joi, 22 decembrie 2011

Abracadabra!

Suntem un popor de tampiti!
Pana aici, nimic nou, nu?
Uneori, insa, stau si ma gandesc daca, totusi, tampenia n-ar trebui sa aiba si niste limite.
Eh, se pare ca n-are!
Incerc din rasputeri sa-mi explic un lucru: cum poate cineva, care are macar doua clase mai mult ca trenul, sa apeleze la "serviciile" unei vrajitoare? Ca sa ce? Ca sa-i aduca iubitul inapoi? Ete, fleosc! A pierit samanta barbatilor? Era ala ultimul macho de pe lume? Da-l dreaq! Altu' la rand!
Ca sa se umple de bani? Pai, decat sa dea milioane baragladinilor care sufla oarece fulgi ciufuliti de gaina zapacita, mai bine muta banii aia dintr-un buzunar in altul si se cheama ca iese in castig, nu?
Chiar nu pot intelege de ce niste oameni, care se presupune ca isi tin viata in propriile maini, au nevoie de asemenea "stimulente" cel putin...bizare.
De ce trebuie musai sa crezi in ceva dincolo de puterea ta de perceptie (acel "ceva" fiind Dumnezeu, drac, vrajitoare sau popi "iluminati"), cand poti foarte bine sa-ti faci viata exact asa cum o vrei, singur, fara ajutor din asta "nedefinit si nedeterminat"?
Iar bomboana pe coliva ar fi faptul ca, dupa ce ai bagat o avere in cutia milei, in buzunarul popii sau al vrajitoarei, iubitul e la Miami Beach cu o pitzipoanca minora, iar tu te apuci sa miorlai pe la usile tribunalelor, cerand sa se faca dreptate!
Care dreptate?
Ti-a bagat cineva mana in buzunar?
Te-a jefuit cineva la drumul mare?
Te-a tarat careva cu forta la popa sau la vrajitoare?
Taticu!!! Impozitul pe prostie se plateste!
Sincer, cred ca undeva, ceva nu e in regula! 
Tu, idioata care crezi ca dand o poala de bani unei analfabete, iti rezolvi toate problemele, ar trebui sa stai in puscarie. Baragladina n-a facut altceva decat sa observe si, mai ales, sa traga oarece folos de pe urma prostiei tale. Prostia se plateste.
Daca toate tampitele ca tine ar sta la puscarie, macar nu s-ar mai inmulti prostii atata. Se stie doar ca mama prostilor e mereu gravida, deci...o bagam la zuhaus, ca acolo, mai greu cu futaiul, asa ca...mai putine mame...mai putini prosti.
Baragladina...chit ca n-are prea multa scoala, sincer, as pune-o ceva ministru. Nu conteaza la ce minister, ca, oricum e mai competenta decat orice ministru in functie.
Cate generatii mai sunt necesare pana ne vom debarasa de toate aceste superstitii cretine? Cine va reusi sa educe urmatoarele generatii astfel incat sa se bazeze NUMAI pe fortele proprii si nu pe ajutoare venite de te miri unde?

duminică, 11 decembrie 2011

Comentarii

Mai intai, vreau sa lamuresc, din start, o problema: Nu scriu aici pentru nimeni, in afara de mine insami. De-aia nici nu postez pe nicaieri link-uri spre postarile mele, rare, de pe blog.
Scriu doar atunci cand ma roade ceva si simt nevoia sa-mi transpun gandurile in cuvinte.
Nu e nimeni obligat sa-mi citeasca postarile.
Am ales optiunea de moderare a comentariilor pentru simplul motiv ca unii dintre cei care citesc NUMAI ceea ce e scris online, au un vocabular foarte limitat. Limitat la obscenitati de stadion si la vulgaritati. 
Uneori, nici eu nu folosesc NUMAI cuvinte care pot fi gasite in DEX-ul pentru copii, dar incerc sa le limitez cat pot de mult.
Aceasta postare se adreseaza strict celor care nu sunt in stare sa scrie mai mult de trei cuvinte fara sa foloseasca cinci vulgaritati.
Va rog sa sariti peste blogul meu, pentru ca aici nu veti gasi vulgaritatile cu care va hraniti.
Am senzatia ca stiu cine e anonimul care a "comentat" la ultima mea postare: un frustrat care are mare nevoie de un consult de specialitate.
Prefer sa nu popularizez vulgaritatea. 
Pentru amatori, as putea sa dau un link, dar...ma abtin.

vineri, 2 decembrie 2011

Coroane, fasole si carnati

Si a fost Ziua Nationala! Evident, in pur stil mioritic. (deja adjectivul "mioritic" a devenit peiorativ)
Ziua Nationala ar trebui sa fie un prilej de bucurie, nu? Chiar asa, in conditiile in care grija zilei de maine nu te lasa sa dormi noaptea.
La noi, Ziua Nationala se confunda cu Ziua Eroilor; toti politicienii se intrec in a depune eternele coroane de flori la monumentele unor eroi morti demult. Totul arata a parastas cu staif.
Apoi, dupa ce s-au epuizat florile si coroanele, se trece la demonstratiile de forta: parazile militare in cadrul carora, oricine ar avea oarece idei mai...deosebite poate sa vada cam ce-l asteapta.
Eh...uneori tehnica militara mai da si rateuri, ca tancul ala de a blocat vreo trei ceasuri circulatia pe una dintre arterele principale ale capitalei. O fi ramas in pana prostului...s-o fi rupt vreo sarma cu care legasera oarece componente, conform sanatosului principiu "lasa, ba, ca merge si-asa".
Eh...dupa ce s-a terminat si demonstratia de forta mecanica, a inceput traditionalul wrestling premiat cu o farfurie de fasole cu carnati. Criza, deh! Ca doar n-oti fi vrand limbi de canar cu trompa de elefant!
Ei, bine, anul asta, a continuat o traditie instaurata anul trecut: huiduiala si apelativele din zona suburbana adresate mai-marilor tarii.
Gurile rele sustin ca nu-si avea locul intr-o astfel de zi.
Eu spun ca EXACT in astfel de zi si-a avut locul. Si explic si de ce.
Cred ca toata lumea isi aminteste de faimoasele "bai de multime" pe care le facea primul marinar al tarii acum vreo 5-6 ani. Le facea tot timpul si putea omul, oricand, sa spuna ce are pe suflet, astfel incat,  la ocaziile speciale, nimeni nu mai simtea nevoia sa se manifeste verbal.
Acum, aceste bai de multime au disparut aproape total, asa ca oamenii profita de rarele aparitii in public pentru a-si striga nemultumirile tot mai mari.
Democratia cel putin originala in care ne zbatem ne ia, pe zi ce trece, prin asumari succesive de raspundere, aproape toate drepturile fundamentale.
Cine mai are curajul sa protesteze intr-o zi obisnuita cand amenintarea cu pierderea locului de munca se aude mai des decat "buna ziua"?
Si, de ce ai protesta in fata unor porti ferecate, stiind ca nu te aude nimeni? 
Deci, protestezi atunci cand poti si cand te poti face auzit.
Mare greseala au facut inteligentii guvernanti cand au decretat Ziua Nationala zi libera. Daca omu' era la munca, nu mai huiduia si augustele urechi nu mai erau deranjate de citatele din Dictionarul de Argou.
Probabil, curand, se va rezolva aceasta problema.
Daca regionalizarea tarii se va face, ziua de 1 Decembrie nu va mai avea absolut nicio semnificatie, iar cei care si-au dat vietile crezand intr-o Romanie Mare si unita se vor rasuci in mormintele lor acoperite de coroane uscate.
Ziua Nationala va fi, probabil, ziua de nastere a "iubitului conducator", iar baia de multime se va face strict in cadrul intim oferit de cine stie ce carciuma de fite in care, invitati alesi pe spranceana vor aduce obolul si vor petrece cu usile inchise si cu perdelele trase.
Iar poporul sa-si bage bine in cap ca Statul nu e furnizorul national de fasole si carnati, iar protectia sociala e doar o gogorita inventata de comunisti.
Cui nu-i convine, n-are decat sa plece unde-o vedea cu ochii, ca, doar de-aia avem toti pasapoarte!

duminică, 23 octombrie 2011

Avanpremiera

Se apropie campania electorala si au inceput avanpremierele. Adica, infiintarea de noi si multe partide si partidulete.
Oare de ce? Pentru ca inteleptele legi ale piticului impotent blagoslovesc cu ceva bani de la buget fiecare partidulet inscris in campanie.
In mod clar si normal, Miscarea Populara are cele mai multe coaie. De ce? Pentru ca e infiintat de fatuca mai mare a baselului. Aia cu "vanzarile anterioare", deci, are sprijin cat cuprinde.
De departe, cele mai...exotice, ca sa zic asa, ar fi Partidul Brunetelor (era sa zic al pitzipoancelor) si Partidul...nu-stiu-cum al lui Miron Cozma.
Primul, pus pe picioare (si ce picioare!!!) de niste fufe cu fetze tencuite ca pentru serviciu nocturn pe centura, se ocupa, dupa spusele pitzipoancelor, cu ajutorarea batranilor si orfanilor. Deci, pare, mai degraba, casa de binefacere decat partid politic. Bietele "brunete" dovedesc astfel ca blondele sunt ceva os de Einstein prin comparatie. O platforma politica, sau ceva, n-ar fi stricat. Dar, ce poti sa le ceri unor fufe care n-au gasit alt mod mai bun de a-si lansa "partidul" decat o prezentare de lenjerie intima.
Asteptam cu interes inregistrarea oficiala, la Tribunal, a suszisei organizatii.
Al doilea partid "exotic" este cel infiintat de Miron Cozma care, intr-o sala imensa, de vreo 60 de locuri, umpluta pana la refuz de vreo 10 oameni, si-a lansat (si el!) platforma politica: umplerea puscariilor cu toti cei care au condus Romania de la (ATENTIE!!!) 1940 incoace. Nici mai mult, nici mai putin. 
Avand in vedere ca multi sunt deja oale si ulcele, ma intreb care va fi procedura. Poate infiintarea unui cimitir in curtea fiecarei inchisori...
Si, tot Luceafarul Huilei vrea sa schimbe si numele tarii. S-o cheme Dacia. Ca pe masina. Sa nu ne mai confunde strainatatea cu tiganii, ci cu masinile. Ar fi un progres!
Probabil, in urmatoarea perioada, vor mai aparea cateva partide din astea bizare. Ma rog...vor aparea in mass-media pentru ca, in mod sigur, nu vor fi inregistrate ca partide. Oricum, va fi distractiv sa vedem tot felul de frustrati, dornici de cele 15 minute de celebritate, povestind, de cele mai multe ori FARA subiect si predicat, ce rai pe pamant va deveni Romania in secunda urmatoare castigarii alegerilor de catre ei.
Daca n-am fi ridicoli incurajand astfel de "ciudatenii", ar fi chiar distractiv.
Dar, in conditiile in care o tara intreaga sufera de foame, de frig si de ce-o mai suferi in tacere, aparitia acestui gen de persoane te face sa te gandesti serios ca, in curand, psihiatrii vor stapani lumea. Ca, doar se stie: cine are banii are si puterea.

joi, 25 august 2011

Dorele, ne miscam si noi mai cu talent?

 Ce-mi place consecventa!
Neamul lui Dorel nu se dezminte in nicio imprejurare.
Cum am ajuns la concluzia asta? Pai, hai sa va spun.
De doua luni, in spatiul dintre blocul meu si alte doua blocuri, un fel de curte interioara, se "construieste" o parcare. Cred. Spun "cred" pentru ca nu prea seamana a parcare.
Deci!!!
Pasul 1: S-au taiat toti copacii, mari, umbrosi si sanatosi, aflati pe MARGINEA terenului cu pricina. Doar s-au taiat. Buturugile cu radacinile au ramas.
Pasul 2: Dupa ce s-a tasat bine pamantul cu un compresor care facea un zgomot infiorator, s-a trecut la nivelul urmator: asezarea de PIATRA CUBICA de o parte si de alta a unei fasii de pamant. Deci, repet: piatra cubica. Probabil recuperata in urma reabilitarii unui bulevard din apropiere.
Respectiva piatra cubica era adusa, de vreo 3 ori pe zi, de un camion, care o descarca la vreo 60-70 m distanta de locul unde era necesara. Asa ca, Dorel lua piatra cu piatra, o incarca in roaba, sau in cupa unui greifer si o ducea la locul potrivit. Asta, in conditiile in care camionul ar fi putut s-o descarce fix unde era nevoie de ea.
Pasul 2 si 1/2: In jurul buturugilor ramase, s-a facut cate un patrat frumos si regulat. De ce dracu-au mai taiat pomii aia daca au lasat buturugile acolo, nu pot pricepe in ruptul capului. Pentru ca, daca se vor hotari candva sa scoata buturugile alea, radacinile (care sunt puternice si foarte rasfirate) vor distruge pavajul din jurul lor. Deci: alti bani, alta distractie.
Credeati ca mai urmeaza si pasul 3? Va inselati! Inca se mai lucreaza.
De doua luni, de cand neamul lui Dorel se ocupa de aceasta mega-lucrare, cred ca puteau sa construiasca o autostrada cu 8 benzi de la Braila la Timisoara. Mai ales ca dau desteptarea in tot cartierul pe la 6:30 si inchid taraba pe la 18. Iar zgomotul cel mai mare il fac, obligatoriu si invariabil, dupa ora 13.
Probabil, peste inca vreo doua luni, se va inaugura, cu surle, trambite si panglica taiata, minunata parcare, sau ce dacu' o fi aia.
In orice caz, in zona asta, cu multa bunavointa, daca e vreo nunta ori vreun mare bairam, se aduna vreo 30 de masini. Parcarea ar putea gazdui lejer vreo suta.
Ceea ce ma face sa trag concluzia ca Dorel lucreaza cu spor la cooperativa "Munca-n zadar".
Morala: Imi voi deschide o fabrica de panglici. In mod sigur, in mai putin de un an, ma bat pe burta cu Bill Gates.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Traiasca legiunea si capitanul!

Nu va speriati, voi, cei care ma cititi de obicei. N-am devenit brusc vreo extremista.
Titlul asta mi-a venit in minte citind un articol despre (mult prea) celebrul extremist ungur care a spanzurat o papusa intr-o piata din "secuime".
Am vazut mai multe stiri care il aveau drept cap de afis, ceea ce ma face sa ma gandesc, cu groaza, ca nu urmareste doar cele "15 minute de celebritate" la care avem toti dreptul.
Omul incalca legile tarii in care traieste, cu fiecare pas, cu fiecare respiratie si, probabil, cu fiecare cuvant pe care il scoate (aici nu sunt foarte sigura, pentru ca vorbeste ungureste si nu pricep o iota!).
Ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca, dupa atatea incalcari flagrante ale legilor, omul inca se mai plimba liber printre noi.
Stim cu totii ca noi, romanii, suntem discriminati in propria tara. Discriminati in fata moldovenilor de peste Prut, in fata rromilor si, mai ales, in fata ungurilor.
De ce "mai ales" in fata ungurilor? Pentru ca ungurii sunt la putere de 22 de ani. Pentru ca, fara ei, guvernantii, indiferent de culoarea politica, nu au niciun cuvant de spus, neavand vreo majoritate confortabila in simulacrul acela de Parlament. Pentru ca sunt pupati in cur de oricine vrea puterea in amarata asta de tara.
Asta le da curajul sa ceara si posibilitatea sa obtina absolut toate avantajele pe care le vor. 
De-asta, ori de cate ori ii vad pe liderii UDMR, nu ma pot impiedica sa ma gandesc la perioada neagra in care Romania a fost "guvernata" de Legionari.
Acesti legionari n-au disparut inca. Dimpotriva. Prolifereaza sub blanda obladuire a capitanului lor. A acelui capitan de vas, turnator cu norma intreaga, fara prea multa scoala, ales de o mana de cretini care nici nu (mai) stiu romaneste.
Ceea ce nu inteleg este de ce, in conditiile in care romanii (inca) mai sunt majoritari in tara lor, accepta cu atata umilinta sa fie calcati in picioare de o mana de tradatori si apatrizi.
Oare am uitat asa de curand cat de greu ne-a fost pe vremea impuscatului?
Doamne! Fa mamaliga aia sa explodeze odata!

luni, 11 iulie 2011

Dom' doctor Fune(b)riu

Il mai tineti minte pe ala de calcula acum vreo doi ani viteza labei lui Basescu?
Ala de reusea, inainte de '89 sa dea (zice el) bac-ul in Franta.
Ala dupa al carui DEX, substantivul "coleg" e de genul neutru.
Ala care nu era in stare sa scoata trei vorbe la nuj ce conferinta de presa, daca nu statea una sa-i sufle cuvant cu cuvant.
Ala care, in declaratia de avere ACTUALIZATA cica are venituri ca profesor la nu stiu ce facultate din Franta. Cand dracu-o avea timp sa mai predea si acolo cand el e ocupat pana peste cap sa reformeze, te trei ori pe zi, invatamantul romanesc?
Ala cu fata de criminal in serie proaspat scapat de la mititica, deh!
Acum plange si se plange cui vrea sa-l asculte ca jurnalistii au scornit minciuna cum ca el, elev super-ultra-extra eminent n-ar fi luat bac-ul din prima.
Dar, in acelasi timp, nu produce nicio dovada ca ar fi facut-o. Lasa ca bac-ul francez nu-i totuna cu cel romanesc si trebuie echivalat. Dar astea sunt detalii nesemnificative.
Sincer, nu-l inteleg pe tip. Ok...un jurnalist carcotas a gasit un document fals (zice Funeriu) care poate fi combatut imediat prin documentul original care, dupa toate regulile, ar trebui sa fie in posesia titularului. De ce nu-l prezinta, ca sa inlature orice speculatie rauvoitoare?
Sa inteleg cumva ca titularul NU detine respectivul document si asteapta sa fie "fabricat" la iuteala?
Sau ilustrele studii ale ipochimenului sunt ultra-secrete?
Cei mai de varsta mea, asa, isi amintesc de serialul Colombo cu detectivul ala spanchi care tot povestea de nevasta-sa, dar nimeni n-a vazut-o vreodata. Probabil ca la fel de misterioase sunt si multele diplome ale analfabetului care conduce Ministerul EDUCATIEI si care isi permite sa comenteze rezultatele la Bac ale elevilor romani prin prisma parintelui de plod care studiaza in strainatate.
Doamne...cat imi e de greatza!

vineri, 8 iulie 2011

Elementary, dear Watson!

Desi e vara, cald si vremea concediilor, evenimentele se succed intr-un ritm absolut naucitor.
De departe, cel mai mediatizat, examenul de Bacalaureat a starnit spiritele in toate directiile. 
Nefiind direct interesata si, oricum, neavand posibilitatea de a analiza dificultatea TUTUROR subiectelor, prefer sa nu ma pronunt.
Chestia care ma loveste fix in moalele capului e alta: valul de sinucideri.
Valul asta a inceput demult, odata cu taierile de pensii, salarii, alocatii si ce s-o mai fi taiat.
In mod constant, de un an de zile, aproape ca nu trece o zi fara sa auzi de inca o sinucidere sau o tentativa de sinucidere. Si sunt convinsa ca sunt inca multe altele de care nu auzim.
Odata cu afisarea rezultatelor la Bac, valul tinde sa se transforme in tzunami. Copii labili psihic si intelectual isi iau viata pentru ca au picat examenul, pentru ca parinti cu tarate in loc de creier le-au spus, la furie, ca n-au ce cauta acasa daca nu iau Bac-ul.
Si iata cum, guvernul nostru cel sclipitor a gasit solutia salvatoare, ca de obicei. 
Suntem noi carcotasi degeaba, ca baietii (si fetele) stiu ei mai bine ce ne trebuie.
Capele mortuare!
Dupa nenumaratele sali de sport, bazine de inot si parcuri la Cuca Macaii, valul asta de sinucideri a ridicat o noua problema: unde depunem mortii?
Cum Biserica are reguli clare in privinta sinucigasilor iar vara e in toi si nu poti, totusi, sa stai cu mortu-n casa pe caldurile astea, guvernantii, in nemarginita lor intelepciune, au hotarat sa aloce gramezi de bani pentru amintitele case mortuare.
Oricum, in asemenea vremuri de restriste, afacerile cu pompe funebre au devenit cele mai profitabile. Casele mortuare sunt cireasa de pe tort...bomboana pe coliva...tichia de margaritar.
Cu alte cuvinte, daca cineva mai avea vreo retinere de-a se sinucide gandindu-se la deranjul provocat rudelor ramase, acum a scapat si de aceasta problema, datorita inteligentei nemasurate a celor care, vrem-nu vrem, ne conduc.

marți, 21 iunie 2011

Zi de vara, pana-n seara!

Solstitiu de vara.
Caldut spre canicula.
Orele pranzului, trecute fix.
Palatul isi deschide portile si invitatii sosesc pentru "consultari" la Imparatie.
Imparatul se invarte ca leul in cusca.
Micii oponenti sosesc, la ora stabilita, si il intalnesc pe Inaltimea (sic!) Sa, Marele, Minunatul, Primul...marinar al tarii. Carmaciul, deh!
Presa ar fi trebuit sa auda, in total, vreo 10 minute din minunatele discutii.
Dar.......
Minune!!!!!
Micii oponenti deschid guritele si incep, stereo, sa dea drumul propunerilor.
Si nu oricum, ci numai dupa ce Carmaciul le propune un "compromis".
Cum, ce compromis??? 
"Nu miscati in front! Fiti de acord cu tot ce basesc (n-am diacritice!) eu, votati frumos Reforma Statului! Nimica toata! Ce mare lucru sa faci un asemenea compromis??? Altfel, deranjam praful de pe dosarele PetroMidia.
Ete ca n-au vrut!
Ete ca i-au tras-o, stereo, pe toate partile, timp de juma' de ora, in fata presei, de nu mai stia ala daca au sau nu prezervativ!
Referendum pentru schimbarea impartirii administrative??? Sunteti nebuni? Doar am facut unul ca sa micsoram numarul de parlamentari!
Referendum pentru modificarea Constitutiei? Sigur! Pai, n-am facut unul ca sa scadem numarul de Parlamentari? Ce dreaq? Ati uitat?
Chestii neimportante, care se pot adopta scurt, rapid, prin asumare de raspundere.
A zis CC ceva de neconstitutionalitatea modificarilor? Eeeeiii..."n-are conteaza"! Trimitem modificarile in Parlament. CC e doar organ consultativ...mai nou.
Chestia e ca, cei doi lideri ai Opozitiei l-au scos din pepeni pe bietul Carmaci, de l-au determinat sa organizeze o Conferinta de Presa, din aia, cum stie el. Adica: "eu vorbesc, voi ascultati si sa nu va puna dracu' sa aveti intrebari, ca mai construim un Canal"!
Una peste alta, azi, Carmaciul si-a luat-o. In bot, peste bot, si in alte locuri, mult mai sensibile.
Nu stiu daca propunerile Opozitiei erau cele mai bune.
Stiu insa, cu siguranta, ca directia spre care ne impinge Puterea nu e, in niciun caz, cea buna. 
Acum doi ani, eram pe marginea prapastiei.
Anul trecut, eram in cadere libera.
Acum, insa, incep sa se vada stancile de pe fundul prapastiei si, sa dea dracu' daca sunt netede!

duminică, 19 iunie 2011

Nem Todom!

Nu inteleg de ce se agita ungurii atata. Le-a aruncat marinarul o piatra in balta si ei, acum, sar toti s-o scoata. Piatra, deh!
De fapt, mai degraba s-a facut ca o arunca. A azvarlit si el niste praf in ochii unei tari saracite, aduse la disperare de incompetenta ridicata la rang de arta.
Prea multe modificari trebuie facute ca sa se ajunga la acea minunatie de impartire teritoriala.
Ma mira cum de au muscat ungurii momeala. Dar, in fine...orbiti, probabil, de multele privilegii pe care le-au stors, li se pare acum ca li s-a turnat o galeata de apa rece in cap.
Si nu ma refer la ungurul de rand, truditor pe meleaguri harghitene, ci la sefii lor cei mari si tari in clantza, care instiga, atzatza, baga intrigi, doar-doar or uita aia de saracia in care se zbat, cot la cot cu romanii.
Au si ei o idee fixa: tinutul secuiesc. Asta, in conditiile in care, la ultimul recensamant, un numar ridicol de mic de persoane s-a declarat ca fiind "secui". 
Si, peste toate fitilele astea, troneaza fericita gogoritza cu fondurile europene. O gogoritza de care se agata si piticania, si marinarul, si toata turma de incompetenti care "guverneaza".
De parca nu poti accesa respectivele fonduri daca stai in Brasov sau in Sf.Gheorghe. Toata chestia e sa faci un proiect, cat de cat inteligibil si viabil. Daca se poate, in limba oficiala a tarii: ROMANA.
Ce-mi place sa vad spirite incinse!
Incurca-i, drace!

vineri, 10 iunie 2011

"Pohta ce-am pohtit"

Setea de putere este, poate, una dintre cele mai chinuitoare suferinte omenesti.
Altfel, nu-mi explic graba cu care turma de scroafe cocotate-n copac purcede la o impartire administrativa complet aberanta.
Teama ca, la urmatoarele alegeri, nu vor mai putea ajunge in randul intai, in apropierea ciolanului, ii face sa baseasca (n-am diacritice!) legi din ce in ce mai bizare.
Mai intai, se asigura ca, indiferent de numarul de alegatori prezenti la urne, va castiga cine trebuie. 
Apoi, bomboana pe coliva, impartirea tarii in opt regiuni uriase, legiferata (cum altfel?), prin asumarea raspunderii.
Zi dupa zi, ne transformam, ca popor, intr-un handicapat mintal, care are nevoie de un tutore.
Acest tutore stie cel mai bine ce ne trebuie, ce vrem, ce putem, ce mancam si ce respiram.
Acest tutore nu da socoteala nimanui si ia hotarari importante in numele nostru, asteptand (cu mare nerabdare, as spune) ca acest "idiot al satului" sa dea dracului in primire mai repede si sa nu-l mai incurce.
Si, ca de obicei in cazul deciziilor total nepopulare, guvernul baseste (n-am diacritice!) restrictii impuse de unul si de altul. Daca nu e FMI, e UE, sau CE, sau NATO, sau astrele...Nu conteaza. Important e ca pisica moarta sa fie in alta curte.
Stau si ma intreb cat va mai dura pana cand "idiotul satului" se va infuria si, pana sa ajunga baietii cu camasi cu maneci foarte lungi, sa-si stranga tutorele de gat.
Ma mai intreb si cat va mai dura pana cand Uniunea Europeana, atat de apasat pupata-n cur, va face o modificare de statut care sa permita excluderea unei tari.
Pariu ca modificarea asta va fi valabila pana cand Romaniei i se va da binemeritatul sut in cur?

miercuri, 8 iunie 2011

Blogul meu.

Am pus un link spre blogul meu pe o retea de "socializare". Atunci cand am pus linkul, am precizat clar ca nu e un blog pentru copii.
Aceasta postare este pusa special pentru micii analfabeti care citesc orice, cu conditia sa fie online.
VA ROG SA NU CITITI ACEST BLOG!
Postez aici cand si daca am chef.
Nu dau nimanui socoteala pentru ce postez.
E blogul meu si postez FIX cand am ceva de spus; nu zilnic, nu saptamanal, nu lunar...
Cei care vor sa urmareasca seriale se pot duce cu incredere pe Acasa TV.
Cei care ma urmaresc si ma inteleg, stiu de ce!
Uneori nu am ce posta...alteori, evenimentele se succed atat de rapid, incat nu le pot face fata.
Timpul meu e limitat, deci, scriu DOAR cand ARDE!!!!
Va multumesc celor care ma urmariti...
Va spun "pa" celor care nu ma intelegeti.

miercuri, 1 iunie 2011

Pe ici, pe colo, prin partile esentiale...

Cam asa vrea PDL (citeste Basescu) sa se modifice Constitutia.
Din cate stiam, ORICE modificare a Constitutiei este supusa unui referendum.
Or, in momentul de fata, Constitutia se va modifica fara referendum.
Acum vreo doi ani, poporul a fost "consultat" STRICT in legatura cu modificarea componentei numerice a Parlamentului si a numarului de Camere.
Acum, citind Constitutia in vigoare si modificarile care vor fi aduse, descoperim, cu stupoare, ca s-au mai strecurat cateva modificari. Si n-as zice ca sunt chiar minore.
De exemplu, unele modificari (despre care nu s-a scos nicio vorba la Referendum) maresc numarul de prerogative ale Presedintelui. Si nu e vorba de niste prerogative minore, ci de unele care, in timp, pot deveni o amenintare la adresa unei democratii care si-asa e cu un picior in groapa.
De ce trebuie sa numeasca Presedintele ministrii in cazul unei remanieri? De ce respectiva remaniere nu poate fi facuta DECAT cu acordul Presedintelui? Normal ar fi ca Primul Ministru (numit de Presedinte) sa remanieze ministrii cu acordul Parlamentului, ca de-aia avem Parlament.
Si, cireasa de pe tort, in cazul intentiei de suspendare a Presedintelui, numai Parlamentul poate initia si finaliza procedura.
In conditiile in care Presedintele este ales prin vot POPULAR, nu vad de ce sa fie suspendat prin vot parlamentar. Ca nu Parlamentul l-a ales pe idiot.
Acestea ar fi doar cateva dintre modificarile, majore dupa umila mea parere, despre care nu s-a scos o vorba la Referendum-ul de acum doi ani.
Si, last, but not least, ceea ce s-a consfintit prin Referendum va deveni un mare fâs peste doi ani, cand Uniunea Europeana (din care inca mai facem parte) va IMPUNE Parlamentul bicameral. Atunci, cu sau fara referendum, va trebui sa revenim la acest tip de Parlament, cu costurile aferente, evident. 
Deci, de ce cream in mod artificial un tsunami intr-un lighean, acum?
De ce am senzatia de déjà vu? Stiu!
Pentru ca imi aduc aminte de modul in care au evoluat lucrurile in Rusia, acum cativa ani. Cand Putin nu a mai putut candida la presedintie, a impus o marioneta pentru functia suprema, iar el a devenit Prim Ministru.
Imaginati-va un cretin gen Baconski, avand o gramada de prerogative si fiind manuit din umbra (sau nu) de un prim ministru cam spanchi, cam betiv, dar foarte atent la marimea si gradul de umplere a buzunarelor. A celor proprii, evident.
Pentru cei care doresc, iata modificarile aici.
Din ce in ce mai des, am impresia ca ne intoarcem la anii dinainte de '89. La acei ani in care eram o turma de oi manate la taiere de un cioban dement.

duminică, 29 mai 2011

Miercurea din post si vinerea din saptamana...

Iar isi da avortonul cu stangu-n dreptu'. Iar ne arata cum a reusit Ceausescu sa faca din el "omul nou", ala priceput la toate.
Deunazi, a inaugurat o piscina, intr-un oras de la poalele muntilor, altminteri, oras cu mare traditie in natatia mondiala.
Am inteles prezenta celor doua scufite rosii: una era in judetul care a suit-o in copac, celalta daduse banu' si, la cat a mai bagat si ea in buzunar, nu putea sa rateze ocazia.
Dar, n-am inteles in ruptul capului prezenta avortonului. Ce dreaq cauta el acolo, in the middle of nowhere, sa inaugureze un lighean cu apa? Ai zice ca a inaugurat cel putin Santiago Bernabeu, sau ceva.
Si, evident, nu s-a multumit doar sa manevreze foarfeca aia imensa; a trebuit sa mai joace si tenis de masa ca sa demonstreze ce? Ca n-aveau aia nicio pajiste de cosit? Ca n-aveau niciun buldozer de bagat in sant? 
Si tot circul asta, in prezenta catorva autoritati locale, a multor SPP-isti si, evident, a scufitelor rosii.
Localnicii, ca logici beneficiari ai ligheanului cu pricina, n-au fost, probabil, anuntati. Normal; i-ar fi stricat piticului placerea cu huiduielile lor nejustificate si cu ouale ramase namancate de la Paste.
Si, ma intorc la scufitele rosii, ca nu ma pot abtine. Nu pot decat sa-mi fac o palida imagine a reactiei pe care trebuie s-o fi avut in dimineata aia, cand au descoperit cu stupoare, ca sunt imbracate la fel. Cred ca, daca nu erau SPP-istii, se lasa cu paruiala. S-ar fi facut si pariuri.
Si, ce imagine minunata au oferit ele, stand una langa alta, rosii ca niste semafoare bezmetice, agatate de niste boscheti la fel de rosii si ranjind spre camerele de luat vederi. De altfel, cred ca le-au filmat mai de la distanta, ca sa nu se auda, totusi, scrasnetele din dinti si "urarile" aruncate sotto voce.

sâmbătă, 21 mai 2011

Regi, printi, printese...si altele.

Am vazut deunazi un ...hai sa-i zic interviu...cu Principesa Margareta de Romania. Ma rog...folosesc titulatura asta, desi nu prea sunt de acord cu ea.
Cred ca, atata timp cat Romania NU este o monarhie, este de-a dreptul ciudat sa avem o principesa "de Romania", un rege  "al Romaniei" sau o regina.
Ceea ce mi se pare de-a dreptul ilar este titlul pompos si ridicol de "principe" acordat acelui actoras obscur, de provincie care, acum douazeci si ceva de ani, se straduia din rasputeri sa convinga un public destul de rarefiat din sala Studio a Teatrului Vasile Alecsandri din Iasi, de talentele lui actoricesti. Este vorba de fostul Radu Duda (ce nume predestinat!), actual print consort a unei principese mostenitoare...a unei republici.
In interviul despre care aminteam, reporterul adresa intrebari principesei, dar raspunsurile veneau invariabil de la innobilatul actoras.
E foarte adevarat ca principesa cu pricina, desi locuieste de ceva timp in Romania, n-a reusit inca sa invete prea bine limba, dar nici sa-i tot iei vorba din gura lansandu-te in interminabile tirade care sunau ca niste traduceri proaste din Victor Hugo.
Insignifiantul actoras, ridicat la rang de principe, folosind pluralul majestatii si vorbind despre monarhie de parca s-ar fi tras cel putin din Carol cel Mare, imi amintea de vorba aia sanatoasa, romaneasca: "s-a suit scroafa-n copac". Macar daca-si lasa nevasta sa vorbeasca...asa cum putea ea...mai balbait, mai stricat, dar aia, macar e os domnesc.
N-as zice ca ma prapadesc de dragul monarhiei. Nici nu sunt impotriva; exista inca destule monarhii in lume si n-o duc prea rau.
Dar de aici si pana la a vorbi despre o "casa regala" a unei republici, mi se pare de-a dreptul ridicol.
Asa cum, si mai ridicol mi s-a parut sa aud ca acel costum de ceremonie pe care "Regele" Mihai l-a purtat la recenta nunta a mostenitorului tronului Marii Britanii era facut, prin 1943, de un mare croitor din Bucuresti. 
Mda...o fi...nu zic...dar, parca, totusi!

vineri, 20 mai 2011

Scrisoare deschisa catre toti ministrii care s-au perindat pe la EDUCATIE

Acest text nu-mi apartine. Sper ca cea sau cel care l-a scris sa nu se supere ca l-am postat aici.
Schimband ceea ce e de schimbat (datele...nimic altceva), acest text este dureros de actual.
De aceea, va rog pe toti cei care il veti citi, trimiteti link-ul prietenilor vostri. In special celor care au copii...celor care vor avea copii...celor care vor ca micutii lor sa urce cu o treapta mai sus.

D'ale şcoalei: de ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale
   
Văzui că articolul despre putinţele şcolii a stârnit replici de genu' da, e-adevărat ce zici tălică acolo, e şi responsabilitatea părinţilor, da' ce te faci când profesorului nu-i pasă de progresul copilului??
 
No, să-ţ' zic de ce nu-mi (mai) pasă mie de progresu' odraslei dumitale.
 
1998, octombrie sau cam aşa ceva. 24 de ani, jună profă, liceu cool, pe specialitatea mea. Am 75-80 de dolari salariu, depinde de cursul valutar. Nici picior de meditaţie, trăiesc fix din salariu. De capul meu, cum am dorit - într-o garsonieră care nu-i a mea, dar în care stau moka. Mama e învăţătoare, văduvă de nici un an, de-abia se descurcă cu hangaralele proprii. Într-alt oraş.
 
Am ore numai după-amiaza anul ăsta. Mi-am făcut o ciorbă - doar cartofi, ceapă, bulion. I-oi fi pus şi orez, să pară mai deasă. N-am altceva şi nici n-o să am până la salariu. Care abia mi-ajunge să-mi plătesc întreţinerea, pasta de dinţi, săpunul, şamponul, tampoanele şi mâncarea. Mâncare precum aia de zisei mai sus. Fructe de sezon? Mai răruţ, că-i mai drăguţ. 3 portocale dimineaţa drept mic dejun? N-ai să vezi. Îs delicatese, trebuie tratate ca atare. (Aveam o listă din vremea aia, cu toate cheltuielile lunare. Mă întreb dac-o mai fi pe undeva. Tare mi-ar plăcea s-o găsesc, dar mi-e c-am aruncat-o.)
 
M-apuc să corectez lucrări (inclusiv pe-a odraslei dumitale) - cu pixul roşu cumpărat din banii mei, din ăia 80 de dolari care abia mi-ajung să supravieţuiesc. Că statul nu-mi dă "furnituri" dintr-astea, cum îţi dă ţie patronul, capitalistul dracului. În 5 ani de predat mi-am cumpărat întotdeauna din banii mei pixul roşu de corectat, stiloul de pus note în catalog, culegeri din care lucrez cu odrasla dumitale, manuale, caietul în care-mi scriu planificarea orelor cu odrasla dumitale, caietul în care mi-am scris planurile de lecţie de debutantă, caietul în care ţin socoteala grupelor de elevi, absenţe, note. Că materia mea se predă pe grupe şi-i un singur catalog de împărţit la doi profesori. Din banii mei am xeroxat şi cărţile pe care le folosesc la clasă cu odrasla dumitale.
 
M-apuc să-mi pregătesc lecţiile - din culegeri cumpărate, invariabil, pe banii mei. Unele încă din facultate.
 
Iau autobuzul, pornesc către liceu. Cobor, văd "Caţavencu" la chioşc, dau să-l cumpăr, mă opresc. Costă 5.000 de lei (parcă) - din banii ăştia îmi iau pâine o săptămână, mai bine nu. E prima oară când nu-mi cumpăr "Caţavencu". Îmi dau seama brusc cât sunt de săracă. Mai săracă decât în facultate. În ultimii 2 ani o dusesem bine - lucram la librărie, aveam bursă, ai mei îmi mai trimiteau bani din când în când.
 
Ajung la oră. La clasa odraslei dumitale. A făcut careva tema? Nici poveste. E liceu de specialitate, e materie la care au să dea bac. Nimeni n-a făcut tema. Nu, nu pun 3 pe temă nefăcută, că ştiu din propria experienţă de elev că asta duce doar la copiat în pauză, or nu-i ăsta scopul. Dau teme întotdeauna - "pentru cine vrea să se deştepte, aveţi temă asta şi asta". Nimeni niciodată nu vrea să se deştepte. Nu, nici măcar odrasla dumitale. Li se rupe. Nu-s proşti, doar li se rupe. Nu-s nici măcar nepoliticoşi. Atâta doar că nu le arde de-nvăţat. Te uiţi la ei - unii (unele, de fapt, că-s fete majoritatea) ar putea ajunge departe, da' se dau prin parcarea liceului cu flăcăi cu maşinuţe colorate. Da, da, inclusiv odrasla dumitale.
 
M-apuc să predau. Ceva gramatică. Scriu pe tablă, am mâinile murdare de cretă pân' la cot. Mă-ntorc spre clasă - o mândruţă din prima bancă (odrasla dumitale?) stă cu coatele pe pupitru, şi-admiră unghiile. Tu de ce nu scrii? Aaaa, ştiţi, mi-am făcut unghiile în pauză şi încă nu s-a uscat oja. Era să fac atac de cord la cei 24-25 de ani. Ah, da? Ia ieşi tu cinci minute afară, să ţi se usuce oja. Se-ntoarce după cinci minute. Ţi s-a uscat oja? Daaaaa! Ia dă să văd. Nu, că s-a uscat. Dă-ncoa' să văd. Şi-ncerc cu unghia (doamnele ştiu de ce). Nu s-a uscat, mai ai de stat afară. (Era odrasla dumitale? Ai dreptate, nu-i frumos ce-am făcut. Au râs colegii de ea, aşa-i. Şi profa a fost cool.)
 
M-apuc să organizez la şcoală meditaţii - moka, fireşte - pentru bac. Deschise oricui, nu doar celor de-a XII-a. Să-nvăţăm să rezumăm un paragraf, să facem familii de cuvinte, să povestim şi-n general să exersăm ce se cerea la vremea aia pentru bac. Au venit quattro poveri gatti timp de vreo 2-3 săptămâni. Nu, odrasla dumitale n-a venit. Dar ţi-a bâzâit acasă că are nevoie de meditaţii, că la şcoală nu face nimic şi prin urmare o să ia notă mică la bac.
 
 
 
Vezi, de-aia nu-mi mai pasă de progresul odraslei dumitale. Pentru că nu-s apostol şi nici dascăl - indiferent cum m-ar numi ăştia la teve. Îs profă, am un job ca şi tine. Cu osebirea că rezultatul muncii mele depinde prea puţin de strădania mea. Oricât m-aş strădui eu, rezultatul muncii mele depinde până la urmă de strădania odraslei dumitale. Şi-i deznădăjduitor, a mia oară, să-ţi dai seama că le-ai dat tot ce le puteai da, iar ei tot n-au învăţat nimic. Te străduieşti să-i faci  să prindă ceva în clasă, că doar cu asta rămân.
 
Să ne-nţelegem, părinte preocupat: treaba mea e să-i predau odraslei dumitale, cât pot eu de bine. Şi o fac. Însă progresul odraslei dumitale e fix treaba odraslei dumitale, că-i suficient de mare ca să conştientizeze lucrul ăsta, şi a dumitale personal, care trebuie s-o controlezi. Dar n-ai venit niciodată la şcoală să-ntrebi profii de vorbă - preferi să-ţi crezi odrasla pe cuvânt, e mai comod. E comod ca vina să fie a profesorului. Pentru că dacă ar fi vina odraslei ar însemna să te pui în discuţie pe tine ca părinte. Or tu i-ai cumpărat tot ce-avea nevoie, inclusiv meditaţii! Deci n-ai ce-ţi reproşa. Nu?
 
____________________________
 
PS 1: Când am simţit că nu-mi mai pasă suficient de nişte copii cărora nu le pasă de ei înşişi (că părinţii oricum n-au dat niciodată semne că le-ar păsa de educaţia copiilor), eu am plecat. Deşi aia e meseria mea şi-mi plăcea.
 
PS 2: Toate cele de mai sus sunt adevărate. Disparate, dar adevărate.  Şi mai ales trăite. De mine pe pielea mea.



Si cate si  mai cate ar fi de adaugat, daca ma uit inapoi, prin cei aproape 40 de ani de "dascalie" din asta...! Dar cine vede, cand e vorba de "profi", mai departe de..."4, maximuim 6 ore/zi, 2 luni de vacanta numai vara, flori de 1 si 8 martie...", d'aia zic, ce-o mai avea, natziunea(care si-asa, e...desteapta, cum o-ndemana Nenea Iancu) nevoie de profi, doar s-a inventat Internetu', nuuuuuuuu???!!
                                       Sa..."dascalitzi bineeeeeeee" L.C.



duminică, 15 mai 2011

Avortonul reales de lingaii din Congres!

In sfarsit, mult mediatizatul si comentatul eveniment a avut loc.
"Cei mai buni dintre cei buni" si-au ales carmaciul. Nu conteaza ca n-ajunge la carma; o gasi el vreun scaunel pe care sa se cocoate.
Fiind atat de prezent pe toate posturile de televiziune, mi-a fost imposibil sa nu observ niste mici amanunte car m-au ajutat sa trec mai usor peste discursurile idioate si ditirambice, copiate, parca, din ziarul Scanteia de prin anii '80.
Parcarea arata ca cele din fata cluburilor de fitze de pe Dorobanti: numai masini si modele ultimul strigat. 
Comunicarea, insa, cred ca a avut pe undeva o sincopa, ca altfel nu-mi explic tinutele de pitzipoance perfecte ale unor "exemplare" varsate din masinile cu pricina. Fustite facute din mare saracie, sifonate, de parca bancheta din spate a masinii tocmai fusese folosita in cu totul alte scopuri decat cel pentru care a fost creata.
Tinute dubioase "facute de o buna prietena", din care nu lipsea si eternul "putin mov". Putin mov, de la care nici macar barbatii, in majoritate covarsitoare, nu s-au dat in laturi. In fine; n-or fi stiind bancul. Sirena-amanta oficiala la varf, ca de obicei, inghesuita in haine cu trei numere mai mici.
Candidatii la functia suprema in partid mi-au amintit de candidatii la presedintia tarii de prin '92.
Mai tineti minte turma aceea de vreo 16 indivizi, unul mai ciudat decat celalalt? Cam asa aratau si astia cand se straduiau sa convinga (pe cine?) de cat sunt ei de destepti si, mai ales, de competenti.
Limbajul de lemn a fost, a nu stiu cata oara, scos de la naftalina si adus pe culmi inimaginabile.
Iar domnul Paleologu a fost cireasa de pe tort...bomboana pe coliva...motzul pe rahat! A reusit, cu brio, sa bage in ceatza totala cam jumatate dintre cei prezenti. A fost chiar simpatic amaratul ala care a recunoscut ca n-a priceput nimic din ce s-a povestit acolo. 
Mi se pare logic: majoritatea celor adusi acolo cu japca a fost adusa doar ca sa voteze cu cine trebuie, nu ca sa inteleaga ceva.
Si, peste toate acestea, s-au asternut lacrimile, cu care deja ne-am obisnuit, ale Baselului. Presupun ca se terminase rezerva de cuburi de gheatza si a trebuit sa bea whisky sec, drept pentru care i-a fost foarte usor sa lacrimeze. Ii recomand cu caldura niste zeama de varza, niste cafea tare, cu putina sare si...ar mai fi ceva, dar cred ca e destul de dificil sa gasesti un cal in buricul Bucurestiului. Asta, ca sa se dreaga, evident.
Exista si o parte buna in tot circul asta de week-end: s-a terminat campania electorala, gata cu coloanele formate din zeci de masini, batand drumurile si potecile tarii pentru a convinge alegatorii cat de bine o duc si cat de bine o VOR duce daca nu misca-n front.
Astept cu nerabdare lucrarile de azi ale Conventiei, sa vad ce material de cronica mondena mi se ofera. 

duminică, 8 mai 2011

Film dublat vs. film subtitrat

Se pare ca din capetele parlamentarilor (de la putere sau din opozitie) ies, in ultima vreme, numai scurt-circuite.
Cel mai "cald" e cel emis de Victor Socaciu, care vrea filme dublate in limba romana.
Haideti sa ne intoarcem cu cateva zile in urma si sa ne amintim de o statistica din care reiesea ca in jur de 40% dintre romani ar fi semianalfabeti, acestia nefiind in stare sa citeasca un text la prima vedere in mod cursiv. Aici, am oarecari indoieli. Daca textul continea si ceva greseli "de tastare", cum am intalnit cu zecile pe diverse site-uri de stiri, mi se pare logic sa nu poti citi la prima vedere un neologism ale carui litere au mai fost si amestecate. Dar, asta e alta problema.
Revin la dublarea filmelor, amintindu-mi ca, acum destul de multi ani, un post de televiziune anunta cu surle si trambite prima telenovela dublata in limba romana. La ce public au telenovelele, da! Sunt de acord ca trebuie dublate. 
Am avut curiozitatea morbida de a vedea cateva minute din respectiva telenovela "dublata". Sincer, suna mai rau decat faimoasele filme "dublate" de Irina Margareta Nistor in anii '80. Totul suna ingrozitor de fals, sincronizarea era de tot rahatul, asa incat parea un spectacol de brigada artistica prezentat la Caminul Cultural din Cuca Macaii.
La aproape 50 de ani, am vazut mii de filme. Toate subtitrate. Am invatat aproape toata engleza si toata italiana pe care le stiu, uitandu-ma la filme englezesti/americane si italiene subtitrate. De acord ca unele subtitrari sunt complet pe dinafara dialogurilor si, in plus, doldora de greseli de ortografie.
Refuz, insa, sa cred ca nu se poate gasi in tara asta o mana de traducatori BUNI si alta mana de corectori carora sa nu le scape nicio greseala de ortografie, asa incat traducerea sa fie conforma cu dialogurile SI cu limba romana.
Am ajuns -si cred ca sunt multi ca mine- sa nu mai am nevoie sa citesc subtitrarea decat din cand in cand, pentru ca inteleg ce se spune pe ecran. Pe de alta parte, am vazut filme vorbite in limbi pe care nu le cunosc absolut deloc si la care, desi trebuia sa citesc toata subtitrarea, n-am pierdut nimic din actiunea derulata pe ecran.
Nu pot decat sa presupun ca domnul Socaciu face parte din acel procent de semianalfabeti care nu sunt capabili sa tina ritmul subtitrarii si care, in plus, nu cunosc nici vreo limba straina.
Cu groaza ma gandesc la generatii intregi de copii care, in afara de subtitrarile filmelor, nu citesc absolut nimic. Cand aceste generatii vor ajunge (vazand filme dublate) la varsta de 20-30 de ani, procentul de semianalfabeti (ala de mai sus!) va fi zdrobitor!
Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc la persoanele de varsta a treia (atat de dragi guvernantilor de toate culorile) care, din pacate, nu mai aud atat de bine si al caror unic divertisment a ramas televizorul, cu filmele lui reluate pana la saturatie, dar subtitrate. Ce vor face acesti oameni cand nu vor putea auzi balbaielile penibile ale unor actorasi de 2 bani si nu vor mai putea intelege nimic din clipoceala de pe ecran? Sau persoanele cu deficiente de auz, pentru care subtitrarea este absolut indispensabila? Nu sunt, si-asa, destul de marginalizate?
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt sute de filme la care vocile originale chiar inseamna jumatate din calitatea filmului. Ca, doar nu degeaba se acorda in fiecare an, Oscar pentru COLOANA SONORA. 
Pentru stiinta domnului Socaciu, "coloana sonora" inseamna SI dialogurile, nu numai zgomotul de fond.
In ultima instanta, stau stramb si ma gandesc drept: oare nu e mai ieftin sa platesti niste traducatori buni decat o gramada de actorasi care sa dubleze?
Si, sa nu-mi vina domnul Socaciu cu argumentul "crearii de locuri de munca", pentru ca e absolut ridicol. 
Presupun ca a vazut varianta in limba chineza a unuia dintre succesele (oops! Era sa zic "succesurile") sale! Dupa ce ca era cantata fals, mai suna si complet aiurea.
In concluzie, ii recomand calduros domnului Socaciu sa mai puna mana pe o carte, sau ceva, sa citeasca, nu de alta, dar sa nu-si piarda antrenamentul. Functia creeaza organul!!!!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Paleo-, Proto-, Neo-Comunism

Cu siguranta cei de varsta mea isi vor aminti foarte bine despre ceea ce voi scrie aici.
Cei mai tineri sunt rugati sa se documenteze pe la parinti si bunici daca li se pare incredibil.
Imi amintesc de copilaria mea petrecuta in timpul regimului comunist.
Si-mi amintesc acum, in special cata silinta isi dadeau comunistii sa desfiinteze marile sarbatori ale romanilor, recte: Pastele si Craciunul.
Si nu ma refer la ultimii ani, cand, din cauza cartelelor, era absolut utopic sa te gandesti la o aprovizionare cat de cat decenta.
In conditiile in care carnea, painea, uleiul, zaharul, ouale, laptele, faina si inca nu mai stiu cate altele erau dramuite zilnic/saptamanal/lunar, ca sa faci un amarat de cozonac, trebuia sa aduni "ratia" pe vreo 4 luni. 
Inainte de Craciun, cautarea unui brad semana cu o expeditie cu colacul in jurul lumii. Dupa Craciun, apareau brazii in piata si, evident, nu-i mai cumpara nici dracu'.
Inainte de Paste, dispareau toate ouale de pe piata si apareau, cam prin vinerea mare, numai oua cu coaja atat de inchisa la culoare, incat nici nu mai era nevoie sa le vopsesti.
Daca voiai miel, te suiai frumos in vreun mijloc de transport si te duceai prin satele invecinate sa cauti unul pe care il aduceai, cu mare frica acasa, pentru ca Militia oprea orice avea patru roti si te intreba de fiecare frunza de leustean pe care o aveai in bagaje. Mielul, daca aveai ghinion, se confisca si se transforma in friptura si drob pentru nomenclatura mai mica sau mai mare a Partidului.
Elevii aveau vacanta de Craciun, pentru simplul motiv ca, la o saptamana dupa Craciun, era Anul Nou. De Paste, nu aveau vacanta decat in cazul fericit (si foarte rar) in care perioada de vacanta batuta in cuie de mai-marii invatamantului rosu corespundea cu data la care se serba Pastele.
Si totusi, nu-mi aduc aminte sa fi avut in copilarie vreun Craciun fara brad si vreun Paste fara miel, oua rosii si cozonac.
Oricat se dadeau comunistii de ceasu' mortii sa ne dezvete de obiceiurile astea "burgheze", n-au reusit.
Iata insa ca, la 22 de ani de cand comunistii au intrat in istorie (pe usa din dos, evident), "democratii" portocalii au reusit. In timp-record, as zice.
Au reusit sa ne aduca la asemenea prag al saraciei, incat, desi poti gasi absolut tot ce-ti trebuie pentru a avea o sarbatoare decenta, nu ti-o poti permite.
In haosul absolut pe care au reusit sa-l creeze, economia "de piata" functioneaza exact pe dos decat ar trebui s-o faca prin definitie.
In orice economie, in ajunul sarbatorilor, cand cererea e mai mare, preturile scad. La noi, e invers. 
In conditiile in care toate veniturile au fost taiate fara mila, puterea de cumparare a scazut drastic, preturile au crescut astronomic, avortonul se minuneaza ca a scazut consumul.
Oamenii ajung sa se calce in picioare pentru o sticla de ulei sau pentru un kilogram de zahar, pentru ca, pur si simplu, mor de foame.
Iar nazistii portocalii privesc, din turnul lor de fildes, rezultatele scurt-circuitelor lor intra-craniene si continua sa explice, cui mai sta sa-i asculte, ca au facut "reforma".
Din ce in ce mai putini copii din ziua de azi mai stiu ce-i un brad de Craciun, ce-i aia "drob de miel" sau cozonac.
Peste 30 de ani, de Sarbatori, acesti copii de astazi isi vor aminti doar lacrimile din ochii parintilor lor, dusi prea devreme de pe lume, din cauza grijilor si a neputintei de a le fi putut asigura, nu un lux, ci strictul necesar.
Avortonii portocalii vor avea pe constiinta (sic!) generatii intregi fara nicio amintire frumoasa, generatii intregi care vor creste crezand ca lacrimile de pe obrajii parintilor sunt normale. 
Generatii intregi care vor citi in cartile de istorie cum se petreceau Pastele si Craciunul pe vremea comunistilor.



sâmbătă, 2 aprilie 2011

Ma implic!

Gata! M-am hotarat sa ma implic in politica! 
Acum, ca am iesit din recesiune de o zi jumate, mi se pare normal sa pun umarul la propasirea spatiului carpato-danubiano-pontic.
Stiu ca piticul de la Palatul Victoria e ca un burete cand e vorba de sfaturi; le absoarbe cu sete si le transforma in legi, ordonante si hotarari.
Asa ca vin si eu cu un sfat care, dupa iesirea din recesiune, va scoate spatiul cu pricina si din criza, facandu-l varful de lance pentru toata economia mondiala.
Chestia e simpla! Si, mai ales, foarte la indemana piticaniei.
Nu trebuie decat sa dea o hotarare cu doua alineate:
#1: Se vor desfiinta, incepand de maine, toate structurile juridice ale tarii. Incepand cu Curtea Constitutionala si terminand cu Judecatoria de la Cuca Macaii.
#2: Se vor desfiinta, incepand de maine, Senatul si Camera Deputatilor.
Gata! Asta-i toata filosofia.
Hai sa explic si de ce, sa nu muriti prosti!
Desfiintand toate structurile juridice, in primul rand se vor disponibiliza cateva zeci de mii de bugetari mancatori de bani din PIB-ul ala slabanog si anemic. In plus, nu va mai avea cine sa-i puna bete-n roate ori de cate ori da cate o ordonanta/hotarare/lege scrisa pe genunchi asteptand sa-si faca efectul minunatul Tranz-activ.
Plus ca, nemai existand hotarari definitive si irevocabile, nu va mai fi nevoie sa basheasca legi contra acestora.
Desfiintand Parlamentul, alta economie substantiala! Ia ganditi-va cati bani se vor economisi la buget daca vom scapa de toate capusele alea care, ori tocesc aiurea fotoliile pe care stau, ori o ard periodic prin cele strainataturi in asa-zise delegatii oficiale, ori bantuie de nauci prin tara cu masini de ultima generatie. 
Si, oricum nu fac nimic util societatii, atata vreme cat toate legile devin operationale prin asumarea raspunderii.
Iar o parte din banii astfel economisiti poate fi folosita la dotarea cu gratii de 2 tzoli si cu garduri electrice triple la cele 67 de noi camine de batrani. Sa nu cumva sa le treaca babalacilor prin cap ca de-acolo poti sa te cari asa, cand vrea muschii tai si sa iei locul tinerilor la coada la prezervative la promotie.
Ah! Si inca ceva! Daca tot trimiteti corabia aia in Mediterana, vindeti dreaq si niste bilete de croaziera, numai dus, ca sa nu bata drumul in gol.

sâmbătă, 26 martie 2011

Fregata Trasnitilor

Razboiul din Libia incepuse de vreo trei zile, cand CSAT-ul a reusit sa se adune de prin santuri si sa-si umezeasca buzele reci spre incantarea curului NATO.
Dupa dezbateri aprinse si discutii sterile, s-a hotarat: trimitem fregata!
Cum "care fregata"? Aia de o cumpararam la mana a cinspea de la englezi ca sa mai ia ochii alora de urla ca nu stiu cine a vandut flota. Na-va flota, deh!
Ei...acuma, de la hotarare la fapte e cale lunga. Cam de vreo 30 de zile. Daca nu s-o termina pana atunci razboiul. Da, Doamne!
Ai crede ca o nava de razboi ar trebui sa fie operationala la orice ora din zi si din noapte. Probabil, intr-o tara normala, asa ar fi.
Numai ca fregata noastra, saraca, are nevoie de vreo doua luni ca sa devina operationala, iar acum, bietii marinari, trebuie s-o pregateasca in doar o luna.
Va dati seama ce munca titanica sa razui in doar o luna toata rugina de pe fierotanie! Dar, atentie! DOAR rugina, nu si gainatul de pescarusi care o tine laolalta! Si mai trebuie si inarmata, ca sa-i poata speria pe aia de-ar vrea sa faca trafic de arme spre Libia, desi...daca doteaza toti marinarii cu pistoale Carpati...iesim si mai ieftin.
Astept cu nerabdare iesirea triumfala din port a galerei...oops! Pardon!...Fregatei din port. Poate ma anunta si pe mine cineva cand ajunge in Mediterana?

sâmbătă, 5 martie 2011

Paine si circ

De fapt, numai circ. Pentru ca painea, nu ne-o mai permitem demult.
Circ: "Familia" Columbeanu divorteaza! De parca s-ar fi asteptat cineva, vreodata, sa sarbatoreasca nunta de aur.
Circ: Bercea Mondial, universal, planetar, sau ce-o mai fi, sufera de claustrofobie! Drept pentru care, nu suporta detentia. Ooofff...imi dau multe lacrimi!
Circ: Ministrul muncii face declaratii de cocalar: cica sistemul de pensii ar fi un fel de sistem piramidal. Un soi de Caritas, adica. In traducere libera: voi, prostii, cotizati o viata, iar eu iau pensie.
Circ: Piticul idiot declara, cu lacrimi in ochi, ca el a fost romanul cel mai afectat de recesiune. Mi se rupe inima! In paispe!
Circ: Puterea se aliaza la urgenta cu minoritatile (ghici care!), conform principiului: -Sa ne pupati in cur! -Si noi pe voi!
Am zis ceva de paine pe undeva? Care paine? Aia pe care o platim la greutatea ei in aur? Aia pentru care, in curand, vom face credit la banca pentru a o pune pe masa de Paste si de Craciun? Si pe care o vom pastra, in congelator, pana la Pastele, respectiv Craciunul viitor? Aia pe care o vom lasa prin testament copiilor si nepotilor? 
Nu de alta, dar sa aiba si ei idee ce-i aia paine!
Addenda: CIRC: se pregatesc deja alegerile urmatoare. adica, apar, timid inca, promisiunile de cresteri de pensii si salarii in 2012. Intamplator, an electoral. Si, cum memoria fosilelor care se duc sa voteze e foarte scurta, spre zero, cand, pe cuponul de pensie vor mai aparea 5,9 lei in plus, stampilele vor zburda vesele pe casuta cu partidul care ne-a adus la sapa de lemn, care ne-a indatorat pe 4 generatii de-acum inainte si care, mai devreme, sau mai tarziu, va face din Romania o tara guvernata din umbra de unguri, de kazahi, de curve si de FMI. Nu neaparat in ordinea asta!
Traim in Romania...de prosti ce suntem!

duminică, 27 februarie 2011

127 Hours

Am incercat, pe cat posibil, sa vad cele cateva filme nominalizate la Oscar anul acesta.
Printre ele, si 127 Hours al lui Danny Boyle.
Filmul este bazat pe fapte reale. Un tip se duce sa se plimbe pe coclaurii din Utah, fara sa spuna nimanui unde pleaca, aluneca intr-o crevasa si ramane cu mana dreapta blocata intre peretele crevasei si un bolovan antrenat in cadere. Sta acolo timp de 5 zile, inregistrand mesaje catre cei dragi, convins ca nu va scapa cu viata. Dupa 5 zile decide sa-si amputeze mana captiva, reuseste sa revina la suprafata si este salvat.
Filmul avea toate premisele unei pelicule captivante, un one man-show de exceptie.
Fara sa fiu vreo mironosita, am fost la un pas de a lesina vazand acest film.
Am vazut zeci de filme sangeroase, filme de razboi, filme cu criminali sadici care umpleau ecranul cu sange si niciodata nu mi s-a facut rau.
De data asta, a trebuit sa dau pauza de vreo trei ori, pentru ca, pur si simplu, simteam ca ma prabusesc.
Azi dupa amiaza, intr-o emisiune dedicata nominalizarilor la Oscar, cineva spunea ca acest film a fost proiectat doar o singura data in Romania, pentru ca romanii sunt sensibili si nu ar rezista. Ma intrebam ce poate fi atat de cumplit. Acum am vazut; e, intr-adevar, cumplit. Sper din tot sufletul sa nu am cosmaruri.
Revenind la nominalizari, cred si eu, ca mai toata lumea, ca filmul King's speech merita Oscarul cel mare.
Asta nu inseamna ca nu consider 127 hours un film exceptional. Dar, cred ca ar fi pacat sa ia Oscar un film la care spectatorii lesina.
Il recomand cu caldura, totusi. Dar, va sfatuiesc sa tineti un pahar cu coniac la indemana. Pentru orice eventualitate.

joi, 20 ianuarie 2011

It's a missunderstanding, man!

De catva timp incoace, comunicarea, sau, mai bine zis, lipsa ei, a devenit principala caracteristica a tarii in care (mai) traim.
In asemenea masura, incat, daca mai ai cat de cat un pic de creier in cap, stai si te gandesti ca fiecare vorbeste o limba a lui, proprie si personala, numa' asa, de-al dreaq, ca sa nu-l inteleaga nimeni.
Evident, maestrii artei non-comunicarii sunt membrii guvernului, in frunte cu sefu' al mare.  Lupul flamand, deh!
Am zis "mare"! Nu va ganditi la cutulachi, ca ala e mic. Mic de tot. Si, cand il cheama ala mare sa-i (ne)comunice ceva, se face si mai mic.
Lupul cel mare il cheama pe cutulachi si-i da un ordin. Nu conteaza care.
Cutulachi fuge repejor si-si aduna haita careia ii (ne)comunica ce-a inteles el cu mintea lui slaba.
Haita pricepe ce vrea muschii ei, pune fuguta hartia pe genunchi, inmoaie creionul in gura si da-i si scrie, si scrie si da-i!
Legi, vezi bine. Una mai desteapta decat alta, una mai in contradictie cu altele.
Pe urma, in secret, la ceas de noapte, legile devin active, iar milioanele de "beneficiari" se trezesc in fata faptului implinit.
Deci, pana la urma, tot se comunica ceva: "legea a intrat in vigoare". Daca se poate si retroactiv, e perfect.
Cum? Nu vi s-a comunicat nimic? Pe dracu'!!! Doar s-a publicat in Monitor, analfabetii dracului; puneti mana si cititi!
Ah! Legea a inceput sa se aplice inainte de a intra in vigoare? Fugi cu ursu'! N-ai inteles tu bine! A fost o lipsa de comunicare.
N-ai ce pune maine copiilor pe masa? Pai, nu ti s-a comunicat inca? Trebuie sa-i trimiti sa-si vaneze pranzul, nu s-astepte de-a gata!
Las' ca mai spre sfarsitul anului, facem un Recensamant, sa vedem cati au mai ramas care se incapataneaza sa inteleaga ce (nu) li se comunica. Ai dracului capatanosi! Lasa ca vad ei!
Si, anul viitor, vom creea o gramada de locuri de munca pentru ca, din fonduri europene, vom construi hectare intregi de cimitire, cu mii de cruci pe care va scrie frumos, caligrafic, "he/she died from a missunderstanding". Amin!

Dacii liberi

  Dacii liberi nu se dezmint niciodată. Dacii liberi au așteptat un an întreg concediul și îl vor fructifica la maximum, indiferent. Indifer...