Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indifer...
-
In lumea în care trăim, par să se amestece două povești. Cea a băiatului care tot striga că vin lupii care nu vin și cea a drobului de sar... -
Dacii liberi nu se dezmint niciodată. Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indifer...
-
„Dragul prieten" chinez a fost să-și încordeze mușchii la Moscova. Lăsăm de...
4 comentarii:
nu mai vorbiti asa..:(
Pe blogul asta, mai scriu si ce simt, nu numai politica. Din pacate (sau din fericire), asta simt. Si nu de ieri-de-alaltaieri.
Ciudat cum in lumea asta plina de oameni uneori ne simtim singuri si parasiti.
BRO
Peste 3 ani ce se va intampla ?
Nu esti singura, chiar daca nu este aproape de tine persoana draga, de asta trebuie sa tii cont.
Un sfat poate te ajuta, la mine mereu functioneaza.
Gandeste-te ca sunt altii si mai singuri, chiar singur in lumea asta, nici parinti, nici copii, nici sot....nimeni.
La ei nu se gandeste nimeni cu drag, ajung sa traiesc in amintiri, din amintiri iar timpul nu este in favoarea lor, apar suferinte in plus din cauza bolilor, devin neajutorati, ..... si acum spun ceva trist, dar asta este adevarul, devin inutili si se intampla ca mor singur in casa (unii nu au nici acest noroc sa aiba un locusor doar a lui), pot trece zile pana cand un vecin se alarmeaza si suna la pompieri eventual, pe urma dupa un timp si ei uita de ea/el, in acest moment a murit cu adevarat o persoana singura.
Asta e viata, ne nastem singuri, murim singuri, cineva spunea ca esenta vietii se rezuma la trei perioade importante:
Ne nastem, ne chinuim si murim.
Omul simplu, taranii stiau cum sa moara "frumos" si acceptau mai usor ca noi parca, important este sa avem o viata demna si o o moarte demna.
Dar nu e cazul sa discutam asta acum, mai vorbim peste hmmmmm 34 - 40 sau 50 de ani.
Bine faci ca scrii ceea ce simti, te descarci in acest fel, capul sus si optimism, de asta ai nevoie in primul rand.
Nu uita, cand o problema pare sa nu aiba o solutie din partea altora, situatia nu o poti schimba, atunci iti ramane doar o singura optiune: TU !
Forta este in tine, motiveaza-te zilnic daca trebuie, ca doar esti femeie puternica.
Si acum parca vad cum imi vei da ceaiul, criticand gramatica mea (pe buna dreptate), dar iti dau voie, mai mult, chiar o sa-ti multumesc, doar sa-mi spui frumos te rog.
Carpe diem!
Trimiteți un comentariu