S-a suit scroafa-n copac

Din ce in ce mai des, apare, pe diverse posturi de televiziune, familia regala "a Romaniei". Nu ca Romania ar fi monarhie, dar, se pare ca da bine la poporul flamand si disperat.
N-am nimic cu familia respectiva. Oricum, Mihai n-o mai duce mult, asa ca, incet-incet, se vor pierde toti in negura uitarii.
Ma scoate din minti, insa, "principele" Radu.
Imi amintesc de anii studentiei cand, tarata cu forta de o colega, am fost la Teatrul din Iasi sa-l vad pe Radu Duda intr-un fel de "One man's show". A fost penibil. Eram, inca de pe atunci, o mare consumatoare de teatru si aveam oarecari repere pentru comparatie.
Omul era un actoras de duzina care, in acel spectacol, muscase mai mult decat putea inghiti. 
Cativa ani mai tarziu, s-a "maritat" cu o principesa fara regat si acum a devenit apologet si teoretician al monarhiei.
Nu lipseste de la niciun eveniment, ceea ce e de inteles. 
Ce NU inteleg este de ce trebuie musai sa deschida gura. De ce ii ia nevesti-sii vorba din gura ori de cate ori acesteia i se pune o intrebare. De ce se erijeaza vesnic in purtator de cuvant, debitand povesti invatate pe de rost cu aerul ca s-ar trage cel putin din Wilhelm Cuceritorul.
Nu m-ar mira sa-si fi "fabricat" vreun arbore genealogic ilustru, din care sa reiasa oarece inrudire indepartata si la nivel de bastard cu ceva cruciati.
Mai zilele trecute povestea cui voia sa-l asculte, intamplari petrecute cu vreo 30 de ani inainte de nasterea sa, intamplari pe care i le povestise cineva si pe care, acum, le rezuma pompos ca si cand ar fi luat parte, macar prin intermediar, la evenimentele cu pricina.
Morga pe care o afiseaza Radu Duda nu este decat un rol invatat si jucat ca pe o scena de camin cultural de la Cuca Macaii.
Faptul ca stie sa foloseasca tacamurile si sa poarte un smoching nu-l poate scoate din cabotinism.
Cred ca familia "regala" nu putea face o alegere mai proasta.

Noul sport national

De ceva vreme incoace, constat ca pupatul moastelor a devenit un fel de sport national.
Cam de 3 ori pe luna, in diverse locuri, se insira cozi kilometrice de "credinciosi" care se inghesuie la pupat ciolane.
Si cand spun ca se inghesuie, I mean it! Se imping, se trag de haine, isi infig coate-n ficati, ca sa nu mai vorbim de cat se suduie pentru ca nu stiu cine a facut un pas inainte si deja a inceput sa vada capatul celui de-al treilea kilometru al cozii.
Si acum, stau si eu si cuget ca prostu'! Oamenii aia sunt dispusi sa stea la susnumitele cozi, zile intregi, plus noptile aferente, indiferent in ce zi a saptamanii pica data de pupat ciolane. Oare ce fel de servicii or avea astia de pot pleca oricand vrea muschiu' lor? Ca n-or fi chiar toti someri.
Te uiti la cozile alea si vezi mii de mosi si babe, veniti de pe unde a-ntarcat dracu' copiii si stand ceasuri intregi in picioare, in frig, in ploaie sau pe arsita. Mi se pare mie, sau sunt tot aia care se tanguie cui vrea sa-i asculte ca nu le ajunge pensia de medicamente, ca sunt cu inima-n pioneze si cu artrita la vedere? Cand stau la coada la pupat ciolane n-au nici pe dracu'. Dimpotriva; sunt fasneti, vocali, cu coate ascutite si-si fac cruci dupa fiecare injuratura scuipata printre dinti.
De unde mama naibii scot banii de tren/autobuz ca sa bata sute de kilometri de la un pupat de moaste la altul?
Pentru ca sunt multi care par sa aiba abonament! Adica, povestesc, cu lux de amanunte, cum au pupat ei moaste in mai, in iunie, in august, culminand cu octombrie care pare sa bata de departe la numar de sfinti cu moaste de lins.
Cel putin isteria anuala de la Iasi a devenit o adevarata industrie. Deja BOR a comunicat si cat a castigat de pe urma lingatorilor de ciolane: cateva zeci de mii de euro. Asta...oficial, ca neoficial, sigur e de vreo trei ori mai mult.
Cateodata stau si ma gandesc: unii oameni nu sunt someri din cauza crizei, ci din cauza calendarului de lins ciolane. Cine mama dracului te angajeaza daca tu, de 2-3 ori pe luna, iti iei traista-n bat si pleci de nauc, pe coclauri, la sedinte de pupat moaste?
I-o plati cineva pentru asta, de-si pot permite? 
Intreb si eu. Pentru ca eu muncesc, nu-mi permit nici macar un concediu medical, iar in vacanta n-am mai fost de vreo 15 ani...ca nu-mi permit.
Si ne mai minunam ca nu merg treburile in Romania! 
Pai, cum dracu' sa mearga daca romanul, in loc sa munceasca, sa produca si el altceva in afara de vanturi, pierde timpul lingand ciolane goale?
Bine-a zis cineva: "Prosti, dar multi!"

In ce lume traim?

Ma uit in jurul meu si, din ce in ce mai des, ma intreb in ce fel de lume traim?
Modul in care reactioneaza oamenii la diversele probleme ale vietii de zi cu zi devine din ce in ce mai bizar.
In ultima vreme, la categoria "o lume pe dos", mi-au atras atentia doua situatii, din sfere diferite.
Prima, intens mediatizata, pana la greata as spune, este privatizarea cu nabadai a Oltchim-ului.
Am inteles ca au existat (sau, mai bine zis, N-au existat) niste reguli dupa care numai cine nu voia nu putea participa la acea "licitatie". 
Am inteles ca seful partidului balbaitilor a facut o oferta de nerefuzat (ca sa parafrazez o replica celebra). Inteleg ca faimoasele "reguli" nu-l puteau impiedica. Ce nu inteleg este de ce individul a tinut cu tot dinadinsul sa faca un circ ieftin (plimbari in patru vanturi, in cinci zile, saci cu bani plimbati pe Calea Victoriei, declaratii sforaitoare si alaturea cu drumul, prieteni imaginari care invart banii cu lopata) fara sa se gandeasca nicio clipa la cei 3000 de potentiali alegatori care nu-si mai primisera salariile de trei luni, care erau amenintati de spectrul somajului si care asteptau si, din pacate, inca mai asteapta, o rezolvare decenta a problemelor lor.
E clar ca mascariciul n-a avut nicio clipa intentia sa cumpere nici macar un capat de ata, necum un munte de actiuni. De ce, atunci, tot acest circ? 
Cu toata liota de cretini care formeaza electoratul sau, chiar isi poate permite sa piarda din el? Pentru ca, dupa asemenea circ mediatic, in mod sigur electoratul i se va subtia la greu.
A doua situatie care m-a pus pe ganduri a fost mult mai putin mediatizata. De fapt, a fost o stire strecurata printre alte stiri de la un jurnal de pranz si asupra careia nu prea cred ca s-a mai oprit cineva mai mult de doua minute.
Intr-o institutie de tip familial, pentru copii orfani sau abandonati, cu handicap, unul dintre copii a fost crunt batut de un altul. Nimic nou sub soare, pana aici. Lipsa acuta de bani, de personal, face ca aceste incidente sa fie absolut obisnuite. Ceea ce m-a facut sa ma intreb in ce fel de lume traim a fost modul in care doua persoane diferite, femei, probabil mame, una, director al institutiei si cealalta de pe la Protectia Copilului, vorbeau despre incident.
Niciuna dintre ele nu a folosit cuvantul "copil". Copiii pe care ii aveau in grija erau "beneficiari"!
Sa fie clar: nu am niciun fel de intelegere pentru parintii care isi abandoneaza copiii. Asemenea atitudine ma depaseste. Dar nimeni nu-si poate alege parintii si copiii nu sunt vinovati ca au parinti iresponsabili. Probabil este foarte greu sa cresti un copil cu handicap (nu-i usor sa cresti nici macar un copil normal), dar, in momentul in care acest copil ajunge intr-o institutie, macar ar putea fi tratat ca o persoana, nu ca un...beneficiar. Si acesti copii au sentimente, au dorinte, au nevoie de un pic de iubire. Cat sa fii de blazat si de cinic, incat sa-i consideri strict niste cifre in statistici? Pentru ca, pe mine, cuvantul "beneficiar" ma duce cu gandul la statistici. Am crezut ca asistentii sociali fac aceasta munca din vocatie (avantajele materiale se exclud din motive arhicunoscute). Atunci, cum pot fi atat de reci? 
Si acum, revin la intrebarea mea: in ce fel de lume traim? De ce e asa de greu sa facem niste gesturi mici, la indemana oricui, gesturi care ar putea produce putina bucurie in viata cuiva? Gesturi sau cuvinte care nu ne costa nimic.
In care moment al evolutiei noastre am uitat compasiunea, mila, dragostea si le-am inlocuit cu un egoism feroce? 

Statul

M-am gandit mult pana sa ma decid la titlul in rezumat, pentru ca, daca l-as fi pus pe cel la care ma gandisem initial, ar fi fost lung de vreo 5 randuri.
Traversam o perioada in care cuvantul "stat" se repeta obsesiv, in diverse combinatii, de nenumarate ori pe zi.
Zice-se ca am fi un stat de drept. Mda. Posibil, dar improbabil.
Un stat de drept in care fiecare isi da cu presupusul in baza unor legi care ar trebui sa fie clare si limpezi tocmai pentru a se evita practicarea acestui sport (datul cu presupusul), care nici macar nu e olimpic. Frateeee!!! Cate medalii am lua!
Un stat de drept care, in mod evident, este condus de doi Presedinti. Suntem, cred, unici in lume la faza asta. Si macar daca s-ar pune dracului de acord!
Mai vorbim, tot in aceasta perioada tulbure, despre statul in stat. 
Si aici, avem nenumarate exemple.
Curtea Constitutionala, care este un fel de Oracol din Delphi, ale carei lucrari ar trebui sa fie publice, dar nu sunt, ai carei membri ar trebui sa comunice mesaje clare, dar, ori se manifesta pe Facebook, ori in scurte declaratii sibilinice, ori, pur si simplu, se prajesc linistiti la soare, in timp ce un popor intreg asteapta rezultatul unei simple numaratori. (Va urma)
Si am ajuns la statul in cur. Adica, ce-o fi asa mare filosofie sa te-asezi in cur, in fata unui munte de biletele si sa iei biletel cu biletel sa le asezi in doua gramajoare: DA la stanga si NU, la dreapta. Poate fi si invers, ca, oricum, n-are importanta locul, ci numarul. Apoi, e o chestie de aritmetica simpla, de clasa a patra, sa faci socoteala; 7 400 000 e mai mare, sau mai mic decat 5 200 000?
Aici, in acest moment, reapare statul in stat: DNA-ul. Si Procuratura (V-am zis ca va urma!). Institutii care nu par sa dea socoteala nimanui (nici macar celor din banii carora traiesc) si care se manifesta haotic, bizar si, uneori, de-a dreptul ilar.
Acum vreo doua saptamani, hahaia unu' dintr-un garaj, veselindu-se la gandul ca o sa se duca trimisul Primariei de la Cuca Macaii la nea Vasile sa-l intrebe daca nevasta-sa e moarta sau nu si daca fi-sa e pe centura Madridului sau a Clujului. Acum, o turma de procurori, insotita de o haita de comuni...pardon! politisti, inarmati cu Biblii, se duce la nea Vasile si-l pune sa jure pe Biblie ca el e ala care a votat si, daca tot au batut drumul, sa le spuna si CUM a votat. Si nu dau socoteala nimanui. Nici macar limbii romane pe care o ucid in citatii si in plangeri penale.
Deci eu, cetateanul Gogu, major, vaccinat si cu drept de vot am dosar penal in care sunt citat ca "faptuitor" pentru ca mi-am miscat curu' din casa, la 37 de grade, ca sa pun o stampila conform dreptului meu GARANTAT de Constitutie. Si, presupun ca tot eu, cetateanul Gogu, l-am "instigat" si pe fi-meu (la fel de major, vaccinat si cu drept de vot) sa mearga cu mine sa puna si el o stampila. Cu ocazia asta, recunosc si jur cu mana pe...dracu' stie ce, ca sunt ateu, ca l-am santajat pe fi-meu: "nu votezi, nu-ti dau bani sa te duci la mare". 
Si uite-asa, din stat in stat, am ajuns la ultimul, dar cel mai important: statu quo.
De aproape o luna, o tara intreaga se afla intr-un statu quo care numai bine nu-i face si care pare sa se prelungeasca, in mod artificial, conform sanatosului principiu "mai moare magaru', mai crapa samaru' " si poate se linistesc apele de la sine.
De data asta, mingea cam e in terenul celor care se cred stat in stat.
Numai ca, tare ma tem ca, la sfarsitul meciului, vor navali spectatorii pe stadion si statul in stat va deveni stat in cur umbland cu mana dupa sapunul scapat pe jos.

Reevaluare

Asa cum ne-a obisnuit deja, Presedintele suspendat a reevaluat. 
Ca o paranteza: nu-i asa ca suna bine "suspendat"? Ma duce cu gandul la un alt cuvant, care incepe tot cu s si care incumba suspendare. La propriu.
Sa revin, deci, la reevaluare.
Acum cam o saptamana, marinarul racnea din toti rarunchii pe la mitinguri electorale, indemnand cetatenii cu drept de vot sa-si exercite acest drept. Fundamental, de altfel.
Eh...gata...acum, s-a schimbat modificarea. Nu mai iesiti, frate sa votati! Stati acasa! E dreptul vostru sa votati? Ei, si ce daca? 
Suspendatul, care mananca democratie pe paine, va spune ca tura asta, dreptul vostru e sa stati dracului pe curu' vostru, ca, cine stie ce idei va mai vin si puneti naibii stampila aiurea. Ca doar n-oti fi vrand sa plece chiorul de la Cotroceni! Ganditi-va macar, cu cate sacrificii l-au votat, acum 3 ani, romanii de la Paris! Nu-i pacat de munca lor? Chiar credeti ca-i usor sa voteze fiecare alegator in 7 secunde? Va imaginati ce fugareala dracului!
Imi place grozav de mult modul in care hotul striga "hotul!".
Ascultand zeci de pedelei povestind oricui si oricand cum se va frauda Referendumul, ma gandesc la vasta lor experienta in domeniu. Se pare ca deja cunosc jdemii de metode de fraudare. O fi existand vreun "Dictionar de fraude electorale"? Sau vorbesc din experienta?
Una peste alta, cu cat se apropie data Referendumului, cu atat isi dau mai des cu stangu-n dreptu'.
Boicoteaza Referendumul. Nu le permit membrilor si simpatizantilor sa voteze. Atunci, de ce mama dracului ii mai roade grija la ce ora incepe si la ce ora se termina votarea? Si ii roade destul de rau incat sa se duca la CCR cu jalba-n protap. De ce se omoara atata sa aiba camere de luat vederi in sectii? Oricum ei nu voteaza, nu? De ce se agita atata ca sa-si planteze observatori? 
Ori boicotezi si nu te implici in niciun fel, ori te implici total, dar ala nu mai e boicot. 
Sa fi inventat ei, oare, semi-boicotul? 
Nu m-ar mira. Demult nu ma mai mira nimic izvorat din mintile odihnite ale celor de la PDL.
Ce pacat ca a murit domnul Boc-senior. Era perfect un ou in cap, acum! Un ou de strut! Fiert! Tare!

Watch your language!

Urmarind, in ultimele zile, feluritele emisiuni televizate dedicate evenimentului -major, de altfel- pe numele lui "Referendum", am bagat de seama limbajul.
Ma refer la limbajul folosit de diversi datatori cu parerea, dar, mai ales, la limbajul pe care il utilizeaza cel care se presupune ca vrea sa ne convinga sa nu-l dam jos de pe scaunelul lui confortabil.
Stiu demult ca omul e un mitocan. Stiu ca, pe vapor, nu e pension de domnisoare, deci nu e nevoie sa-ti cenzurezi porumbeii dati pe gura.
Stiu ca omul se bazeaza pe cei aidoma lui ca sa ramana la Cotroceni. Adica pe manelisti, pe cocalari, pe aia carora nu le-a placut scoala.
Dar sa apari la televizor, sau sa vorbesti la radio ca un birjar...deja ma depaseste.
La al doilea mandat fiind, te-ai fi asteptat sa fi invatat cate ceva de pe la vreun consilier de imagine. Sa fi invatat macar sa gandeasca un pic inainte de a-si da drumul la gura.
Toti injuram in anumite momente. Cunoastem cu totii "terminologia" si nemasurata bogatie a limbii romane cand e vorba de invective. Toti stim, insa, sa ne cenzuram iesirile in anumite situatii. Multi dintre noi, cand suntem la volan, fara copii in masina, injuram ca birjarii. Cand avem "public", insa, ne abtinem.
Oare ce-ar fi ca, in timpul unui spectacol, un actor sa injure birjareste pe vreun cocalar din public pentru ca a uitat sa-si inchida telefonul?
Oare ce-ar fi ca un profesor sa injure birjareste, in timpul orei, pe un elev care nu e atent?
Oare ce-ar fi ca un ospatar sa injure birjareste un client care, neindemanatic, a spart un pahar?
Oare cum ar fi ca Presedintele unei tari sa invete sa vorbeasca civilizat in orice situatie? El, mai mult decat oricine altcineva, este mai tot timpul sub lumina reflectoarelor. E o persoana publica ce nu-si permite sa se comporte sub demnitatea functiei pe care o ocupa. E o persoana care ar trebui sa ne reprezinte, PE TOTI, in lume. Si pe manelisti, si pe academicieni. 
Ce face si ce spune intre peretii propriei locuinte, e treaba lui. Cand, insa, iesi in public si ai o padure de microfoane in fata, iti piepteni limbajul. Nu arunci cu rahat, ci cu noroi...daca tot e musai sa arunci cu ceva. Sau, macar tii pe langa tine un sufleur (au mai facut-o si altii), care sa-ti sopteasca termenul corect, care sa te traga de maneca daca o iei pe aratura, care sa-ti spuna ca "fuck" nu inseamna "furculita" si "merde" nu inseamna "mereu".
Si omul asta vrea acum sa mai stea inca 3 ani in fotoliul de la Cotroceni. 
Cu limbajul asta, vrea sa-i convinga pe cei carora le-a ciopartit salariile (majoritatea, intelectuali) sa-l mai tina acolo.
Nu stiu ce sa spun. Nu spun ca altul ar face din Romania un al doilea "Pamant al fagaduintei". Ma gandesc doar ca, poate o fi vreunul care sa nu ma faca sa rosesc ascultandu-i discursul, care sa nu mai fie privit in lume ca un catel de pripas, care sa stie sa foloseasca tacamurile, de la care sa invat altceva decat cum se umple un pahar cu whisky. Unul care sa nu-si faca din manele imn electoral si dupa comportamentul caruia sa nu fim toti, cati om mai fi ramas, etichetati peste tot in lume.

Bacalaureat 2012 fara parti-pris

A mai trecut un Bac. La fel, sau mai rau decat cel de anul trecut.
Normal, primele reactii sunt, fara exceptie, cautari de vinovati pentru procentul modest de promovabilitate.
Voi incerca sa fac aici, o analiza exhaustiva a tuturor vinovatilor, fara, insa, sa arunc pisica in vreo curte.
MINISTER: Cineva, acolo sus, n-are nici cea mai vaga idee de modul in care se formuleaza niste subiecte. Cineva e destul de sadic incat sa formuleze un subiect in asa fel incat bietul elev, macinat de teama si de emotii, sa nu priceapa despre ce-i vorba. Pe principiul "las' ca le-aratam noi lor!"
Tot cineva (la plural), care n-are nicio legatura cu munca la catedra si cu nivelul intelectual al elevilor, a cacat programe care cuprind notiuni complet inutile in contextul CULTURII GENERALE, notiuni pe care, cei care vor sa mearga mai departe pe un anumit domeniu le vor studia in facultate.
Auzeam azi o eleva spunand ca e fericita ca a luat note mari la romana, istorie si logica, in conditiile in care ea voia sa dea admitere la medicina. Ce-are sula cu prefectura???
PROFESORI: In capul lor se sparg, de obicei, toate oalele. Nu se gandeste chiar nimeni ca eu, ca profesor, ii dau elevului toate informatiile de care dispun, ii dau teme, il intreb daca a inteles ce i-am explicat, dar nu am nicio posibilitate sa-i bag toate astea in cap, cu forta. Eu, profesorul, sunt obligat sa fac ore suplimentare de pregatire, NEPLATITE. Culmea e ca tot eu, profesorul, sunt facut de tot rahatul daca elevii nu vor sa participe la aceste ore (obligatorii doar pentru mine, nu si pentru ei).
ELEVI: Considera mersul la scoala ca pe o corvoada sau ca pe o concesie facuta parintilor. Considera ca prezenta la scoala e necesara si SUFICIENTA pentru a trece clasa, a-si lua examenele, pentru a-si putea castiga masina facuta cadou de tati la absolvire.
Aceiasi elevi isi vad parintii chinuindu-se cu cate doua slujbe pentru a se putea descurca, slujbe care n-au nici in clin, nici in maneca cu studiile pe care le-au facut PE BUNE. Aceiasi elevi, cand deschid televizorul, vad analfabeti gen Becali sau Vanghelie "care este" intorcand banii cu lopata, in conditiile in care au cam doua clase mai mult ca trenul. Ca sa nu mai mai discutam de modelele gen "tzatze, buci si silicoane" care trolleaza toate canalele de televiziune si care, datorita susnumitelor dotari (ca altele n-au), au tot ce-si doresc.
Asa incat, generatii intregi de elevi nu au absolut nicio motivatie sa invete, sa studieze mai departe, sa arate ca au mai mult de un neuron si ca sunt capabili sa rastoarne lumea. Ganditi-va numai cat de frustrant poate fi sa fii, in martie, olimpic international, medaliat cu aur pe cine stie ce coclauri si sa ti se spuna ca vei primi o recompensa...in noiembrie.
Acesti elevi, cand aveau 14-15 ani, au ales, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, niste profile la licee. Logic, normal si natural, in patru ani de liceu, au avut tot timpul sa hotarasca ce anume vor sa faca mai departe. De ce sa-i obligi sa sustina un bacalaureat pe un profil care, in mare majoritate, nu-i mai reprezinta? De ce nu incercam sa-i intrebam, cand sunt in ultimul an de liceu: "-mai Gicuta, la ce facultate vrei tu sa mergi?" si sa-l programam sa dea bac-ul la materiile care ii vor fi necesare la facultatea cu pricina, chiar daca Gicuta, cu patru ani in urma, cand tot ce avea pene se si manca, alesese cine stie ce profil fara vreo legatura. De ce cei care "clocesc" programele scolare nu le adapteaza nivelului de intelegere al copiilor?
Eu, ca profesor, daca vreau (si trebuie) sa respect programa, trebuie sa folosesc notiuni absolut absconse pentru elevii carora ma adresez. Deci, vin si zic: cui prodest?
PARINTI: Se impart in doua categorii:
Prima: Parinti cu studii, cu situatie materiala buna si foarte buna, care muncesc zi-lumina si care nu au timp/chef/dispozitie sa discute cu copiii lor. Sunt acei parinti care le ofera copiilor absolut orice acestia isi doresc, invatandu-i astfel, ca nu e nevoie decat sa deschizi gura ca sa obtii ce vrei. Copiii cu astfel de parinti sunt educati pe principiul ca pot avea orice fara sa miste un deget, ca tati poate rezolva orice problema si ca ei nu au absolut nicio indatorire, ci doar drepturi cat cuprinde.
A doua categorie este aceea a parintilor care muncesc din greu prin cele strainatati, care si-au lasat copiii in grija unor rude de a saptea spita si care considera ca, odata iesit copilul pe poarta, nu mai au nicio responsabilitate; scoala este cea care trebuie sa tina loc de mama, de tata, de psiholog, de consilier. Sunt acei parinti care declara cu nonsalanta ca "nu stiu ce sa mai faca cu plodul, ca nu se pot intelege cu el". 
Vina pentru rezultatele dezastruoase se imparte. E drept, in procente diferite. E clar, insa, ca sistemul scartaie din toate incheieturile, ca lucrurile pot si trebuie sa fie analizate si indreptate.
Faptul ca, in 22 de ani, am avut ministri cat sa umplem cu ei o clasa pregatitoare, nu ne ajuta cu nimic. 
Sistemul de educatie nu este un sistem ale carui rezultate se vad de azi pe maine. 
Cineva ar trebui sa-si asume responsabilitatea crearii unui sistem si apoi, noi toti trebuie sa asteptam cel putin 20 de ani pentru a vedea roadele acestui sistem.
Din pacate, fiecare ministru de pana acum a vrut sa intre in istorie cu cate o modificare radicala a sistemului. Din pacate, majoritatea nu a reusit decat sa completeze lista legilor lui Murphy.