Feedback pe...BAC

Si s-a terminat si BAC-ul! Dar s-a terminat "en fanfare", ca asa putem noi, romanii, sa facem o treaba: cu surle si trambite.
De cativa ani incoace, BAC-ul starneste nenumarate controverse si interminabile discutii.
Parerea mea este ca totul porneste din cu totul alta directie: admiterea la facultate.
De cand aceasta se face pe baza unui dosar si a unor calcule cabalistice care implica unele note de la BAC sau unele medii din timpul liceului, examenul de la sfarsitul clasei a XII-a a devenit "un capat de tara".
Desi urasc profund expresia "pe vremea mea", nu pot s-o evit, in cazul de fata.
Deci, pe vremea mea, diploma de bacalaureat era o simpla hartie pe care o azvarleai intr-un dosar, printre alte hartii, cand te duceai sa te inscrii la EXAMENUL DE ADMITERE la facultate.
Imi amintesc si acum, dupa aproape 30 de ani, cum urmaream, cu sufletul la gura, situatia inscrierilor care exploda facand ca examenul sa devina un concurs foarte dur, in timpul caruia 5, 8, 15 candidati se "bateau" pe un loc.
Acum, bacalaureatul a devenit un fel de concurs, fara sa fie, de fapt, unul; nu se bate nimeni pentru locul nimanui. Ar trebui sa fie doar o verificare a unor cunostinte GENERALE, acumulate in patru ani de liceu.
Copiatul la examen a devenit drobul nostru de sare. Am ajuns sa instalam camere de supraveghere in salile de examen si sa tinem astfel, sub teroare, elevii, profesorii supraveghetori, parintii...Liceele in care se organizeaza examenul devin, pentru o saptamana, niste cladiri sub asediu. Pazite de politie, jandarmi, mascati cu arma la centura si cu pulanul in mana.
Sa nu se inteleaga de aici ca as fi de acord cu copiatul la examen. Departe de mine gandul. Dar asemenea examen chiar nu justifica o astfel de desfasurare de forte.
Stau si eu stramb si ma gandesc drept: oare ar mai simti elevii nevoia sa copieze daca subiectele ar fi de nivel MEDIU si, mai ales, formulate inteligibil? 
Am avut ocazia, ani la rand, sa vad subiecte formulate asa de abracadabrant incat nici profesorii nu reuseau sa priceapa din prima cam ce dracu' voiau sa spuna. Si profesorii nu erau sub stressul examenului. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca cineva, acolo sus, cand slobozeste subiecte, cauta cu tot dinadinsul cele mai dificile probleme cu putinta. Ai zice ca autorii de subiecte au o placere sadica sa formuleze numai intrebari incuietoare. Si sa le insire pe pagini intregi. Ieri, de pilda, subiectul la Biologie vegetala si animala era pe trei pagini A4, scrise cap-coada. Trei pagini??? Despre ce vorbim aici? E vorba despre un subiect care trebuie citit cu foarte mare atentie ca sa poti sa te prinzi ce ai de facut. Iata, deci, cum se duce jumatate de ora din timpul alocat examenului pentru a putea citi "romanul".
Nu mai vorbesc de organizare, in general.
Am fost in comisia de la unul dintre cele mai bune licee din oras; de fapt, Colegiu National. 
Este o cladire foarte veche, cu sali putine si nu foarte mari. In unele sali, erau cam 15-20 de candidati dar, in altele, erau 30 sau mai multi. Mesele erau asezate pana la 3 cm de tabla, asa incat, ca supraveghetor, trebuia sa faci adevarate acrobatii pentru a semna lucrari, a le da elevilor ciorne si alte alea. Mesele si scaunele erau atat de inghesuite unele in altele incat, daca cel de la ultima masa scapa un genunchi in piciorul mesei, celui de la prima masa ii aluneca pixul pe foaie!
Am inteles interdictia de a se strange bani pentru protocol. N-am inteles insa faptul ca, in sali, nu exista nici macar o sticla cu apa de la robinet. Ah...ba da...la ultima proba a existat o sticla de apa, dar niciun pahar. Asta, in conditiile in care nu aveam voie sa intram in sala cu o sticla de apa "personala".
Nu aveam pretentia sa fim serviti cu cafea dar, macar automatele de cafea din liceu sa fi functionat, ca ne luam cafea pe banii nostri. Dar am sperat degeaba; automatele erau oprite. Probabil sunt considerate si alea dispozitive audio.
Si, bomboana pe coliva organizarii, ieri, intr-o sala cu 30 de mese si 30 de scaune inghesuite, aflata la parter, au mai fost aduse doua mese si doua scaune pentru doi elevi care, avand cate un picior in ghips si mergand in carje, nu puteau ajunge in salile de la etaj.
Toate bune si frumoase daca o minte luminata, cand a numerotat mesele, nu s-ar fi gandit sa-i aseze pe cei doi in coltul cel mai indepartat de usa. Iti venea sa plangi vazand doi copii chinuindu-se sa se deplaseze, in carje, printr-un spatiu nu mai lat de 20 cm. Si ala, creat ad-hoc.
Si ar mai fi inca multe de spus pe acest subiect, dar, probabil, o voi face intr-o alta postare.
De scandalul mitei nici macar nu ma ating; a fost mult prea mediatizat si mult prea plin de contradictii.