Bâta-n baltă

Cu totii dam cu bata-n balta, mai des sau mai rar.
De cele mai multe ori, ne dam seama ca am facut o gafa, inghitim galusca si incercam sa ne facem nevazuti.
Uneori, datul cu bata-n balta starneste zambete, alteori, animozitati. Depinde cat de departe am reusit sa stropim.
In general, dam cu bata-n balta intr-un cerc restrans, de prieteni, ceea ce nu are urmari foarte grave si vizibile.
Atunci cand ne aflam in societate, ne controlam impulsurile si ni se intampla foarte rar sa facem valuri.
Chestie de educatie si de IQ mai mare decat numarul de la pantofi.
Ce te faci insa, cand dai cu bata-n balta intr-un cadru cat se poate de oficial si -bomboana pe coliva- in fata camerelor de luat vederi?
Iata ca odrasla cea mica a Guvernatorului Romaniei reuseste, cu brio, sa tina treaza atentia tuturor, parand sa fie dotata, prin definitie, cu o bata cu tendinte descendente spre orice balta.
E adevarat ca a inceput timid. Cu mici dude lexicale.
A avut esecuri si "succesuri".
A intalnit "oameni care nu vor sa vorbesc" cu ea.
A adus, unei persoane cu handicap, "un scaun electric".
Ultima si, probabil, nu cea de pe urma lovitura cu bata-n balta a dat-o deunazi, in plenul Parlamentului European (unde sa nu uitam ca ne reprezinta), citind, de pe o fituica mototolita, un discurs care n-avea nici in clin, nici in maneca cu subiectul in discutie.
Si nu s-a multumit sa accepte faptul ca i s-a atras atentia ca e pe-alaturea cu drumul. In momentul in care i s-a taiat microfonul, a inceput sa alerge bezmetica de la un microfon la altul, dandu-se de ceasul mortii sa-i convinga pe ceilalti membri ca, de fapt, citeste EXACT discursul potrivit.
E o chestie elementara de minima educatie: cand faci o gafa, nu incerci s-o dregi, pentru ca faci mai mult rau. Inghiti galusca si treci mai departe.
Mica "intelectuala de partid", insa, nu se lasa. Ea are o agenda si se tine ca scaiul de ea, fara sa-si dea seama ca a incurcat paginile.
Cu asemenea reprezentanti in Parlamentul European, nici nu-i de mirare ca Romania e Cenusareasa Europei, ca in capul nostru se sparg toate oalele si cand suntem, si cand nu suntem vinovati.
EBA, Becali, Vadim, Tokes, Macovei cred ca sunt priviti ca niste pete de culoare, exotice, pe care nu le prea mai ia nimeni in serios dar care aduc mereu cate un zambet (ironic, din pacate) in sedintele anoste ale PE.
Poate ne-o fi invatatura de minte ca, la urmatoarele alegeri europene, sa nu mai punem stampile aiurea pe numele unor personaje ridicole.